Decizia nr. 780/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 alin. (1) lit. g)

coroborate cu cele ale

alin. (6) din Legea nr. 99/2016

privind achizițiile sectoriale, excepție ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din București în Dosarul nr. 3.473/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.327D/2017.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 50 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 8 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.473/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 alin. (1) lit. g)

coroborate cu cele ale

alin. (6) din Legea nr. 99/2016

privind achizițiile sectoriale, excepție ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 99/2016 .

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modalitatea în care au fost redactate dispozițiile legale cu privire la excluderea unui participant de la procedura de achiziție publică încalcă principiul neretroactivității legii, în condițiile în care nu precizează expres că vizează exclusiv încălcări ale unor contracte anterioare, încheiate în baza

Legii nr. 99/2016 . Prin urmare, prevederile criticate au permis aplicarea noii legi de către autoritatea contractantă și de către Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor la anumite stări de fapt izvorâte din executarea unor contracte care nu formează obiectul noii legi, ceea ce este contrar

art. 15 alin. (2) din Constituție . Legea nu are putere retroactivă, astfel că o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, potrivit regulii tempus regit actum. Prin urmare, un act/fapt juridic care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu poate să producă alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii sale. Astfel, încetarea raporturilor contractuale nu poate dobândi noi valențe prin adoptarea unei legi diferite față de legea în vigoare la momentul încetării acestor raporturi. Or, textul criticat permite această stare de drept, astfel că este contrar principiului neretroactivității legii.

5.

Totodată, se mai arată că textul criticat încalcă principiul securității juridice în sensul că, dacă sub reglementarea legală în care a intervenit încetarea contractului aceasta constituia motiv de excludere a ofertantului de la procedură doar dacă a produs grave prejudicii beneficiarilor, noua lege stabilește că simpla încetare anticipată din culpa ofertantului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, conduce la inacceptabilitatea ofertei. Se mai indică faptul că noua lege nu poate atribui încetării raporturilor contractuale consecințe juridice diferite în raport cu cele existente la data la care a operat încetarea, în caz contrar fiind încălcate atât caracterul previzibil al legii, cât și principiul securității juridice, context în care este menționată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție.

6.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiile legalității și al securității juridice și ale

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii.

7.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție ,

precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 180 alin. (1) lit. g)

coroborate cu cele ale

alin. (6) din Legea nr. 99/2016

privind achizițiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins:

(1)

Entitatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului sectorial/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situații: [...]

g)

operatorul economic și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice, al unui contract sectorial sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile; [...]

(6)

În sensul dispozițiilor alin. (1) lit. g), se consideră încălcări grave ale obligațiilor contractuale, cu titlu exemplificativ, neexecutarea obligațiilor privind livrarea produselor sau serviciilor, ori neexecutarea lucrărilor, livrarea unor produse sau servicii care prezintă neconformități majore care le fac improprii utilizării conform destinației avute în vedere de entitatea contractantă, ori executarea unor lucrări care nu respectă cerințele caietului de sarcini, sau un comportament necorespunzător care creează îndoieli serioase cu privire la credibilitatea operatorului economic.

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiile legalității și al securității juridice și ale

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 180 alin. (1) lit. g)

coroborate cu cele ale

alin. (6) din Legea nr. 99/2016

privind achizițiile sectoriale au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, context în care instanța de contencios constituțional a pronunțat

Decizia nr. 38 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 26 mai 2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

15.

Astfel, Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate constă în faptul că un act/fapt juridic săvârșit în perioada de activitate a legii vechi dobândește o altă semnificație sub imperiul și prin efectul noii legi, ceea ce ar încălca

art. 1 alin. (5)

și

art. 15 alin. (2) din Constituție . În acest sens, din actele dosarului cauzei reiese că autoarea excepției arată că un contract sectorial încheiat sub imperiul

cap. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, a încetat din anumite motive culpabile atribuite operatorului economic, fără ca aceasta să reprezinte o situație de excludere din alte proceduri ulterioare de atribuire a unor asemenea contracte. Ulterior,

cap. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

a fost abrogat prin

Legea nr. 99/2016 , care exclude de la participarea la procedurile de atribuire a contractelor sectoriale operatorul economic din culpa căruia s-a ajuns la încetarea anticipată a respectivului contract, astfel că autoarea excepției a fost exclusă de la o procedură de atribuire a unui contract sectorial.

16.

Față de această împrejurare, analizând dispozițiile legale criticate, Curtea, prin decizia precitată, a reținut că acestea nu cuprind nicio normă intertemporală, astfel că invocarea principiilor securității juridice și al neretroactivității legii se face din perspectiva modului în care autoritățile competente aplică în timp aceste reglementări legale, care iau în considerare și situațiile de încetare anticipată a contractului, anterioare intrării în vigoare a noii legi. Prin urmare, se pune în discuție o chestiune de interpretare și aplicare a legii, cu referire la aplicarea în timp a legilor. Or, soluționarea unei asemenea chestiuni nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, ci în atribuția instanțelor judecătorești, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.

17.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței în materie, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 180 alin. (1) lit. g)

coroborate cu cele ale

alin. (6) din Legea nr. 99/2016

privind achizițiile sectoriale, excepție ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din București în Dosarul nr. 3.473/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.