Procedura din 10 aprilie 2020
de analiză și marcare a metalelor prețioase
prezumat în vigoare
ORDINUL nr. 166 din 10 aprilie 2020 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 5 mai 2020.
Aprobate prin
Capitolul I Termeni și definiții
Articolul 1
În sensul prezentei proceduri, termenii de mai jos au următoarele semnificații:
a)
acoperire - strat de acoperire aplicat și fixat peste un metal de bază;
b)
analiza metalelor prețioase - determinarea conținutului de metal prețios dintr-un aliaj printr-o metodă nedistructivă sau distructivă;
c)
cheie-etalon - tijă din metal, cu vârful din metal prețios cu compoziția și titlul bine stabilite și înscrise pe ea, folosită la testarea la piatră a metalelor prețioase;
d)
email - masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură;
e)
marcare laser - aplicarea unei mărci cu ajutorul unui dispozitiv laser;
f)
metal comun - orice alt metal diferit de cele prețioase;
g)
metal de bază - orice metal peste care se aplică un strat de acoperire;
h)
Niello - amestec negru, de obicei, de sulf, cupru, argint și plumb utilizat ca o inserție pe metal gravat sau incizat, mai ales pe argint;
i)
piatra de analiză - piatră de culoare neagră (lydia) sau maron roșcat (radiolarit), cu porozitate corespunzătoare, rezistentă față de acizii tari, concentrați, sau amestecuri ale acestora, folosită pentru testarea metalelor prețioase; piatra de analiză trebuie să fie curată și păstrată într-un loc ferit de praf - pe piatra murdară sau prăfuită nu se vor face analize;
j)
poanson - instrumentul din oțel (în formă de tijă cu vârf gravat în relief) purtător al mărcii care se aplică pe obiectele și bijuteriile din metale prețioase, fie cu ajutorul ciocanului, fie cu ajutorul unei prese mecanice;
k)
umplutură nepermisă - umpluturi din diverse materiale, folosite în scopul îngreunării unui obiect confecționat din metal prețios.
Capitolul II Prevederi generale
Articolul 2
La prezentarea obiectelor din metale prețioase la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în vederea marcării cu marca de stat, acestea trebuie să fie deja marcate cu marca de titlu și marca de responsabilitate, în locurile stabilite prin prezentul ordin, cu excepția cazurilor prevăzute în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 3
Obiectele din metale prețioase nu pot conține părți din metal comun, cu următoarele excepții:
a)
părți ale obiectului, în care folosirea metalului comun este necesară din motive tehnice sau pentru a asigura durabilitatea și flexibilitatea dorită a părților ce formează obiectul;
b)
părți decorative, cu condiția ca culoarea metalului comun folosit pentru decorare să fie diferită față de culoarea metalului prețios folosit pentru fabricarea obiectului și să nu fie tratată astfel încât să aibă același aspect ca metalul prețios;
c)
ceasuri conținând componente mecanice din metal comun și obiecte cu părți elastice sau clipsuri magnetice din metale comune.
Aceste obiecte se vor marca conform prevederilor prezentului ordin.
Articolul 4
Pentru obiectele din metale prețioase sunt permise următoarele tipuri de acoperiri:
a)
acoperire metalică (de exemplu: galvanică) conform următorului tabel:
Metalul prețios acoperit (aliajul acoperit)
Metalul de acoperire permis
Platină
rhodiu, ruteniu, platină
Aur
rhodiu, ruteniu, aur, platină
Paladiu
rhodiu, ruteniu, aur, platină, paladiu
Argint
rhodiu, ruteniu, platină, aur, paladiu, argint
b)
tratamente termice chimice sau de lungă durată cum ar fi: argint sulfurat, depunere fizică de vapori (PVD), depunere chimică de vapori (CVD). Colorarea suprafeței unui obiect din metal prețios prin transformarea chimică a aliajului sau a componentelor sale este permisă atât timp cât titlul acestuia nu este modificat prin procedeu;
c)
acoperiri nemetalice de tip email, niello etc.
Capitolul III Condiții tehnice
Articolul 5
Analiza metalelor prețioase se face prin:
a)
metode nedistructive:
(i)
metoda de analiză cu piatra de încercare;
(ii)
spectrometrie de fluorescență de raze X;
b)
metode distructive.
Articolul 6
Materialele necesare pentru efectuarea analizei obiectelor din metale prețioase sunt:
a)
pentru metoda de analiză cu piatra de încercare:
–
piatra de analiză;
–
chei-etalon pentru titlurile legale;
–
sticluțe cu dop rodat și picurător, de culoare brună, pentru păstrarea reactivilor;
–
reactivi specifici titlurilor legale;
–
lupa standard, dublet sau triplet 10x;
–
hârtie absorbantă (sugativă);
b)
pentru spectrometrie de fluorescență de raze X: spectrometru de fluorescență de raze X (XRF);
c)
pentru metodele distructive: cele utilizate în laboratorul de specialitate din cadrul ANPC.
Articolul 7
Cheile-etalon sunt confecționate din aliaje de metale prețioase al căror titlu este determinat cu precizie, se prezintă sub formă de bare și au titlul imprimat pe ele.
Cheile-etalon trebuie să aibă, pe cât posibil, o compoziție identică cu a probei de încercat, deoarece două aliaje care au același conținut de metal prețios fin, la care metalele comune diferă, reacționează diferit în contact cu reactivi specifici.
Reactivii acizi trebuie să fie păstrați în sticluțe de culoare brună, cu dop rodat și picurător, folosit pentru aplicarea reactivului pe piatra de analiză.
Reactivii se împrospătează la intervale de maximum 6 luni pentru a preîntâmpina deprecierea acestora și pentru a se evita erorile de analiză.
Articolul 8
Materialele necesare pentru marcarea metalelor prețioase sunt:
a)
pentru marcarea manuală: poanson, ciocan, suport corespunzător (nicovală);
b)
pentru marcarea cu presă automată: poanson, utilaje specifice pentru marcare automată;
c)
pentru marcarea/gravarea cu laser: aparatură specifică de marcare/gravare laser.
Capitolul IV Pregătirea obiectelor din metale prețioase
pentru analiză în vederea marcării
Articolul 9
Obiectul din metal prețios ce urmează a fi analizat se examinează cu lupa, în vederea stabilirii particularităților de confecționare.
Cu ocazia examinării se va urmări dacă obiectul prezintă:
a)
defecte de turnare;
b)
umpluturi cu metal comun, rășini ori alte asemenea materiale sau cu alte aliaje de metale prețioase cu titluri mai mici;
c)
părți interioare care nu pot fi analizate, confecționate din aliaje de metal prețios cu titluri mai mici sau din metal comun;
d)
o încărcare excesivă cu aliaj de lipit cu titlul mai mic decât aliajul din care este confecționat obiectul;
e)
doar acoperire cu metal prețios.
Articolul 10
Dacă în urma examinării unui obiect din metal prețios există suspiciunea că acesta prezintă umpluturi nepermise, se va informa proprietarul, care va decide fie perforarea respectivului obiect cu un burghiu de 1-2 mm, de către un bijutier, pentru a se putea observa interiorul obiectului, fie retragerea obiectului de la analiză și marcare în vederea remedierii situației constatate.
Articolul 11
În cazul perforării obiectului, pe orificiul astfel obținut se pune o picătură de reactiv specific aliajului de analizat.
Dacă obiectul are umplutură din cupru, sub acțiunea reactivului se observă o efervescență.
În cazul umpluturii din argint, prin adăugarea de acid clorhidric sau clorură de sodiu apare precipitatul alb de clorură de argint, iar prin adăugarea de bicromat de potasiu apare un precipitat roșu de bicromat de argint.
Șpanul obținut prin perforare poate fi de asemenea supus verificării, utilizând o picătură de reactiv specific aliajului de analizat, pentru confirmarea constatărilor anterioare.
În cazul umpluturilor din ciment, ipsos, rășină etc., prezența acestora se determină prin observare cu lupa a șpanului rezultat la perforare.
În cazul în care obiectul nu are umplutură, picătura de reactiv rămâne clară.
În situația în care procedurile de mai sus nu sunt edificatoare se poate recurge, cu informarea și acordul proprietarului, la analize distructive.
Capitolul V Analiza obiectelor din metale prețioase
Articolul 12
În vederea marcării, obiectele din metale prețioase trebuie analizate pentru a se stabili titlul acestora.
Metodele de analiză sunt cele prevăzute la
art. 5 .
Capitolul VI Locurile de aplicare a mărcilor pe obiectele confecționate din metale prețioase
Articolul 13
Marcarea se poate realiza prin trei procedee:
a)
marcare manuală;
b)
marcare cu presa;
c)
marcare cu laser.
Articolul 14
Marca de stat, precum și marca de responsabilitate se aplică potrivit următorului tabel:
Nr. crt.
Denumirea obiectelor
Locul de aplicare a poansonului
1
Coliere, lanțuri, brățări-lanț, brățări cu gliduri, brățări diverse modele
În funcție de construcția obiectului, pe una dintre verigile terminale sau pe veriga de prindere a închizătorului, dacă aceasta este lipită, ori pe plăcuța dintre închizător și verigă
2
Coliere, brățări, lanțuri cu închizător tip limbă și casetă
Pe limba închizătorului sau, dacă există riscul deformării, pe optarul de siguranță, acolo unde este cazul
3
Brățări cerc (sclav)
Dacă nu sunt goale la interior, pe partea interioară a cercului
Dacă brățara este goală în interior și nu este prevăzută cu sistem de închidere, marca se aplică pe interiorul brățării în locul unde există o întăritură.
Dacă brățara este prevăzută cu sistem de închidere, în funcție de acesta, se aplică pe limba închizătorului, pe optarul de siguranță, sau adaptat, după caz, pe o parte componentă a închizătorului.
4
Ac de cravată
Pe corpul acului sau, după caz, pe anoul de prindere al acului
5
Broșă
Pe acul broșei, cât mai aproape de locul de îmbinare cu broșa
6
Cercei
La formele obișnuite pe toarta (brezuri) cu închizătorul în față - marca se aplică în partea cea mai groasă, lângă sudura cercelului.
La cei cu patente (cu arc) la care închiderea se face în spate, marca se aplică pe sârma care este lipită de partea de sus a cercelului.
La formatul creole pe partea cu care se prinde de ureche
La cei cu șurub sau știft marca se aplică, aproape de corpul cercelului, pe șurub sau știft.
7
Butoni
Pe plăcuța de prindere dintre butoni, la cei cu sistem de prindere clips, pe marginea exterioară a acestuia
8
Brelocuri
Pe anoul de prindere al cheilor
9
Insigne
Pe acul de prindere, cât mai aproape de locul de lipire de corpul insignei
10
Pandantive
Pe veriga care face corp comun cu pandantivul sau, după caz, pe anoul de prindere
11
Medalioane
Pe veriga lipită de corpul acestora sau pe corpul obiectului, acolo unde permite construcția acestuia
12
Verighete
Pe partea interioară a șinei
13
Inele
Pe partea interioară, evitând părțile pe care sunt montate pietre
14
Ceasuri
La ceasurile de mână marca se aplică pe urechea ceasului, dacă este masivă.
La ceasurile cu brățară, pe limba închizătorului
La ceasurile de buzunar cu unul sau mai multe capace în exterior, pe capacul exterior cât mai aproape de centru
La ceasurile de buzunar prevăzute cu olivetă (mică prelungire marginală pentru a ușura deschiderea) marca se aplică pe aceasta.
15
Sfeșnice
Pe fiecare parte componentă detașabilă, la marginea obiectului
16
Tablouri confecționate în totalitate din metal prețios
La margine, aproape de colț
17
Coperte de cărți
Pe fiecare copertă și pe piesa de legătură a acestora, la margine
18
Fructiere, cupe, port-pahare, pahare cu sau fără picior
Pe piciorul acestora, la partea inferioară sau pe corpul propriu-zis la partea superioară, în exterior, la margine sau, după caz, pe fund
19
Linguri, lingurițe, furculițe
Marca se aplică pe spate pe partea cea mai îngustă a cozii.
20
Cuțite
Marca se aplică pe mâner în locul cel mai apropiat de lamă; dacă lama este din același metal prețios și este detașabilă se marchează și aceasta cât mai aproape de mâner.
21
Farfurii, vase, tăvi, fructiere, suport tacâmuri, solniță, suport șervețele
Pe marginea exterioară, la vasele cu toarte lângă acestea
22
Rame
Lateral, pe partea îndoită lângă unul din colțuri
23
Port-țigarete, pudriere, casete
Pe unul din capace, aproape de unul din colțuri
24
Rame de ochelari
Pe unul din brațele care leagă rama lentilelor, în poțiunea cea mai lată
25
Perii și piepteni
Pe ramă, la unul din capete
OBIECTE DE CULT
26
Cruci
Se aplică pe fiecare parte componentă detașabilă, pe spatele obiectului, evitând părțile în care sunt montate pietre.
27
Icoane care nu sunt montate pe lemn sau alte materiale
Lângă chipul sfântului, în dreapta sau la stânga. Nimbul sfântului, dacă este detașabil, se marchează separat.
28
Potire
La baza obiectului, la margine
29
Candele
La capătul candelei (în care este introdusă sticla), pe fiecare lanț de susținere și pe fiecare calotă emisferică de care sunt prinse lanțurile
30
Cădelnițe
Ca la candelă
31
Disc
Pe piciorul discului, la partea lui inferioară
32
Steluțe
Pe unul din brațe
33
Miruitor
Pe mâner, în apropierea crucii
Obiectele necuprinse în tabelul de la
alin. (1)
se asimilează, de la caz la caz, cu unul dintre cele menționate în acesta.
Articolul 15
Modul în care se marchează cu marca de stat obiectele din metale prețioase, în anumite cazuri:
a)
în cazul obiectelor confecționate din două metale prețioase se aplică marca de stat corespunzătoare metalului prețios cu ponderea majoritară în greutatea totală a obiectului;
b)
în situația în care titlul stabilit prin analiză este inferior unuia dintre titlurile legale în vigoare, se poate aplica marca de stat aferentă titlului legal inferior sau obiectul se restituie operatorului economic pentru remedierea situației;
c)
în cazul obiectelor confecționate din metale prețioase, formate din mai multe părți detașabile, se marchează fiecare parte componentă, cu excepția cerceilor mici cu știft și fluturaș, la care se marchează doar știftul, nu și fluturașul;
d)
în cazul obiectelor confecționate din același metal prețios, dar cu părți componente nedetașabile cu titluri diferite, se marchează prin aplicarea mărcii de stat corespunzătoare titlului cel mai mic;
e)
în cazul obiectelor și bijuteriilor confecționate din două metale prețioase diferite, în proporție egală, se marchează fiecare metal prețios cu marca de stat corespunzătoare fiecărui tip de metal prețios.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.