Strategia din 20 aprilie 2000

SECURITATE MILITARA PRIN: CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA; RESTRUCTURARE ȘI MODERNIZARE; PARTENERIAT OPERATIONAL INTENSIFICAT; INTEGRARE GRADUALA

INTRODUCERE

Strategia militara a României este documentul de baza al armatei, care cuprinde obiectivele și optiunile fundamentale privind indeplinirea, prin mijloace și pe cai de actiune militare, a politicii de aparare a statului român. Ea stabileste locul și rolul armatei României în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de securitate naționala și în Carta Alba a Guvernului, privind securitatea și apararea naționala.

Strategia militara constituie documentul fundamental care orienteaza activitatea armatei României în primii ani ai secolului următor.

Misiunea principala a armatei este de a garanta cetatenilor României respectarea stricta a drepturilor omului într-un stat suveran, independent, unitar și indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeana și euroatlantica, în condițiile unui regim politic bazat pe democratia constituțională, sub un strict control democratic civil asupra fortelor armate. Pentru indeplinirea acestei misiuni organismul militar este și va fi subordonat exclusiv vointei poporului român.

În aceste condiții armata României trebuie să fie pregatita sa previna, sa descurajeze și, dacă este necesar, sa infranga un eventual agresor care ar ameninta și ar atenta la securitatea statului român, concomitent cu asigurarea capacității de a participa la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor și la apararea colectiva în plan regional.

Strategia militara a tarii noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente: România nu are inamici declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar probabilitatea aparitiei, pe termen scurt și mediu, a unei amenintari militare majore la adresa securitatii sale este minima. Strategia este, în mod evident, defensiv-activa. Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.

Primul concept - CAPACITATEA DEFENSIVA CREDIBILA presupune o permanenta capacitate de reactie, eficienta și adecvata, la riscurile existente și probabile din mediul de securitate. Pe baza unei evaluari realiste a riscurilor trebuie să mentinem permanent forte credibile, suficiente cantitativ și pregatite la nivelul standardelor moderne.

Cel de al doilea concept - RESTRUCTURAREA ȘI MODERNIZAREA - consta, în primul rand, în realizarea unor structuri adecvate, mai reduse ca dimensiuni, mai compacte, suple și flexibile, capabile să fie dislocate rapid și apte sa dispună de resurse corespunzătoare pentru susținerea efortului militar și, în al doilea rand, în cresterea calității inzestrarii atât prin modernizarea unei părți din echipamentul existent, cat și prin achizitii de echipamente noi. Prin aceasta se urmaresc atât inzestrarea cu tehnica militara moderna, cat și realizarea în ansamblu a «Forței Proiect-2005», proces care va cuprinde, intr-o primă faza (2000-2003), redimensionarea armatei și stabilirea noii structuri a forței, formarea liderilor, profesionalizarea personalului, modernizarea și standardizarea pregatirii. În aceasta faza vom derula numai acele programe de inzestrare care au finantarea asigurata, celelalte achizitii urmand să fie reesalonate. În faza a doua (2004-2007) vom pune accent pe modernizarea inzestrarii cu tehnica de lupta, cu echipamente de sprijin și protecție a mijloacelor de actiune, specifice campului de lupta al secolului al XXI-lea.

Cel de al treilea concept - PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - se bazeaza pe parteneriatele speciale, bilaterale și multilaterale și pe dezvoltarea altora care servesc la intarirea securitatii naționale.

Cel de al patrulea concept - INTEGRAREA GRADUALA consta în accelerarea procesului de aderare la structurile militare europene și euroatlantice și este condiționat de interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele statelor membre, fapt ce va permite României să își ocupe locul dorit și meritat în cadrul comunității internationale. Un mediu de securitate colectiva reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele naționale în secolul al XXI-lea.

MEDIUL DE SECURITATE

Amenintarea cu o confruntare militara majoră în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. O dată cu colapsul regimurilor comuniste România se confrunta cu o perioadă de tranzitie, care prezinta atât aspecte favorabile, cat și provocari.

Paralel cu progresele cooperarii și integrarii au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. În lipsa dialogului conflictele tind sa dobandeasca un caracter international, antrenand utilizarea forței militare și creand pericole la adresa securitatii statelor, cu consecinte în plan regional și global. Toate statele participante la edificarea securitatii europene s-au angajat sa adopte măsuri pentru intarirea cooperarii, cresterea stabilitatii și reducerea posibilității izbucnirii unui conflict armat. Mediul de securitate ofera, pe termen scurt, ocazia favorabila de pregatire pentru integrarea în Alianta Nord-Atlantica. România și-a demonstrat clar angajamentul sau în aceasta direcție. Punerea în practica a acestei vointe de integrare a fost și este, în mod constant, unul dintre obiectivele noastre strategice. România trebuie să valorifice aceasta oportunitate.

România nu considera nici un stat ca potențial inamic. În prezent exista o instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu și lung. Spiritul de deschidere, de parteneriat și de cooperare în Europa contribuie la intarirea tendintei de stabilitate. Armata României joaca un rol activ în dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine intarirea increderii și stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre în cadrul unor limite de risc acceptabile. Intr-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic și incert condițiile economico-financiare existente în România și în alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea intarzia efectele pozitive ale evolutiei în plan regional și ar accentua tendintele negative.

În acest context armata noastra trebuie să fie pregatita sa răspundă provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere în spatiul de interes strategic militar al României. Acest spatiu este variabil în functie de evolutia mediului de securitate, de interesele naționale și este determinat atât de existenta surselor active sau potentiale de generare a unor crize critice, a caror rezolvare obliga la folosirea forței armate, cat și de prezenta oportunitatilor care trebuie atrase în sprijinul promovarii obiectivelor militare naționale. România este situata la interferenta a patru evolutii strategice, dezvoltate în spatiile: central-european - viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european - generator de instabilitate; al Comunității Statelor Independente - aflat în criza de identitate - și cel al Marii Negre - care constituie atât zona de importanța strategica pentru flancul sudic al NATO, cat și spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.

FACTORI DE RISC

În prezent riscul izbucnirii unei confruntari militare majore rămâne redus. Totusi exista riscuri regionale și locale, nonmilitare și militare, dificil de prevăzut și de apreciat și care ar putea evolua în amenintari. Acestea pot fi clasificate în riscuri regionale, asimetrice, transnationale și în evenimente neprevazute.

Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice în potentialele militare din spatiul de interes strategic al României; prezenta unor tensiuni și conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care afectează direct potentialul militar și care erodeaza autoritatea instituțiilor naționale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati în sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii și telecomunicatii ale statelor, precum și rivalitatile politico-militare dintre acestea.

Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acțiuni deliberat indreptate împotriva statului român, care folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizand atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect și fortele armate. Ele se referă la: expansiunea retelelor și activităților teroriste; proliferarea și diseminarea necontrolata a tehnologiilor și materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masa, a armamentelor și a altor mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea României în societatea globală, bazata pe informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ intreruperea fluxului esential de informații, propagarea unei imagini deformate privind societatea democratica românească, modul de respectare de către România a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului și existenta în proximitatea frontierelor naționale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.

Riscurile transnationale, după cum o arata și denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele dintre acestea pot fi generate de grupuri care promovează separatismul sau extremismul; altele își au originea în disputele interetnice, în rivalitatile religioase și incalcarea drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme și de materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.

Evenimentele neprevazute se referă la riscurile plasate în domeniul incertitudinii și sunt bazate pe factori obiectivi și subiectivi. Relatiile internationale bune, existente în prezent, s-ar putea schimba sau deteriora. Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundații, seceta și cutremure.

Consecintele riscurilor la adresa securitatii naționale în planul apararii sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite și necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea consecinte care se vor manifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea trebuie menționate: pierderea credibilitatii României ca tara angajata ferm în integrarea europeana și euroatlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere și de execuție (politic, economico-financiar și militar) la nivel național sau în anumite zone de operațiuni, conducand la scoaterea totala sau parțială a tarii din circuitul informational regional și mondial; esecul procesului de reforma; scaderea nivelului de trai al populatiei sub limita suportabila și diminuarea potentialului biologic al resurselor umane; scaderea moralului populatiei și a increderii în factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra stabilitatii democratice a României; diminuarea capacității combative a fortelor armate și compromiterea credibilitatii armatei ca forta de prevenire, descurajare și de zadarnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea în timp și în spatiu a capacității de riposta a fortelor armate în timp de criza și de razboi; stirbirea independentei și suveranității naționale, cu efecte directe asupra mentinerii unității și integritatii teritoriale a statului român.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare măsuri ferme și oportune. Amanarea lor va accentua riscurile și va mari costul acțiunilor viitoare. Pentru a raspunde adecvat la întreaga gama de riscuri trebuie să dispunem la timp de fortele necesare, cu un înalt nivel al capacității actionale. Prin structura, dotarea și pregătirea sa armata României nu este pregatita pentru a contracara riscurile de ordin economico-social și are capacitati limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice și transnationale. Pe baza deciziei autorității naționale de comanda armata va coopera cu celelalte elemente ale sistemului apararii naționale, specializate în combaterea acestor riscuri.

INTERESELE NAȚIONALE ȘI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL APARARII NAȚIONALE

Interesele naționale ale României, prezentate în Strategia de securitate naționala, sunt intemeiate pe: garantarea și promovarea drepturilor și libertatilor fundamentale și a sigurantei cetatenilor României; consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constituției și pe suprematia legii; asigurarea existentei statului național român, suveran și independent, unitar și indivizibil; sprijinirea legaturilor cu românii din afara granitelor tarii, pentru conservarea identității lor; participarea României la asigurarea securitatii și stabilitatii în Europa.

Obiectivul fundamental al apararii naționale a României îl constituie realizarea capacității militare necesare și adecvate pentru apararea suveranității și independentei naționale, a integritatii și unității teritoriale, a democratiei constitutionale și a statului de drept.

OBIECTIVELE MILITARE NAȚIONALE

În vederea indeplinirii acestui deziderat fundamental Strategia militara a României defineste urmatoarele obiective militare naționale:

● prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor care ar putea afecta direct securitatea militara a României; sprijinirea autorităților publice în caz de urgente civile și prin acțiuni cu caracter umanitar;

● prevenirea, descurajarea și zadarnicirea unei eventuale agresiuni armate împotriva României;

● sporirea contributiei la stabilitatea regionala prin participarea la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și apararea colectiva, precum și la acțiuni cu caracter umanitar;

● integrarea graduala în structurile militare ale NATO. În vederea promovarii și apararii intereselor României și pentru realizarea obiectivelor de securitate naționala, prin utilizarea adecvata a mijloacelor militare trebuie să prevenim, sa descurajam și sa zadarnicim o eventuala agresiune, independent sau în cooperare cu partenerii și cu viitorii aliati. Totodata se impune intensificarea eforturilor consacrate integrarii în NATO, pentru a beneficia de avantajele participării la apararea colectiva. Pentru a fi credibila armata trebuie să devina interoperabila cu fortele armate ale NATO și sa dispună de structuri modulare, mobile, eficiente și moderne. Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale și bilaterale, precum și prin dezvoltarea altora vom crea condiții favorabile intaririi securitatii în regiune și vom facilita modernizarea armatei. În acest mod armata noastra va deveni un factor de stabilitate regionala și un participant activ la securitatea și la pacea europeana.

PRINCIPII STRATEGICE

Fortelor armate ale României le revin, ca sarcina majoră, promovarea și protectia intereselor naționale vitale și a celor de importanța majoră, garantarea și apararea suveranității, independentei, integritatii teritoriale și a unității statului român, democratiei constitutionale și a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mențină libertatea de actiune a României în relatiile cu alte state, să asigure participarea activa a statului român la gestionarea situațiilor de criza și sa sprijine autoritățile locale în situații de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte situații excepționale).

Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului român și traditiilor naționale, Strategia militara a României se bazeaza pe principiul neagresiunii și are un caracter preponderent defensiv-activ, directionat în concordanta cu obiectivele politicii externe a statului român. Ca urmare România va utiliza elementele puterii militare indeosebi în spatiul sau de interes strategic, pentru a sprijini, a apara și a promova interesele naționale sub conducerea autorității naționale de comanda.

Armata se subordoneaza și raspunde în fața conducerii democratice civile a statului. Cadrul legal al Constituției stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de către conducerea politica a statului - Parlament, Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum și procedeele de luare a deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru apararea tarii reprezinta o decizie politica ce se adoptă de către conducerea României. Politica de aparare și procesul bugetar sunt transparente și se desfășoară pe baza hotărârilor Parlamentului.

Până la integrarea în structurile Aliantei Nord-Atlantice strategia militara se bazeaza pe principiul capacității defensive credibile, asigurata preponderent prin efort național. Deficitul de securitate militara va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice și speciale, acordurile bilaterale, precum și prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Strategia directioneaza armata către o forta cu capabilitati sporite, în măsura sa actioneze manevrier și decisiv. O asemenea forta serveste cel mai bine interesele României, deoarece faciliteaza participarea noastra activa la structurile internationale de securitate și se adapteaza rapid pentru prevenirea transformarii crizelor regionale în conflicte. Totodata ofera cele mai bune temeiuri pentru apararea statului în cazul unui atac, cu forte proprii sau intr-o structura multinationala. Evolutiile în conceptele strategice de ducere a razboiului, complexitatea crescanda a campului de lupta modern și dezvoltarea tehnologica impun ca armata să fie în măsura sa duca acțiuni militare intr-o conceptie intrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei) la nivel strategic și operativ. În unele situații, în special în condițiile participării la operațiunile multinationale, acest principiu se poate aplica și la nivelul esaloanelor tactice. Pentru indeplinirea acestor misiuni rămân primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata, unitatea strategica, partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor și responsabilitatilor, efortul colectiv pentru aparare, finantarea multinationala, sprijinirea dezvoltării Identității de Securitate și Aparare Europeana (ESDI) și descurajarea credibila.

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalități de folosire a armatei în operationalizarea Strategiei militare a României. Ele definesc, de asemenea, directia în care armata va fi structurata, inzestrata și instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea și modernizarea, parteneriatul operational intensificat și integrarea graduala.

Capacitatea defensiva credibila. Armata României trebuie să mențină permanent capacitatea de a raspunde eficient și adecvat la riscurile generate de mediul de securitate. Riposta graduala și flexibila, cuprinzand o combinație de acțiuni simultane sau succesive, prin utilizarea fortelor de supraveghere și avertizare timpurie, de actiune în situații de criza, principale și de rezerva, asigura un răspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:

● Avertizarea timpurie. Fortele specializate din timp de pace, amplasate în apropierea zonelor de frontieră și în adancimea teritoriului național, asigura capacitatea de supraveghere și avertizare timpurie. Scopul lor este de a participa la prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi și de a monitoriza indicii privind aparitia și evolutia starilor de criza și conflict sau pericolul declanșării unei agresiuni armate la adresa României.

● Reactia rapida. Se realizează prin declanșarea prompta a procedurilor specifice prevăzute în acordurile privind masurile de incredere, limitarea și controlul armamentelor, cooperarea regionala, consultarile în cadrul Parteneriatului pentru Pace și mecanismele prevăzute în Carta O.N.U. În cazul în care riscurile cresc în intensitate, evidentiind pericolul iminent al declanșării unor acțiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie să se realizeze imediat și în mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala imediata și de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt împotriva oricărui tip de agresiune militara. Actiunea lor va fi bazata pe o agilitate actionala deosebită și va avea un caracter oportun, selectiv, dinamic și flexibil. În functie de amploarea amenintarii, o parte din fortele principale poate fi chemata sa sprijine actiunile Forței de Reactie Rapida. În situații bine definite, în concordanta cu obiectivele de politica externa și cu angajamentele internationale ale statului, armata României trebuie să fie în măsura sa pregateasca, sa disloce și sa sustina participarea unor forte la acțiuni în sprijinul pacii, având ca scop solutionarea situațiilor de criza care afectează interesele naționale ale României sau ale comunității internationale.

● În cazul unei agresiuni militare de amploare atât împotriva României, cat și împotriva unui stat partener sau unui grup de state față de care statul român și-a asumat obligații de sprijin, armata României va fi în măsura sa participe la operațiuni comune cu caracter multinational, corespunzător principiilor apararii colective și prevederilor noului concept strategic al NATO. Totodata armata României va fi în măsura sa răspundă angajamentelor față de organizațiile internationale, în situația participării la operațiuni în sprijinul pacii în conformitate cu procedurile de operare standard ale NATO și/sau ale O.N.U.

Pentru aceste situații armata României trebuie să dispună de forte operationale capabile să fie dislocate oriunde pe teritoriul național și în spatiul de interes strategic al României, precum și de forte apte sa desfasoare operațiuni de aparare a teritoriului și să asigure suportul național pentru proiectarea și desfășurarea fortelor partenere (aliate).

● Apararea armata generalizata. În situații extreme se va adopta apararea armata generalizata. Sistemul național de aparare și toate resursele umane și materiale ale tarii vor fi mobilizate pentru a respinge forta agresoare. În cadrul apararii armate generalizate fortele armate trebuie să fie capabile sa infranga agresiunea militara, la nivel strategic și operativ, desfășurată pe teritoriul național. Inamicul va fi angajat pe toata adancimea sa pentru a i se reduce potentialul de lupta ofensiv. Operațiunile din afara teritoriului național vor fi desfășurate în scopul prevenirii continuarii agresiunii și pentru a nu permite agresorului sa reia imediat actiunea ofensiva.

Restructurarea și modernizarea. Principala orientare în acest domeniu o reprezinta, pe de o parte, crearea noilor structuri de conducere, de lupta, de sprijin de lupta și logistic, moderne sub raport organizatoric, mobile, manevriere și flexibile, cu o mare capacitate de dislocare, protecție și sustinere, cu putere de foc sporita și apte sa indeplineasca misiuni multiple, iar pe de altă parte, inzestrarea organismului militar cu echipamente adecvate. Trebuie sa reconsideram rolul componentei informationale față de cea energetica în cazul unei confruntari armate. Finalitatea modernizarii consta în asigurarea unei forte militare eficiente și de dimensiuni mai mici, activa, puternica, adecvata noului mediu de securitate și capabila sa dea o riposta oportuna. Modernizarea se bazeaza pe patru elemente principale:

● Restructurarea forței. Viitoarea forta militara a României este definita ca Forta Proiect-2005. Aceasta forta va cuprinde 112.000 de militari activi și 28.000 de civili. Vor fi restructurate comandamentele, statele majore, fortele luptatoare, de sprijin de lupta și logistice. Va crește numărul militarilor profesionisti de la 47% la 71%. Comandamentele și fortele vor fi alcatuite din structuri minutios concepute, compacte, performante, eficiente, flexibile, compatibile cu standardele NATO și interoperabile cu fortele Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel ridicat al capacității de lupta. Fortele teritoriale și de rezerva vor fi incadrate, instruite și mentinute la un nivel al capacității de actiune adecvat nevoilor de asigurare a apararii teritoriale, suportului național și realizării mobilizarii. În mediul nostru de securitate calitatea fortelor, rapiditatea în actiune, caracterul decisiv al ripostei și adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decat marimea acestora.

● Managementul personalului care urmeaza să fie disponibilizat, al tehnicii și infrastructurii excedentare. Componenta Forței Proiect-2005 va fi stabilita precis. Aceasta impune identificarea și definirea fiecarei functii după grad, specialitate și tehnica necesară. Personalul, tehnica și infrastructura, situate în afara structurilor, vor fi gestionate în conformitate cu legislatia și cu politicile de personal și de inzestrare. Începând cu anul 2000 acest personal va primi statutul de rezerva activa. Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-l reactiva la o deteriorare imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de altă parte va oferi personalului timpul necesar pentru integrarea lui în societatea civila. Prin redimensionarea organismului militar vor rezultă elemente de infrastructura în exces și, în functie de situație, vor fi prezentate autorităților naționale masurile legale intreprinse pentru valorificarea acestora.

● Profesionalizarea forței. Principalul element generator de forta și de tarie al armatei este factorul uman. Aptitudinile native de luptator ale poporului român reprezinta o garantie pentru profesionalizarea în timp scurt a armatei. Actualul sistem de indeplinire a stagiului militar prin serviciul militar obligatoriu și prin cel alternativ reprezinta o modalitate costisitoare de completare cu efective. Unitatile de supraveghere și avertizare timpurie și de actiune în situații de criza, având gradul întâi de prioritate, trebuie să cuprindă militari profesionisti care doresc să își dedice o parte din viața carierei militare. Serviciul militar obligatoriu va fi folosit pentru completarea cu personal a fortelor principale de aparare. Începând cu anul 2000 numărul militarilor incorporati va fi corelat cu cerințele de completare a Forței Proiect-2005.

● Achizițiile de tehnica militara. Programul de inzestrare trebuie să fie rational și selectiv în urmatorii 5 ani. Accentul în această perioadă se va pune pe menținerea programelor de inzestrare esentiale, în derulare, fără de care, începând cu anul 2004, nu ar fi posibila modernizarea inzestrarii. Vor fi facute numai acele achizitii care sunt necesare pentru menținerea unei inzestrari adecvate a fortelor și pentru tranzitia la Forta Proiect-2005. Toate celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate până în anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de dezvoltare a sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere și informații) la toate esaloanele armatei, acesta având deja finantarea asigurata.

Parteneriatul operational intensificat. Sistemul de parteneriate este în prezent cea mai buna cale pentru pregătirea armatei României în vederea integrarii într-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate oportunitatile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul strategic cu S.U.A. și de parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franța și Italia. De asemenea, vom intari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la integrarea în NATO și cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.

În cadrul cooperarii bilaterale și multilaterale armata noastra va participa la exercitii în structurile gruparilor de forte intrunite și la operațiunile multinationale în sprijinul pacii. Contribuția noastra va fi, în primul rand, cu unități nominalizate pentru menținerea pacii, de sprijin, logistice și cu ofiteri specialisti în domeniul cooperarii civili - militari. Prin aceste parteneriate în care armata este angajata putem sa continuam perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. În cadrul cooperarii subregionale vom participa activ la: Forta multinationala de pace din sud-estul Europei (MPF-SEE), împreună cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia, Italia, Turcia; Inițiativa de cooperare control central-europeana (CENCOOP), împreună cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia și Ungaria; Brigada multinationala cu capacitatea de lupta ridicata a fortelor O.N.U. în asteptare (SHIRBRIG); Grupul de cooperare navala în Marea Negara (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei, Georgiei, Federatiei Ruse, Turciei și Ucrainei.

Integrarea graduala. Pentru realizarea obiectivelor de securitate naționala România trebuie să se integreze în instituțiile euroatlantice și europene și să își consolideze rolul în alte structuri de securitate. Integrarea în NATO este prioritara și este cea mai buna optiune pentru România de a avansa către un mediu de securitate colectiva.

● Integrarea în NATO. Summitul de la Washington a dat o noua dimensiune largirii NATO, prin promovarea conceptului de Plan de actiune pentru aderare. Armata României este angajata activ în procesul de infaptuire a cerințelor militare ale programului. În acest sens principalele direcții de actiune ale armatei sunt urmatoarele:

- indeplinirea obiectivelor stabilite în programele naționale anuale de pregatire pentru integrare;

- angajarea deplina în Parteneriatul pentru Pace Operational;

- abordarea problemelor de securitate și a procesului de planificare a apararii potrivit noului concept strategic al NATO;

- amplificarea progresiva a participării la structurile și actiunile comune, indeosebi în domeniile planificarii strategice și operationale, sistemelor de comanda, control, comunicatii și informatica, managementului și apararii spatiului aerian, sistemelor de instructie și infrastructura, precum și al coordonarii miscarii;

- asigurarea capabilitatilor reale pentru apararea colectiva și pentru implementarea altor măsuri luate de Alianta Nord-Atlantica;

- realizarea standardizarii și a interoperabilitatii.

În cadrul cooperarii prin parteneriat cu NATO România sprijina dezvoltarea Identității de Securitate și Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un element important al politicii de integrare a României, reprezentand un instrument de abordare și de solutionare a provocarilor regionale în viitor. Intentionam sa sprijinim și sa participam la exercitiile planificate de gestionare a crizelor, incluzând operațiunile de răspuns la acestea, la operațiunile de sprijin al pacii, de cautare-salvare, precum și de asistența umanitara.

● O.S.C.E. și Natiunile Unite. Vom continua sa participam la operațiunile de sprijin al pacii. Implicarea noastra în acest gen de operațiuni va demonstra ca România este pe deplin angajata în construirea noii arhitecturi a securitatii regionale și europene. Participarea noastra va avea la baza interesele naționale. În O.S.C.E., în special, vom sprijini cu tarie diplomatia preventiva, prevenirea conflictelor și initiativele statelor europene de reabilitare postconflict. Angajamentele se vor materializa în participarea armatei României la initiativele de cooperare militara pentru constituirea fortelor militare multinationale, destinate în special executarii misiunilor de mentinere a pacii și umanitare, sub mandatul O.N.U. sau al O.S.C.E.

● Controlul armamentelor. Un rol important în strategia noastra de integrare îl are controlul armamentelor. România este parte la mai multe tratate internationale privind controlul armamentelor, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea tensiunilor în Europa și la limitarea proliferarii armelor convenționale și de distrugere în masa. Prioritatile etapei vizeaza consolidarea și dezvoltarea masurilor urmarind intarirea increderii și transparentei în Europa Centrala și de Est, cresterea eficientei acordurilor bilaterale și regionale, sporirea contributiei la solutionarea tensiunilor și conflictelor din vecinatatea României (spatiul ex-iugoslav, partea europeana a spatiului ex-sovietic). O sarcina de baza o reprezinta implementarea Tratatului CFE adaptat, care constituie unul dintre elementele de baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata sprijinim și contribuim la alte initiative de control al armamentelor și urmarim intarirea capabilitatilor naționale de verificare.

MISIUNI STRATEGICE

Misiunile strategice ale armatei au la baza obiectivele politicii de aparare și prioritatile acesteia, principiile strategice, hotărârile organismelor de conducere abilitate, precum și evolutiile mediului de securitate intern și international. În raport cu starea mediului de securitate misiunile se grupează astfel: în timp de pace, în situații de criza și în timp de razboi.

În timp de pace armata trebuie să asigure o capacitate defensiva credibila, bazata pe organizare, inzestrare, instruire și cooperare. Principalele misiuni strategice sunt:

- stabilirea fortelor pentru realizarea capacităților de actiune (riposta) la nivelul planificat, în raport cu obiectivele stabilite și cu resursele alocate;

- prevenirea sau participarea la prevenirea conflictelor și agresiunii;

- pregătirea populatiei, economiei și teritoriului pentru aparare și pentru asigurarea sprijinului național pentru operațiunile multinationale;

- indeplinirea componentei militare a Programului național de pregatire pentru aderare, în vederea realizării obiectivelor de interoperabilitate și standardizare, a scopurilor de parteneriat și integrare;

- cooperarea pentru pregătirea în cadrul Parteneriatului pentru Pace și conform acordurilor bi- și multilaterale cu alte state;

- participarea la misiuni în sprijinul pacii și umanitare;

- sprijinirea autorităților publice în caz de urgente civile, calamitati naturale și alte dezastre.

În situații de criza. În raport cu caracterul crizei (interna sau internationala) care afectează direct România, armata poate participa, potrivit prevederilor legale și în cooperare cu alte institutii ale statului de drept, la urmatoarele acțiuni: sprijin logistic acordat Ministerului de Interne și autorităților publice locale; prevenirea acțiunilor destabilizatoare; neutralizarea elementelor terorist-diversioniste și a altor formatiuni ilegal inarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanța strategica; prevenirea proliferarii armelor convenționale și de distrugere în masa; interventia în scopul protejarii cetatenilor și a infrastructurii de baza; monitorizarea și avertizarea strategica în adancime cu fortele specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera și la obiective de importanța vitala; stoparea traficului cu armament și munitii; limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor.

Angajarea armatei în aceste tipuri de acțiuni se va realiza în conformitate cu planurile guvernamentale și locale (zonale, departamentale); ea va avea un caracter gradual și flexibil și se va executa numai după informarea populatiei cu privire la pericole și la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va participa numai cu fortele stabilite pentru astfel de acțiuni, inzestrate în mod corespunzător. Armata va acorda sprijin în cazul dezastrelor naturale, la solicitarea autorităților centrale sau locale. În acest sens armata va desemna structurile necesare care vor actiona în cooperare cu fortele de protecție civila și cu administratia publică locala. În unele situații, pe baza deciziei autorității naționale de comanda, armata poate participa la acest tip de operațiuni și în afara granitelor naționale, scopul fiind limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare și de răspuns în cazul crizelor regionale (situație care poate avea loc și pe timp de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autorității naționale de comanda și cu alocarea fondurilor corespunzătoare. Încetarea implicarii militare va avea un caracter felixibil și gradual, pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele militare vor inceta operațiunile de îndată ce autoritățile civile responsabile vor fi capabile sa mențină controlul. În situația participării la operațiuni multinationale România va transfera autoritatea de comanda asupra unităților sale comandantului forței multinationale, în conformitate cu procedurile comune convenite și aprobate de Parlamentul României.

În timp de razboi misiunile fortelor armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat și cu evaluarea situației strategice. Obiectivul politic se stabileste de către autoritatea naționala de comanda. În vederea realizării acestuia putem infrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza tehnologii simple într-un mod novator până la cei care folosesc tehnologii avansate și o mare cantitate de informații. Aceasta gama de conflicte potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta rapida. Aceasta înseamnă o forta cu o organizare superioara, doctrina și instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna și cu un potențial actional performant.

La razboi fortele armate, prin organizarea și desfășurarea unor riposte decisive, trebuie să respinga actiunile militare ale agresorului și sa creeze condiții favorabile în vederea incheierii sau impunerii pacii, corespunzător intereselor statului român și în stricta conformitate cu situația prevăzută de către autoritățile naționale de comanda pentru încetarea operațiunilor militare. Confruntarile violente se vor manifesta în campul informational și al tehnologiei avansate, al razboiului în toate mediile și mai puțin între grupari armate posesoare de tehnica și efective numeroase. Ponderea factorilor cantitativi și energetici se va diminua continuu în favoarea celor calitativi și informationali.

Succesul fortelor armate ale României într-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii, în special în campul informational; capacitatea de a riposta eficient; cooperarea activa cu fortele partenere (aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfășurarea cu profesionalism a operațiunilor intrunite; executarea apararii active; asigurarea protectiei depline a fortelor.

CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NAȚIONAL DE APARARE

Conducerea de ansamblu (politico-militara) a fortelor armate revine autorității naționale de comanda (Parlamentul, Președintele României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Naționale și autoritățile administrației publice cu atribuții în domeniul apararii naționale). Președintele României este comandantul fortelor armate și totodata presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii - institutie careia îi revine responsabilitatea de a organiza și de a coordona activitățile din domeniul apararii naționale.

Potrivit deciziilor autorității naționale de comanda, la nivel strategic Statului Major General îi revine responsabilitatea exercitarii conducerii operationale, respectiv a comenzii militare a armatei și a operațiunilor acesteia. Coordonarea unitara a activităților și acțiunilor de aceasta natura se exercită de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Pentru conducerea operațională curenta a acțiunilor militare la pace și în situații de criza funcționează Centrul Național de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situații de Criza). În situații deosebite, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pentru conducerea operațiunilor militare principale se infiinteaza Marele Cartier General.

La nivel operativ conducerea acțiunilor militare se exercită de Comandamentul Operational Intrunit (COPI), Comandamentele Operationale ale Fortelor Aeriene și Fortelor Navale, precum și de comandamentele operationale teritoriale.

Pentru conducerea unor acțiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de independenta sau/și în raioane (zone) cu trasaturi distincte se constituie și funcționează comandamente operationale intrunite de nivel divizie.

Comandamentul Operational Intrunit și comandamentele tactice trebuie să fie în măsura sa actioneze oriunde pe teritoriul național, precum și în spatiul de interes strategic al României, în compunerea unor grupari de forte multinationale.

Conducerea procesului de organizare, inzestrare și de pregatire a fortelor, a procesului de asigurare logistica și administrativa a trupelor, precum și conducerea operațională curenta a acțiunilor militare cu caracter teritorial se executa de statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, care pe timp de pace vor avea în subordine toate structurile luptatoare, de sprijin de lupta și logistice. În situații de criza sau în cazul participării la operațiuni în afara granitelor tarii categoriile de forte ale armatei vor pune la dispoziție Comandamentului Operational Intrunit sau comandamentelor operationale tactice fortele necesare pentru indeplinirea misiunilor stabilite de Statul Major General.

Comandamentele teritoriale vor avea responsabilitatea de a proteja teritoriul României, de a asigura pregătirea fortelor principale și de rezerva, trecerea de la starea de pace la cea de razboi prin ridicarea graduala a capacității de lupta și direct prin mobilizare.

Conducerea operațiunilor intrunite impune perfectionarea capabilitatilor necesare în vederea culegerii, prelucrarii și utilizarii neintrerupte a informațiilor. Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I la toate esaloanele. Sistemele C4I trebuie să asigure, în condițiile dinamismului deosebit al acțiunilor militare și al fluiditatii dispozitivelor, acoperirea cu posibilitati de conducere a intregului spatiu de responsabilitate al comandamentelor operationale, a realizării comenzii și a controlului în timp real al fortelor și al mijloacelor la dispoziție.

Pe timp de pace, în situații de criza și la razboi conducerea Ministerului Apararii Naționale se exercită de ministrul apararii naționale, care îl reprezinta în raporturile cu celelalte ministere și organisme guvernamentale, cu alte autorități ale administrației publice, cu organisme similare din alte state.

Seful Statului Major General, cea mai înaltă autoritate militara a armatei, este principalul consilier militar al presedintelui tarii, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii și ministrului apararii naționale și exercită conducerea (comanda) militara a armatei. În indeplinirea acestor responsabilității seful Statului Major General este ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.

Pentru starea de urgență, în situația existentei unor amenintari la adresa sigurantei naționale sau a democratiei constitutionale, Ministerul Apararii Naționale va organiza și va conduce activitățile pentru sprijinul logistic al fortelor Ministerului de Interne, atunci când acest sprijin este solicitat. În cazul iminentei ori al producerii unor dezastre Statul Major General organizeaza și conduce - potrivit planurilor de cooperare/interventii și masurilor stabilite de Comisia Guvernamentala de Aparare împotriva Dezastrelor - participarea cu forte și mijloace ale armatei pentru limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor naturale și ale accidentelor.

Pentru starea de asediu Ministerului Apararii Naționale îi revine sarcina principala în coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decretul de instituire a acesteia. Conducerea efectiva a acțiunilor militare se exercită de Statul Major General prin Centrul Național de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situații de Criza).

Pe plan teritorial, la nivel de judet și de capitala, se infiinteaza, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functia de comandant militar. Atribuțiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de Statul Major General și se aproba prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Structurile, la pace și la razboi, ale comandamentelor, precum și procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor și documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente în cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea conducerii militare la toate esaloanele și crearea condițiilor de realizare a interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO și ale Uniunii Europene (U.E.O.).

STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT - 2005

Capabilitatile armatei trebuie să corespunda cerințelor legate de indeplinirea intregii game de misiuni strategice, de la cele organizate pe timp de pace până la cele din timp de razboi. Pentru a face fața provocarilor la adresa securitatii naționale în deceniul următor armata României trebuie să intrebuinteze atât fortele active existente la pace, cat și pe cele care vor fi completate sau mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional, fortele operationale, fortele teritoriale și de rezerva.

Fortele operationale sunt alcatuite din mari unități și unități mecanizate de tancuri, artilerie, vânători de munte, aeromobile, aviatie, aparare antiaeriana și de marina, cu efective complete, instruite și dotate adecvat. În situații de criza și de razboi ele trebuie să fie în măsura sa treaca în subordinea comandamentelor operationale, în vederea constituirii gruparii de forte necesare pentru ducerea acțiunilor militare atât pe teritoriul național, cat și în afara acestuia, în cadrul fortelor multinationale.

Fortele teritoriale și de rezerva vor fi alcatuite din mari unități și unități aparținând tuturor categoriilor de forte armate. Acestea sunt destinate pentru executarea apararii teritoriale, pregătirea și executarea mobilizarii, precum și pentru sprijinul autorităților locale în cazul unor urgente civile. În situații de criza ele pot participa cu structurile active în subordinea Comandamentului Operational Intrunit, în vederea indeplinirii misiunilor stabilite. În timp de razboi, după completare/mobilizare și după o pregatire intensiva pentru lupta, fortele teritoriale pot actiona, în functie de situație, fie în subordinea Comandamentului Operational Intrunit, fie în subordinea comandamentelor teritoriale.

Din punct de vedere actional armata cuprinde: fortele de supraveghere și de avertizare timpurie, fortele de actiune în situații de criza, fortele principale și fortele de rezerva. Categoria operationala în care este inclusa fiecare structura determina prioritatile unității respective în orientarea resurselor, a personalului, tehnicii și a instruirii. Este imperioasa realizarea unui echilibru în cadrul armatei între unitatile prioritare cu o capacitate de lupta ridicata și fortele care au un nivel de instruire mai redus și variabil, reprezentand majoritatea fortelor necesare la razboi.

Fortele de supraveghere și de avertizare timpurie includ structuri specializate, subordonate nemijlocit atât Statului Major General și altor structuri centrale ale Ministerului Apararii Naționale, cat și categoriilor de forte armate. Au în compunere unități și subunitati de cercetare și de razboi electronic, structuri de informații, cele destinate realizării sistemelor C4I, precum și unități luptatoare mai compacte, modulare și mobile. Ele sunt destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte militare și crize, gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a pericolelor la adresa securitatii naționale, precum și pentru prevenirea surprinderii. Aceste forte funcționează în general în serviciu de lupta permanent.

Fortele de acțiuni în situații de criza sunt destinate participării la gestionarea crizelor, precum și executarii primei riposte în caz de conflict armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei militare în timp de pace și constituie elementul principal al descurajarii. Aceste forte sunt dislocate astfel încât să asigure operationalizarea principalelor direcții și raioane din cadrul zonelor de operațiuni. Fortele de actiune în situații de criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie rapida; comandamente, mari unități și unități nominalizate în Programul individual de parteneriat România-NATO. Fortele de reactie rapida vor include mari unități și unități ale tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile sa actioneze atât independent, cat și intrunit. Prin deciziile autorității naționale de comanda o parte din fortele de reactie rapida va putea fi intrebuintata în cadrul structurilor multinationale pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, precum și în alte misiuni internationale, sub egida O.N.U. și O.S.C.E. Fortele participante vor avea marimea, capacitatea actionala și de desfășurare, precum și sprijinul logistic adecvate.

Fortele principale sunt alcatuite din marile unități și din unitatile existente la pace, incadrate, în majoritate, cu efective reduse. Desi personalul de baza va fi constituit din militari de profesie, va exista totusi un procent semnificativ de militari în termen. Aceste forte devin operationale pentru razboi numai după completarea lor cu resurse umane și materiale și după o perioadă adecvata de pregatire intensiva pentru lupta. În unele situații de criza, dacă escaladarea amenintarii are loc în timp foarte scurt, elementele activate din compunerea lor pot fi incluse în gruparile de forte destinate gestionarii crizei.

Fortele de rezerva reprezinta marile unități și unitatile care se infiinteaza la mobilizare. Ele sunt constituite din comandamente, centre de instructie și din alte formatiuni militare prevăzute cu structuri și nuclee strict necesare pentru functionare în timp de pace. Centrele infiinteaza, la mobilizare, mari unități și unități luptatoare, de sprijin de lupta și logistic.

Fortele principale și fortele de rezerva realizează capacitatea de lupta după completarea/înființarea lor și executarea unui numar de zile de pregatire intensiva.

Din punct de vedere structural armata României se compune din: fortele terestre, fortele aeriene militare și fortele navale. Pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atât la nivel central, cat și în cadrul categoriilor de forte ale armatei se constituie și funcționează fortele speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica și gestioneaza operațiunile speciale în spatiul controlat de agresor.

Fortele terestre reprezinta componenta de baza a armatei și sunt destinate să execute toata gama acțiunilor militare cu caracter terestru și aeromobil, în orice zona și pe orice direcție, independent sau intrunit cu celelalte categorii de forte ale armatei, sa desfasoare operațiuni și lupte de aparare și ofensive pentru capturarea ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul național, atât în compunerea structurilor militare naționale, cat și a celor multinationale.

Structurile operationale vor cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 brigazi de sprijin de lupta și 2 brigazi de logistica. O parte din unitatile ce compun structura operationala trebuie să fie în măsura sa actioneze și în afara teritoriului național, în cadrul gruparilor multinationale de forte. Structurile de mobilizare și de rezerva vor cuprinde 10 brigazi luptatoare, 5 brigazi de sprijin de lupta și 2 brigazi de logistica.

Fortele aeriene sunt destinate sa apere suveranitatea statului în spatiul aerian național, independent sau împreună cu celelalte categorii de forte armate, precum și în compunerea gruparilor de forte multinationale, în scopul castigarii și mentinerii controlului asupra spatiului aerian și sprijinirii din aer a fortelor terestre sau maritime angajate în acțiuni militare. Ele vor fi, preponderent, în categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele active vor avea în compunere un comandament operational, 2 comandamente de divizie aeriana, 4 baze aeriene și 2 brigazi de aparare antiaeriana. Fortele de rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene și 2-3 aerodromuri.

Fortele navale sunt destinate să execute acțiuni militare independent, împreună cu celelalte categorii de forte ale armatei, în compunerea unor grupari multinationale, în spatiul de interes maritim, fluvial și terestru pentru: apararea comunicatiilor maritime și fluviale proprii; asigurarea iesirii României la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului în zona economica exclusiva; lovirea comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcarii desantului maritim; apararea Dobrogei; indeplinirea misiunilor de sprijin al pacii și umanitare. Structurile vor fi incluse indeosebi în categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida și vor avea în compunere un comandament operational, Flota maritima, Flotila fluviala și ale forte. Flota maritima asigura protectia și apararea litoralului maritim, a apelor teritoriale, precum și protectia bunurilor și intereselor statului român din cadrul spatiului maritim cu regim de zona economica exclusiva (similar). Fortele operationale din cadrul Flotei maritime trebuie să fie în măsura să asigure o prezenta activa în apele internationale ale Marii Negre pentru protectia, în mod independent sau în cooperare cu forte aliate/partenere, a intereselor statului român sau a regulilor de drept international.

Unitatile navale din compunerea Flotei maritime trebuie să fie capabile sa ia parte la operațiuni comune în sprijinul pacii, în cadrul unor grupari multinationale în spatiul de interes strategic al României, precum și sa furnizeze o prezenta limitata în cadrul altor zone, în conformitate cu oblibațiile asumate prin Parteneriatul pentru Pace (integrarea în Alianta Nord-Atlantica).

Flotila fluviala asigura paza și apararea Deltei Dunarii, a Dunarii maritime și interioare, precum și protectia intereselor statului român în apele de frontieră.

CONCEPTIA DE PREGATIRE ȘI DE ANGAJARE A ARMATEI IN ACTIUNI MILITARE

Pregătirea armatei cuprinde doua componente principale: formarea și perfectionarea militarilor de profesie prin sistemul învățământului militar și pregătirea pentru lupta (instruirea) a structurilor militare.

Sistemul de invatamant pentru ofiteri și subofiteri (maistri militari) este astfel conceput încât să asigure o buna pregatire manageriala, tehnica și de specialitate și se completeaza cu sistemul de pregatire a gradatilor și soldatilor profesionisti, precum și cu sistemul de apreciere a salariatilor civili.

Un accent deosebit vom pune pe participarea a cat mai mulți ofiteri în colegiile, scolile și institutele de pregatire (inclusiv limbi straine) din alte tari. Centrul Regional de Pregatire NATO/PfP din România va specializa personalul în cunoasterea și lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic și intrunit. Locul și rolul subofiterului în structura profesionala a armatei vor fi redefinite. El va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major, specialist în domeniul tehnic și administrativ.

Pregătirea pentru lupta a armatei are ca obiectiv general cresterea capacității comandamentelor și a trupelor de a desfășura acțiuni militare independent, intrunit, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului național de aparare, precum și în cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregătirea pentru lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, în functie de locul lor în structura armatei.

Pregătirea pentru lupta a fortelor de supraveghere și de avertizare timpurie se va executa concomitent cu indeplinirea misiunilor de baza ce le revin, corespunzător categoriei de forte ale armatei și armei din care fac parte. În acelasi mod se vor instrui și fortele de actiune în situații de criza. În perioada premergatoare datei la care vor participa la operațiuni multinationale ele vor executa o pregatire particularizata la specificul fiecarei misiuni.

Structurile militare cu efective complete din compunerea fortelor principale se vor instrui pentru a fi în măsura sa indeplineasca misiuni de lupta concomitent cu fortele de reactie rapida sau după un anumit interval, determinat de durata completarii până la necesarul de razboi și a parcurgerii unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare cu efective reduse vor pregati numai personalul incadrat, desfasurand totodata activități specifice cresterii capacității de lupta prin mobilizare.

Fortele de rezerva executa pregătirea de comandament, concomitent cu activitățile care vizeaza aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru rezervistii prevăzuți în planurile proprii structurile militare care se mobilizeaza organizeaza convocari sau concentrari de instructie.

Principala caracteristica a procesului de pregatire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare categorie de forte ale armatei. O atenție deosebită va fi acordată problemelor specifice, procedurilor de stat major și intrebuintarii tehnicii de lupta, punandu-se accent pe indeplinirea misiunilor prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina prioritara a instruirii o va constitui profesionalizarea personalului, potrivit standardelor naționale și ale Aliantei Nord-Atlantice.

Personalul militar va fi instruit în scopul mentinerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de lupta necesare în vederea indeplinirii misiunilor. Treptat se va mari numărul tragerilor executate în poligoane, al orelor alocate pentru conducerea vehiculelor, al orelor de zbor și de navigatie maritima și fluviala. Instruirea va fi orientata spre cresterea stării de operativitate a fortelor. Unitatile de supraveghere și de avertizare timpurie vor trebui sa identifice și sa răspundă în mod adecvat primilor indici de deteriorare a situației interne sau externe. Fortele de reactie rapida își vor perfectiona capabilitatile pentru a fi în măsura să se deplaseze rapid din garnizoanele de reședința, cu toate mijloacele la dispoziție. Ele își vor dezvolta și exersa capacitatea de a desfășura operațiunile într-un mod coerent, intrunit și în timp scurt.

Armata va respecta standardele de operativitate stabilite. Fortele de supraveghere și de avertizare timpurie, precum și cele de actiune în situații de criza vor fi incadrate în proportie de cel puțin 90% (pentru fortele aeriene raportul va fi de 2:1 pentru echipaj/avion). Unităților nu li se vor repartiza mai puțin de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru capacitatea de lupta operativa va fi de 80%. În vederea asigurarii cerințelor de pregatire vor fi repartizate cel puțin 80% din resursele necesare. Pe măsură ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cat mai inalte, începând cu fortele de reactie imediata și rapida, care sunt prioritare.

Conceptia de angajare a armatei române în situații de criza și de razboi are în vedere principiile, conceptele strategice, misiunile și capabilitatile sale și, în perspectiva, ale Forței Proiect-2005. Conceptia de angajare cuprinde modalitatile și succesiunea de intrebuintare a fortelor, pentru indeplinirea obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de autoritatea naționala de conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea de razboi trebuie să se faca anticipat, într-un timp suficient pentru activarea resurselor, capacitarea structurilor și operationalizarea fortelor, în raport cu evolutia amenintarilor și cu manifestarea pericolelor.

În situații de criza, în functie de misiunea primita, armata va angaja numai acele forte care sunt necesare pentru rezolvarea crizei, pastrandu-și libertatea de actiune pentru a raspunde unei escaladari.

Participarea militarilor armatei României la operațiuni în sprijinul pacii se va face potrivit prevederilor strategiei și doctrinei militare intrunite, precum și prevederilor strategiei (doctrinei) operationale comune convenite.

La razboi conceptia de angajare a armatei va viza blocarea și respingerea agresorului, folosind fortele de reactie rapida, concomitent cu lovirea în adancime a obiectivelor lui vitale (pentru a i se reduce potentialul ofensiv). Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care se constituie în lovitura de răspuns asimetrica în spatiile cucerite prin agresiune. Astfel se vor crea condițiile pentru angajarea decisiva a fortelor principale și, în cooperare cu celelalte elemente ale Sistemului Apararii Naționale, pentru obtinerea unui deznodamant favorabil, în conformitate cu situația prevăzută pentru incheierea operațiunilor de către autoritatea naționala de conducere.

În cazul participării la operațiuni militare în cadrul unor grupari multinationale, fortele armatei României angajate vor fi organizate și conduse potrivit regulilor de angajare și planurilor operationale comune convenite, sub comanda autorităților militare stabilite prin acord. Comandamentul național își va exercita autoritatea de personal, de jurisdictie și disciplina, precum și responsabilitatile privind inzestrarea, sprijinul logistic, asistența medicală și spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata și mediul civil (atât guvernamental, cat și neguvernamental) în care se acționează este importanța pentru succesul operațiunilor. Cooperarea dintre civili și militari este interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate tot mai mult pentru a ajuta autoritățile civile; în acelasi timp sprijinul civil al operațiunilor militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical și relatii publice.

LOGISTICA

Logistica trebuie să își adapteze capabilitatile la scopurile și obiectivele cuprinse în strategia militara, prin stabilirea prioritatilor necesare în vederea asigurarii unui sprijin adecvat, dinamic și oportun pentru susținerea fortelor. Sistemul logistic trebuie să asigure libertatea de actiune atât în timp de pace, cat și în situații de criza și la razboi. El trebuie să fie suplu și flexibil pentru a sustine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni multinationale de sprijin al pacii. În acest scop vom moderniza sistemul logistic, având în vedere urmatoarele obiective:

● sa devina integrat, cu o structura modulara, interoperabila cu sistemele logistice ale armatelor moderne din tarile membre ale NATO, care să asigure o autonomie initiala a unităților, în functie de locul lor în cadrul structurii operationale (în fortele de supraveghere și de avertizare timpurie, în fortele de actiune în situații de criza, în fortele principale sau de rezerva);

● asigurarea unui înalt grad de viabilitate, flexibilitate și capacitate de adaptare modulara în sprijinirea fortelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora;

● realizarea unei conceptii de planificare centralizata și de implementare descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar în vederea executarii operațiunilor planificate pe teritoriul național și în spatiul de interes strategic;

● dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, comparabil cu cel al NATO;

● eliminarea paralelismelor și a intrepatrunderii sarcinilor în domeniul logistic între categoriile de forte ale armatei, comandamente și direcții centrale;

● renuntarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparatiilor de tehnica din inzestrarea armatei și aplicarea sistemului de mentenanță după necesitate, pe bază de diagnostic;

● implicarea societatilor comerciale civile de profil în realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii.

Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte și modernizarea acestuia vor asigura condițiile materiale și de asistența necesare pentru indeplinirea obiectivelor strategiei militare.

INFRASTRUCTURA

Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii vor avea în vedere: noua structura a fortelor și unităților acestora; cresterea condițiilor de pregatire și de trai ale militarilor; mutatiile geostrategice produse în vecinatatea tarii noastre (granita comuna cu un stat al Aliantei Nord-Atlantice, zone de instabilitate în proximitatea granitelor naționale); înțelegerile comune care se vor incheia cu NATO privind acordarea unor facilități de infrastructura.

Infrastructura noastra trebuie să aibă capacitatea de a sustine atât potentialul militar propriu, cat și pe cel al partenerilor și al viitorilor aliati în cadrul unor acțiuni militare comune. Trebuie dezvoltat un sistem național de infrastructura, pentru ca, în calitate de tara gazda, România să fie în măsura sa sprijine de pe teritoriul sau operațiunile multinationale de coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotărârea noastra de a fi un partener și un viitor aliat responsabil și capabil, ci serveste și la protejarea intereselor noastre naționale.

Pe măsură ce se desfășoară restructurarea fortelor armate o parte a infrastructurii Ministerului Apararii Naționale va deveni excedentara și din ce în ce mai costisitoare. De aceea, pentru economisirea resurselor vor trebui identificate elemente de infrastructura în exces, în vederea dezafectarii. Aceasta se va realiza prin valorificarea adecvata a obiectivelor militare care vor fi închise și/sau transferate în alta proprietate.

Infrastructura rămasă va beneficia de resurse, în mod prioritar, în scopul dezvoltării și al îmbunătățirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit standardelor NATO. Infrastructura teritoriala va fi mentinuta și dezvoltata conform prevederilor legale, astfel încât să fie asigurate capacitatile operative și de reactie rapida, necesare pentru indeplinirea misiunilor.

Modernizarea infrastructurii informationale a apararii este o necesitate care rezultă din rolul strategic al informatiei în apararea naționala. Utilizarea tehnologiei informatiei și managementul resurselor informationale, în context C4I, trebuie să asigure, prin sistemele stationare și semistationare, capacitatile de generare, utilizare și de acces distribuit la informațiile necesare pentru asistarea deciziei, securitatea datelor și succesul oricarei misiuni.

RESURSELE APARARII ARMATE

Acestea cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale și de alta natura, care vor fi alocate de stat pentru pregătirea apararii armate a tarii. Ele determina, din punct de vedere cantitativ și calitativ, compunerea fortelor și dotarea lor cu tehnica de lupta necesară.

Un accent deosebit va fi pus pe îmbunătățirea condițiilor de viața, de lucru și de recreere ale militarilor. Factorul uman trebuie să devina principalul generator de forta al apararii naționale și va trebui situat în centrul preocuparilor sistemului militar.

Noul sistem românesc de planificare, programare și bugetare este compatibil cu sistemele similare ale statelor din NATO. Abordarea integrată a gestionarii resurselor va fi în concordanta cu misiunile fortelor armate și va ține seama de modificările structurale, precum și de influența lor asupra capabilitatilor militare. Efectivele armatei României vor include 112.000 de militari și 28.000 de civili. Transpunerea în practica a cerințelor restructurarii și inzestrarii armatei impune o crestere reala a fondurilor de la aproximativ 710 milioane dolari S.U.A., începând cu anul 2000, la 1.190 milioane dolari S.U.A. în anul 2007, la care se adauga datoria externa pentru cheltuielile de inzestrare și sumele necesare pentru invatamant și sănătate. Aceasta este cea mai buna optiune pentru România și, în acelasi timp, un element realist de stabilitate pentru procesul de planificare. În aceste condiții, strategia alocarii resurselor va viza simultan doua aspecte fundamentale. În primul rand, fondurile vor fi repartizate cu prioritate pentru programele care asigură realizarea Forței Proiect-2005 și economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a mijloacelor și programelor care nu mai sunt necesare. În al doilea rand, o direcție prioritara va fi echilibrarea bugetului în privinta alocarii resurselor. În anul 2000 bugetul nostru va aloca 57% pentru personal, 33% pentru operare și mentenanta, 28% pentru achizitionarea tehnicii de lupta, 13% pentru regie. Estimam ca în anul 2006 sa ajungem la standardele realizate de Alianta Nord-Atlantica (40% pentru personal, 35-40% pentru inzestrare, 25-20% pentru operare și mentenanta).

Alocarea resurselor va fi strans legata de bugetul prevăzut pentru procesul multianual de planificare. Procesul cuprinde doua faze. Prima faza (2000-2003) va fi concentrata pe orientarea resurselor către restructurarea fortelor operationale, la nivelul cerințelor minime, pentru o aparare credibila și pentru interoperabilitate. Faza a doua (2004-2007) se va concentra în special pe modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se intrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica în functie de alocarea fondurilor suplimentare.

CONCLUZII

Armata României acționează, în baza hotărârilor autorității naționale de comanda, pentru apararea și promovarea intereselor naționale de securitate ale tarii, prevăzute în documentele oficiale ale statului. Resursele umane și materiale ale României și importanța pozitiei sale geografice ne determina sa servim cel mai bine interesele naționale prin contribuția la securitatea regionala. Din punct de vedere militar o forta agila și capabila să execute acțiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.

O astfel de forta poate contribui la operațiunile de securitate sub egida O.N.U., a O.S.C.E. sau a altor organizații internationale, intrucat unitatile sale sunt transportabile, mobile și capabile să se integreze rapid în structurile multinationale. Aceasta forta contribuie la securitatea regionala, ea reprezentand baza activităților de parteneriat cu vecinii nostri, cu alte state din regiune și constituie totodata un veritabil model pentru formarea militarilor profesionisti. Ea poate actiona rapid și eficient atât pentru prevenirea conflictelor și gestiunea crizelor, înainte ca acestea să se transforme în conflict, cat și pentru respingerea agresiunii (în cazul în care s-a produs) și obtinerea victoriei.

Desi formarea și dezvoltarea Forței Proiect-2005 este costisitoare, actualul mediu de securitate ne permite totusi sa realizam acest obiectiv, mentinand un nivel adecvat al capacității de riposta. Stabilirea noii structuri a forței, modernizarea, profesionalizarea, standardizarea pregatirii și rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune în condițiile constrangerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie să își adapteze capabilitatile la scopurile și obiectivele cuprinse în aceasta strategie, printr-un sprijin adecvat pentru susținerea fortelor.

Infrastructura noastra trebuie să aibă capacitatea de a sustine atât sistemul militar propriu, cat și pe cel al partenerilor și al viitorilor aliati.

Resursele apararii armate, incluzând personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale și de alta natura, alocate de stat, determina din punct de vedere cantitativ și calitativ alcatuirea fortelor și dotarea cu tehnica de lupta necesare pentru apararea tarii.

Armata României va fi în continuare capabila sa descurajeze și, dacă este necesar, sa infranga o eventuala agresiune armata împotriva tarii noastre. Ea este gata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice și conform Constituției. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o sursa de ingrijorare pentru alte state. Armata României este și va rămâne una dintre instituțiile fundamentale ale statului și ale securitatii naționale.