Decizia nr. 869/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 3.462/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 84D/2020.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2021, în prezența reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 14 decembrie 2021, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3.

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.462/84/2017, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că „pretențiile părții civile“ sunt calculate de însăși partea civilă. Este incorect ca reducerea limitelor de pedeapsă să poată fi condiționată de plata unui prejudiciu calculat de către partea civilă. Calcularea prejudiciului și stabilirea celui real se pot realiza doar în cursul judecății, după administrarea probelor. Astfel, aplicarea reducerii limitelor pedepsei închisorii doar în cazul în care se achită prejudiciul înaintea primului termen de judecată presupune o plată nejustificat de mare.

5.

Tribunalul Sălaj - Secția penală arată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a acestor prevederi. În acest sens invocă

Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 ,

Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 ,

Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009 ,

Decizia nr. 1.564 din 7 decembrie 2010 ,

Decizia nr. 647 din 19 iunie 2012 ,

Decizia nr. 802 din 3 iulie 2008

și

Decizia nr. 638 din 28 iunie 2007 . Arată că, până în prezent, nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor precizate fiind aplicabile și în prezenta cauză. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Curtea observă că

art. 10 alin. (1)

a fost modificat prin

articolul unic pct. 3 din Legea nr. 55/2021

privind modificarea și completarea

Legii nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 1 aprilie 2021. Cu toate acestea, având în vedere că instanța de contencios constituțional a fost sesizată înainte de aceste modificări, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 55/2021

privind modificarea și completarea

Legii nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia apreciază ca fiind neconstituțională sintagma „pretențiile părții civile“, cuprinsă în

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 . Astfel, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „pretențiile părții civile“, cuprinsă în

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 55/2021 . Textul criticat are următorul conținut: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la

art. 8

și

9,

dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.“

10.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3) , potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, și

art. 23 alin. (12)

referitor la prezumția de nevinovăție.

11.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 867 din 14 decembrie 2021 *), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „pretențiile părții civile“, cuprinsă în dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 55/2021

privind modificarea și completarea

Legii nr. 241/2005 , este neconstituțională. Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că, din perspectiva aplicării cauzei de reducere a pedepsei, reglementată de

Legea nr. 241/2005 , există o diferență conceptuală între sintagma „prejudiciu cauzat“ și sintagma „pretențiile părții civile“, acestea referindu-se la chestiuni diferite. Consecința acestui fapt se transpune în posibilitatea existenței unui cuantum al „pretențiilor părții civile“ diferit de cel al „prejudiciului cauzat“, putând fi constatate diferențe semnificative între acestea, atât în minus, cât și în plus. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, conform

art. 20 alin. (5) lit. b) din Codul de procedură penală , „până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate mări sau micșora întinderea pretențiilor“. *)

Decizia Curții Constituționale nr. 867 din 14 decembrie 2021

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 1 aprilie 2022.

12.

În acest context, Curtea a constatat că îndeplinirea condiției referitoare la acoperirea integrală a pretențiilor părții civile este indisolubil legată de cuantumul acestora, neputând fi influențată de stabilirea cuantumului prejudiciului de către procuror. Or, din această perspectivă se poate constata că partea civilă este liberă să solicite pretenții într-un cuantum mult mai mare sau mult mai mic decât cuantumul prejudiciului stabilit de procuror. Acest fapt determină fie crearea unui impediment de natură să împiedice acoperirea sumei respective și, implicit, aplicarea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, fie crearea unei situații de natură a avantaja anumiți inculpați.

13.

Pe de altă parte, astfel cum anterior s-a arătat, constituirea statului ca parte civilă în procesele referitoare la infracțiunile de evaziune fiscală rămâne caracterizată de principiul disponibilității, instanța sau procurorul neputând limita acest aspect și neputându-se subroga în drepturile persoanei vătămate. Așa fiind, constituirea statului ca parte civilă rămâne o opțiune, pe care acesta o poate sau nu exercita. Or, în condițiile în care aplicarea cauzei de reducere a pedepselor prevăzute de lege în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute la

art. 8

și

9 din Legea nr. 241/2005

a fost condiționată de către legiuitor, printre altele, de plata voluntară și în integralitate a pretențiilor părții civile, se ajunge la situația în care aplicarea acestui beneficiu este condiționată de comportamentul persoanei vătămate/de manifestarea de voință a părții civile. Cu alte cuvinte, pentru ca dispozițiile de lege criticate să poate produce efecte juridice este necesar ca în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute la

art. 8

și

9 din Legea nr. 241/2005

statul să se constituie parte civilă și să indice în mod clar, concret, explicit pretențiile pe care le are sub aspectul laturii civile. Or, se constată că persoana vătămată, constituită ca parte civilă în procesul penal, are interese contrare inculpatului, așa încât există posibilitatea ca aceasta să își exercite dreptul de a reclama reparații în mod abuziv, cu scopul de a exclude accesul inculpatului de la beneficiul cauzei de reducere a pedepsei.

14.

Din această perspectivă, Curtea constată că, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat premisa aplicării cauzei de reducere a pedepsei ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare ale persoanei vătămate/părții civile. Or, prin această modalitate de reglementare, legiuitorul a conferit persoanei vătămate/părții civile din procesul penal (referitor la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de

art. 8

și

9 din Legea nr. 241/2005 ) o poziție privilegiată, simpla manifestare de voință a acesteia din urmă putând determina posibilitatea aplicării sau neaplicării cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil și principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „pretențiile părții civile“, cuprinsă în

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 55/2021

privind modificarea și completarea

Legii nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Miron Victor Panaitescu în Dosarul nr. 3.462/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2021.