Decizia nr. 340/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.731/299/2008** al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.238D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a criticii formulate prin raportare la

art. 24 alin. (1) din Constituție , din moment ce aceasta vizează interpretarea dispozițiilor legale în raport cu situația probelor care nu au fost puse, în prealabil, în discuția părților. Referitor la critica formulată prin raportare la

art. 124 din Constituție , solicită respingerea acesteia, întrucât nu este afectată independența judecătorului de la instanța de trimitere, având în vedere că nu se soluționează cauza pe fond, ci se trimite spre rejudecare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.731/299/2008**, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată contravine dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Constituție , în măsura în care se aplică unor probe care nu au fost puse, în prealabil, în discuția părților și nu au făcut obiectul unor dezbateri în contradictoriu nici în fața instanței de recurs, fiind doar rezultatul unei conduite părtinitoare și ilegale a unui judecător. Textul de lege criticat permite judecătorului cauzei să dea îndrumări pentru o pretinsă unificare a practicii și să fie concomitent și judecător al fondului, deși casează cu trimitere la rejudecare, derobându-se de răspunderea pentru soluționarea justă a speței care, în rejudecare, poate presupune inclusiv o modificare a situațiilor de fapt. Se apreciază că, ori de câte ori o instanță de recurs decide cu privire la necesitatea administrării unei probe ce nu a fost pusă în discuția părților și nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, aplicarea

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

ar conduce la administrarea probei cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Constituție . De asemenea, se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților.

6.

În numeroase decizii, Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei anumite interpretări ce se poate da unui text de lege. De vreme ce Curtea Constituțională are dreptul să se pronunțe cu privire la un anumit mod de interpretare a legii, atunci, pentru identitate de motive, aceasta are dreptul să se pronunțe și asupra constituționalității unui anumit mod de aplicare a legii.

7.

Se arată că dispozițiile legale criticate reprezintă o încălcare a independenței judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta, deși independent, este nevoit să preia rezolvarea în drept stabilită de instanța de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activității jurisdicționale a instanțelor superioare în baza unui text de lege anterior

Constituției

și care nu mai poate rămâne în vigoare decât în măsura în care nu contravine normelor și principiilor constituționale. De asemenea, independența judecătorului de fond este știrbită prin faptul că, rejudecând cauza, ar trebui să adopte rezolvarea în drept stabilită de instanța de casare, fiind nevoit să se supună voinței unei autorități străine de cauza judecată, și ar trebui să se conformeze unei hotărâri de speță.

8.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale

criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins: „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.“

13.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , mai sus citate.

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare și ale

art. 124 alin. (1)

și (3) privind înfăptuirea justiției.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o critică identică raportată la

art. 24 din Constituție

a format obiectul

Deciziei nr. 276 din 23 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013. Prin această decizie Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , având în vedere că, în realitate, criticile formulate nu constituie argumente de neconstituționalitate, ci relevă aspecte ce țin de aplicarea legii de către instanța de judecată, fapt ce excedează controlului de constituționalitate al Curții Constituționale.

16.

Referitor la critica raportată la independența judecătorilor, prevăzută de

art. 124 din Constituție , Curtea observă că autoarea acesteia își motivează susținerile prin valorificarea considerentelor

Deciziei nr. 360 din 12 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003, prin care instanța constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 . Motivarea unei excepții de neconstituționalitate pornind de la o decizie a Curții Constituționale, prin inversarea sensului considerentelor acesteia potrivit interesului autorului, reprezintă, în realitate, o contestare a celor reținute de instanța constituțională cu privire la constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Prin urmare, chiar dacă, în mod formal, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , în realitate critica vizează însăși decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat conformitatea cu Legea fundamentală a acestor dispoziții legale.

17.

Așadar, având în vedere că o decizie a Curții Constituționale nu poate forma obiect al excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia aceasta „decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare“.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Societatea Orhideea Gardens - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.731/299/2008** al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.