Decizia nr. 744/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel-Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia-Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 25
și ale
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Carmen Petra Popescu în Dosarul nr. 1.146/87/2018 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.261D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de menținere a jurisprudenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.146/87/2018, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25
și
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Carmen Petra Popescu, reclamantă într-un litigiu având ca obiect acordarea sporurilor prevăzute de
art. 4
și
art. 5 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 .
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că la nivelul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea sa creat o stare de discriminare ca urmare a aplicării
Legii-cadru nr. 153/2017 , în sensul că salariile personalului auxiliar de specialitate sunt calculate în mod diferit.
Articolul 38
alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
este discriminatoriu, întrucât încalcă principiile statuate la
art. 6 lit. b)
și
c) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Autoarea precizează că
art. 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
prevede acordarea a două sporuri, de suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate. În cazul său acestea nu au fost distinct prevăzute, ci au fost cumulate, stabilindu-se o singură sumă, iar procentul sporurilor aplicate este de 15%, adică sub jumătate din drepturile care se acordă personalului din justiție. În opinia autoarei,
art. 4 alin. (1)
și
art. 5 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017
impun ca sporurile la care este îndreptățit personalul auxiliar de specialitate să fie calculate și acordate în întregime cumulat la salariul de bază.
6.
Autoarea excepției consideră că
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
este neconstituțional, deoarece prin aplicarea unui cuantum al sporurilor de 45% la salariul de bază este imposibilă respectarea
Legii-cadru nr. 153/2017 , fără a crea discriminări contrare
Constituției , cum, de altfel, s-a și întâmplat. De aceea solicită modificarea
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
după cum urmează: Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 45% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz (în prezent,
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
stabilește o limită de 30%).
7.
De asemenea, autoarea excepției apreciază că
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017
este neconstituțional, deoarece prin majorarea cu 25% a sporurilor avute în decembrie 2017, valoarea reală a acestora este cuprinsă între 20-30%, și nu 45%, așa cum beneficiază personalul care deja a ajuns la salariul din 2022. Autoarea se consideră discriminată dintr-o dublă perspectivă. Mai întâi, pentru că salariul pe care îl are este mult inferior celui din 2022. În al doilea rând, pentru că sporurile la salariul său de bază (22%) sunt mult mai mici decât cele ale colegilor autoarei (45%). Cu atât mai mult este vorba despre discriminare, cu cât sunt afectate, cu precădere, persoanele cu funcții de conducere, astfel încât s-a ajuns la situația ca un grefier de ședință să aibă salariul mai mare decât un grefier-șef, deși răspunderea acestora este diferită.
8.
Autoarea excepției a indicat, totodată, în susținerea excepției și
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă,
Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
9.
Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, arată că excepția este neîntemeiată, fără a-și motiva, însă, opinia.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. l alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile
art. 25
și
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise ale autoarei excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile
art. 25 alin. (1)
și ale
art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , urmând să rețină ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins:
–
Articolul 25
alin. (1): „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“;
–
Articolul 38
alin. (3) lit. a): „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la
art. 25 , în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;“.
14.
În opinia autoarei excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 16
privind egalitatea în drepturi și
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
referitor la interzicerea discriminării.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care Curtea Constituțională a fixat următoarele repere: (i) limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, prevăzută de
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , nu echivalează cu diminuarea salariului de bază - paragraful 13
din
Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, și paragraful 24 din
Decizia nr. 126 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020); (ii) soluția legislativă criticată nu este o noutate în sistemul juridic din România, ea fiind prevăzută și în
art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și
art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - paragraful 14 din
Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 ; (iii) statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula -
Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , paragraful 13 și
Decizia nr. 126 din 10 martie 2020 , paragraful 24; (iv) regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de
Constituție
și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări ( Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , paragraful 15 și
Decizia nr. 126 din 10 martie 2020 , paragraful 25).
16.
Curtea observă că, în
Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , paragraful 17, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , a reținut că „autoarea excepției se axează pe unele probleme rezultate din aplicarea dispozițiilor legale criticate, prin evidențierea unor situații particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul și categoriile de angajați în cadrul unei instituții/autorități publice, care, în opinia sa, pot genera diferențe în privința cuantumului sporurilor acordate aceleiași categorii de personal care își desfășoară activitatea în instituții diferite, în speță, judecătorii care își desfășoară activitatea în tribunale diferite“. Curtea a respins criticile astfel formulate, arătând că, la stabilirea nivelului veniturilor salariale, trebuie avute în vedere prevederile
art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“ , și ale
art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit căruia „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.“ (a se vedea
Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , paragraful 18).
17.
Mai mult, Curtea a arătat că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. Astfel, Curtea a invocat
art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit căruia „limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în
anexele nr. I-VIII “. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. O asemenea soluție legislativă ține de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară
art. 4
și
16 din Constituție
și nici
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
referitor la interzicerea generală a discriminării ( Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019 , paragraful 19).
18.
Distinct, însă, de aceste considerente prin care a stabilit că prevederile
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
sunt constituționale, Curtea observă că în prezenta cauză criticile formulate de autoarea excepției pun un accent deosebit pe modalitatea în care
art. 25 alin. (1)
și
art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
au fost aplicate în propria cauză. Mai mult decât atât, autoarea propune chiar modificarea
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
astfel încât să fie constituțional.
19.
Ținând seama de natura acestor critici, precum și de jurisprudența constantă a Curții în sensul că sunt inadmisibile acele excepții de neconstituționalitate care ridică probleme de aplicare a legii, precum și cele prin care se propune modificarea legislației, prezenta excepție de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 25 alin. (1)
și ale
art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ridicată de Carmen Petra Popescu în Dosarul nr. 1.146/87/2018 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, Completul specializat pentru contencios administrativ și fiscal, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.