Decizia nr. 888/2021

:

Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-j) , în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

17.

Prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , cu referire la

art. 147 alin. (4) din Constituția României , efectele

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)“.

18.

Prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 96 pct. 3 ,

art. 97 pct. 1

și

art. 483 din Codul de procedură civilă , competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunțării

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017

a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel“.

19.

Curtea reține că în prezenta cauză litigiul a fost pornit în anul 2015, iar

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum expres dispune

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Însă având în vedere că interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a raportat la

art. 483 din Codul de procedură civilă , Curtea se va pronunța asupra acestora din urmă astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 .

20.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. 96 pct. 3

și ale

art. 483 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă

au fost modificate prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale în redactarea criticată.

21.

Se susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4) , privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, și ale

art. 1 alin. (5) , referitor la principiul legalității, ale

art. 16 alin. (2) , potrivit cărora „Nimeni nu e mai presus de lege“, ale

art. 21 alin. (1)

și

(2) , privind accesul liber la justiție și exercitarea acestui drept, ale

art. 124 alin. (1)

și

(3) , privind înfăptuirea justiției, ale

art. 126 alin. (1)-(4) , privind instanțele judecătorești, ale

art. 142 alin. (1) , privind rolul Curții Constituționale, și ale

art. 147 alin. (1)

și

(4) , privind efectele deciziilor Curții Constituționale.

22.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 96 pct. 3 , ale

art. 97 pct. 1

și ale

art. 483 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea observă că acestea sunt criticate sub aspectul competenței instanțelor judecătorești în materia recursului privind cererile evaluabile în bani în contextul pronunțării

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017.

23.

Critica de neconstituționalitate analizată de Curte prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017

a constat în inexistența accesului la recurs în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, altele decât litigiile după materie, indicate în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Ca urmare a acestei decizii, a fost recunoscută calea de atac a recursului și pentru hotărârile pronunțate în apel de tribunale în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv. La paragraful 29 al deciziei menționate, Curtea a statuat că prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

contravine, pe lângă dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție , și celor ale

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală .

24.

În

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , Curtea Constituțională nu a făcut nicio distincție, în privința efectelor deciziei sale de admitere, între procesele în curs sau procesele începute după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și nici nu a reținut că soluționarea recursului este în competența exclusivă a instanței supreme, ci a stabilit accesul nediscriminatoriu la calea de atac a recursului pentru toate hotărârile pronunțate după publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, potrivit legii.

25.

În scopul punerii în acord a prevederilor

Codului de procedură civilă

cu

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017

a fost adoptat un proiect de lege care a fost supus controlului de constituționalitate a priori. Prin

Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018

referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (devenită

Legea nr. 310/2018 ), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, Curtea a reținut că, „având în vedere faptul că cvasimajoritatea cererilor evaluabile în bani vizează pretenții sub 1.000.000 lei, pentru a nu afecta caracterul echitabil al procedurilor judiciare prin supraaglomerarea și îngreunarea activității instanței supreme cu judecarea unor astfel de cereri și în lipsa altor mecanisme de surmontare a acestor dificultăți, legiuitorul a optat pentru o partajare de competență între curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.“ O asemenea soluție legislativă privind partajarea de competență între curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului privind cererile evaluabile în bani, aplicabilă inclusiv recursurilor formulate în privința hotărârilor susceptibile a face obiectul acestora în urma

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , nu încalcă

art. 15 alin. (2) din Constituție , reconfigurarea normelor de competență fiind o expresie a dispozițiilor

art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

26.

Anterior publicării

Deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018

în Monitorul Oficial al României, Partea I, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a unificat practica divergentă a instanțelor judecătorești cu privire la stabilirea competenței materiale de soluționare a recursului în favoarea curților de apel, respectiv a instanței supreme și a stabilit, prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 96 pct. 3 , ale

art. 97 pct. 1

și ale

art. 483 din Codul de procedură civilă , competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , revine curților de apel.

27.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost deja confirmată constituțional, în mod incidental, prin paragraful 68 al

Deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018 , precitată. Totodată, Curtea observă că prin

Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, și prin

Decizia nr. 226 din 6 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 1 iulie 2021, a constatat constituționalitatea dispozițiilor

art. 97 pct. 1 teza întâi

și ale

art. 483 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă , respingând critica potrivit căreia aceste prevederi legale sunt neconstituționale întrucât elimină accesul la controlul de legalitate efectuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel de tribunale. În considerentele deciziilor menționate, Curtea Constituțională a făcut referire la

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

28.

În fine, Curtea reține și faptul că în prezent, prin

Legea nr. 310/2018 , dispozițiile

art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă

referitoare la scopul recursului au fost modificate în sensul că „Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile“, iar

alin. (4) teza întâi

prevede că „Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. (...)“. De asemenea,

art. IV din Legea nr. 310/2018

prevede că „Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunțate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, se judecă de curțile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunțate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curțile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.“

29.

Pentru toate acestea, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 96 pct. 3 , ale

art. 97 pct. 1

și ale

art. 483 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

30.

În continuare, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă , Curtea reține că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că autoarea excepției pleacă de la o situație ipotetică, cea a unei eventuale constatări a neconstituționalității prevederilor legale referitoare la competența de soluționare a recursurilor privind cererile evaluabile în bani, situație în care hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție de declinare a competenței ar contraveni acelei decizii de admitere a Curții Constituționale. Or, o asemenea critică vizează în realitate efectele procedurale pe care le-ar produce o eventuală decizie de admitere referitoare la competența de soluționare a recursurilor, în raport cu instanțele judecătorești care, în temeiul deciziei de admitere și al autorizării exprese date prin aceasta, ar urma să aplice direct

Constituția

(a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a

Constituției ,

Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 28, sau

Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, paragraful 32). Prin urmare, critica de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată se circumscrie competenței de interpretare și aplicare a legii ce revine instanțelor judecătorești, în temeiul

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție .

31.

În continuare, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă

în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reține că prin

Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanța supremă, sunt neconstituționale.

32.

Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reținut că, potrivit interpretării date de instanța supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituțională prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității. Curtea a observat că o asemenea soluție interpretativă are semnificația prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituționale, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor

art. 147 alin. (4) din Constituție , care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. Prin aceeași decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reținut și încălcarea

art. 147 alin. (4)

raportat la

art. 16 alin. (1)

și

art. 21 din Constituție , referitoare la principiile egalității în drepturi și accesului liber la justiție.

33.

În prezenta cauză, față de data invocării excepției de neconstituționalitate, care este anterioară pronunțării

Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 , și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în Dosarul acesteia nr. 1.784/270/2015 și constată că dispozițiile

art. 96 pct. 3 , ale

art. 97 pct. 1

și ale

art. 483 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

3.

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2021.