Decizia nr. 163/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, precum și ale art. 67 și ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 198/2004 25 mai 2004 (prevederi anume) privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționa…
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008
pentru modificarea și completarea
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, precum și ale
art. 67 ș i ale
art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.257D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că sunt vizate aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, care sunt de competența instanței judecătorești, iar nu probleme de constituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008
pentru modificarea și completarea
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, precum și ale
art. 67 ș i ale
art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Daniel Piturlea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni referitoare la o expropriere, aflată în stadiul procesual al recursului, în cursul judecării căruia s-a solicitat anularea acestuia pe motiv că cererea de recurs nu a fost semnată de o persoană ce are calitatea de reprezentant al recurentului.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate ar permite unei entități precum Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. reprezentarea statului român, cu încălcarea interdicțiilor constituționale referitoare la nediscriminare, precum și cu nerespectarea
Deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
6.
Sub acest aspect, se precizează că Direcția Regională Drumuri și Poduri este o entitate care nu are în obiectul său de activitate prestarea de servicii juridice și că a obținut un mandat de reprezentare de la puterea executivă, în timp ce altor entități nu li se permite acest lucru, creându-se astfel o situație discriminatorie față de celelalte persoane juridice. Se susține că textele de lege criticate sunt neclare, permit o aplicare nelegală și o interpretare neconformă
Constituției , promovând discriminarea între persoane juridice.
7.
Se arată, totodată, că principiul legalității consacrat prin
art. 1 din Constituție , precum și regulile impuse prin
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impun exigența ca o lege organică să nu poată fi înfrântă de o normă juridică inferioară, derogările instituite trebuind a fi făcute tot prin lege organică, cu cvorumul prevăzut de Constituție pentru adoptarea legilor organice. Astfel, o lege ordinară, chiar invocând un caracter special, nu poate nesocoti o lege organică, superioară ca forță juridică.
8.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că litigiul se supune
Codului de procedură civilă din 1865
(față de data inițierii demersului judiciar - 6 iunie 2008) care reglementa, generic, reprezentarea părților în judecată, fără a face vreo distincție între reprezentarea convențională a persoanelor fizice și cea a persoanelor juridice. Or, argumentele prezentate în susținerea excepției se raportează la dispozițiile speciale privind reprezentarea persoanelor juridice
(art. 84) din actualul Cod de procedură civilă . Apreciază, totodată, că nu se poate reține că textele atacate ar încălca principiul legalității și ar nesocoti o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept, câtă vreme această decizie a fost dată într-un mecanism procedural inexistent în
Codul de procedură civilă din 1865.
9.
Cât privește fondul criticilor, observă că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața organelor de justiție, precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit în nume propriu în raporturi
juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop o altă reprezentare. Or, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale: „(...) în aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale“. Direcția Regională de Drumuri și Poduri este subunitate a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (C.N.A.I.R.), societate comercială cu capital integral de stat înființată în baza
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2016
privind reorganizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și înființarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere - S.A., precum și modificarea și completarea unor acte normative.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2, 3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008
pentru modificarea și completarea
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008, precum și ale
art. 67 ș i ale
art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 .
14.
În ceea ce privește prevederile criticate din
Legea nr. 184/2008 , ținând cont de dispozițiile
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției îl constituie
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, având următorul conținut normativ: „(1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator fiind statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.“
15.
Totodată, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile
art. 67 ș i ale
art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins:
Articolul 67
1.
Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
2.
Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
3.
Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Articolul 68
1.
Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
2.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
3.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanță.
4.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.
5.
Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
6.
De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.“
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 -
Statul român și ale
art. 16 -
Egalitatea în drepturi.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ca urmare a faptului că i-a fost conferită prin lege calitatea de reprezentant al statului român Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., în timp ce altor entități nu le este permis acest lucru, creându-se astfel o situație discriminatorie față de celelalte persoane juridice. Cu privire la critica formulată în această manieră, Curtea reține că în jurisprudența sa, a subliniat că, potrivit
Legii fundamentale , principiul egalității se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea între persoane juridice și autorități publice. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau
Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009.
18.
Totodată, Curtea reține că prevederile cu privire la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate au în vedere calitatea de reprezentant al statului român în procedura exproprierii, pe când autorul excepției își axează critica pe
reprezentarea statului român în fața instanțelor judecătorești, care, atât în reglementarea în vigoare la momentul debutului procesului în cursul căreia a fost ridicată excepția (și anume
art. 25 din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice și persoanele juridice), cât și în cea de la momentul ridicării excepției ( art. 223 din Codul civil ), se face prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazurile în care legea stabilește în mod expres alte organe care să reprezinte statul român în procesele în care acesta este parte. Tocmai în virtutea posibilității legale ca statul să fie reprezentat și de alte organe, în situația dată, a fost desemnată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., potrivit
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Este, așadar, o opțiune a legiuitorului, care, în considerarea specificului entității menționate, a stabilit ca aceasta să fie reprezentant al statului român pe parcursul întregii proceduri a exproprierii, adică inclusiv în situația în care se apelează la justiție pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judecătorească. Din modul de formulare a criticii de neconstituționalitate se desprinde ideea că autorul acesteia este nemulțumit de alegerea făcută de legiuitor prin desemnarea ca reprezentant al statului a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., în detrimentul altor persoane juridice care ar fi putut să obțină aceeași calitate și care sunt discriminate, în opinia autorului excepției, prin preferința față de entitatea menționată, pe care legiuitorul a exprimat-o în textul de lege supus controlului de constituționalitate. Or, o asemenea susținere nu pune în discuție, în realitate, constituționalitatea prevederii legale criticate, ci constituie o propunere de modificare a legii, care, în mod evident, nu ține de competența Curții Constituționale.
19.
În ceea ce privește
Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, la care face referire autorul excepției, decizie prin care instanța supremă s-a pronunțat asupra modului de interpretare a dispozițiilor
art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii“, Curtea Constituțională reține că instanța supremă a concluzionat că cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică și nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate critică însă dispozițiile
art. 67 ș i
68 din Codul de procedură civilă din 1865 , care sunt anterioare deciziei Înaltei Curți și care nu vizează problematica reprezentării convenționale în fața instanțelor de judecată a persoanelor juridice.
20.
Cu privire la susținerea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului legalității consacrat în
art. 1 din Constituție , prin prisma exigenței de tehnică legislativă constând în cerința ca derogările de la reglementările legilor organice să fie făcute tot prin legi organice, iar nu prin legi ordinare, ce conțin norme cu forță juridică inferioară, Curtea observă că autorul excepției nu explicitează care este situația pe care o are în vedere atunci când formulează această critică. În consecință, întrucât nu se precizează care ar fi legea ordinară care ar modifica o lege organică, această simplă afirmație nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, de vreme ce nu se poate deduce, în mod rezonabil, rațiunea concretă a acestei susțineri, în condițiile în care
are natură organică, ca și
pe care o modifică, fiind adoptată cu majoritatea prevăzută de
art. 76 alin. (1) din Constituție
pentru legile organice, astfel cum rezultă din evidențele electronice disponibile pe site-ul Camerei Deputaților.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, precum și ale
art. 67
și ale
art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.