Decizia nr. 82/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ramona Doina Roventa în Dosarul nr. 595/83/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 90D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii în sensul că nu este obligatorie solicitarea avizului Consiliului Legislativ cu ocazia oricărei modificări în Parlament a proiectelor de legi, în acest sens fiind și

Decizia Curții Constituționale nr. 521 din 30 iunie 2020 , paragraful 41. Cu referire la critica raportată la

art. 16,

44 ,

53,

61

și

75 din Constituție

menționează că, prin decizia citată, Curtea Constituțională a constatat conformitatea dispozițiilor criticate și cu aceste texte constituționale. Prin urmare, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 5.499 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 595/83/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Ramona Doina Roventa într-o cauză având ca obiect anulare decizie de încadrare salarială.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, sub aspect extrinsec, respectiv încălcarea

art. 61

și

75 din Constituție , este invocată încălcarea competenței primei Camere sesizate (Camera Deputaților) - care nu a dezbătut textul și soluțiile adoptate de Senat, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul Camerei Deputaților, precum și a principiilor constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul bicameralismului, spre exemplu,

Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008 ,

Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008

sau

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 . Astfel, autoarea excepției arată că, în forma finală a legii, care a fost promulgată, specialiștii IT sunt din nou asimilați grefierilor, deși în forma legii adoptată de Senat, aceștia au fost excluși în totalitate din lege. De asemenea, autoarea excepției susține și încălcarea

art. 79 din Constituție , deoarece Consiliului Legislativ i s-a solicitat avizul pentru un proiect de lege care diferă în esență de formele legii adoptate de Plenul celor două Camere.

6.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, autoarea susține, în esență, că în urma deciziei de reîncadrare, având ca temei prevederile legale criticate, salariul specialiștilor IT din sistemul judiciar a fost drastic diminuat cu aproximativ 55%-60% față de nivelul avut în luna decembrie 2017, spre deosebire de alți specialiști din sistemul judiciar, precum și față de alte categorii de personal plătit din fonduri publice. Astfel, în cazul specialiștilor IT, prevederile

art. 38 alin. (6)

din Legeacadru nr. 153/2017

blochează în mod discriminatoriu orice altă majorare salarială ulterioară și care se prezumă a fi acordată întregului personal din sistemul bugetar. Această prevedere, pe lângă reducerea drastică prevăzută de noua grilă de salarizare, provoacă încă o reducere majoră determinată de trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat. În fapt, aplicarea

art. 38 alin. (6)

din lege conduce la blocarea majorării salariale compensatorii de 25% prevăzute la

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

pentru toate celelalte categorii profesionale. Această modificare contrazice principiile sistemului de salarizare, enunțate în secțiunea a 2-a a

Legiicadru nr. 153/2017 , și anume principiul nediscriminării, principiul egalității, principiul importanței sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, principiul ierarhizării, pe orizontală și pe verticală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate.

7.

Reducerea salariului cu aproape 60% pentru viitor și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de un „bun“, în sensul

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Sunt invocate, în acest

sens, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea bunurilor.

8.

Autoarea excepției susține, de asemenea, că prevederile legale criticate care determină diminuarea salariului nu respectă exigențele

art. 53 din Constituție

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010

și susține că prevederile din cuprinsul

Legii-cadru nr. 153/2017 , prin care se stabilește salarizarea informaticienilor din sistemul justiției, prin reducerea salariilor în plată ale personalului deja încadrat pe aceste funcții, sunt neconstituționale, impunându-se garantarea menținerii nivelului în plată, fără a aduce atingere dreptului constituțional al legiuitorului de a stabili sistemul de salarizare. Or, în cauza de față intervenția asupra nivelului salarial în plată stabilit tot prin lege adoptată de Parlament aduce atingere

art. 53 din Constituție , deoarece măsura este discriminatorie și are caracter definitiv.

9.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că prevederile criticate sunt constituționale.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile c apitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ , precum și ale

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prevederile

capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

stabilesc salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, iar cele ale

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

au următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 61

privind rolul și structura Parlamentului,

art. 75

privind sesizarea Camerelor Parlamentului și

art. 79

privind Consiliul Legislativ.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, s-a mai pronunțat cu privire la critici identice cu cele formulate în prezenta cauză. Cu referire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea, în paragrafele 40 și 41 ale

Deciziei nr. 521 din 30 iunie 2020 , a reținut că, urmând procedura parlamentară, propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017, și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deși există unele diferențe între formele analizate de Senat și, respectiv, de Camera Deputaților, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conținut juridic între acestea și nicio configurație semnificativ diferită între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este același cu cel al legii adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În concluzie, ținând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaților nu modifică substanțial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configurația propunerii legislative, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile

art. 61

și

75 din Constituție

referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale anterior amintită.

16.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea

art. 79 din Constituție , Curtea a statuat că nu există obligația de a se solicita avizarea din partea Consiliului Legislativ ori de câte ori proiectul de lege/propunerea legislativă suferă diverse modificări în Camera de reflecție sau în cea decizională. Astfel,

art. 98 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaților

[devenit

art. 99 alin. (7)

după republicarea dispusă în temeiul

art. II din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 59/2021

privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 29 iunie 2021],

art. 116 din Regulamentul Senatului

[devenit

art. 118

după republicarea dispusă în temeiul

art. II din Hotărârea Senatului nr. 44/2021

pentru completarea Regulamentului Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 aprilie 2021] sau

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/1993

pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ prevăd competența Consiliului Legislativ de a aviza, la cererea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond, amendamente supuse dezbaterii comisiei și proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului. Însă ține de opțiunea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond să formuleze o asemenea cerere, legea sau regulamentul parlamentar nefiind imperative.

17.

Cu referire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, în paragraful 20 al deciziei menționate, cu referire la invocarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , Curtea a statuat că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi. În plus, opțiunea legiuitorului în materia salarizării specialiștilor IT este justificată având în vedere și prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT“ (a se vedea paragraful 21 al

Deciziei nr. 521 din 30 iunie 2020 ). Acceptarea criticilor de neconstituționalitate formulate ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare, iar

neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate (a se vedea paragraful 22 al deciziei).

18.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor

art. 53 din Constituție , Curtea a precizat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu pune în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul

art. 53 din Constituție , ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, în scopul eliminării disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

19.

În paragraful 25 al

Deciziei nr. 521 din 30 iunie 2020 , Curtea a arătat că stabilirea, prin prevederile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la

Legea-cadru nr. 153/2017 , și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

20.

În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și

art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 .“ (a se vedea paragraful 28 al

Deciziei nr. 521 din 30 iunie 2020 ).

21.

În continuare, Curtea a reamintit că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției . Pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin

Legea-cadru nr. 153/2017

apare ca un proces complex care, în mod necesar, presupune în timp o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în fapt, în aplicarea

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

au fost adoptate

art. II din Legea nr. 79/2018

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și

articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017 .

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele

Deciziei nr. 521 din 30 iunie 2020

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ramona Doina Roventa în Dosarul nr. 595/83/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.