Decizia nr. 124/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Eusebio Ghiulțu în Dosarul nr. 2.696/270/2019/a1 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.360D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și de menținere a jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.696/270/2019/a1, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Eusebio Ghiulțu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de acesta împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul

art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală , plângerea formulată cu privire la ordonanța prim-procurorului de respingere a plângerii formulate împotriva unei ordonanțe prin care a fost dispusă soluția de clasare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul penal , întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări - cauză justificativă.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță în materia plângerilor formulate cu privire la soluțiile emise de prim-procuror echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv al actelor și probelor administrate în faza de urmărire penală, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic. Totodată, autorul excepției este nemulțumit de limitarea mijloacelor de probă pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată.

6.

Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, în mod contrar celor invocate de autor, calea de atac a contestației - în condițiile în care nu este prevăzută de lege - reprezintă o construcție artificială, de vreme ce judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de urmărire penală, respectiv un control al soluției dispuse de procuror. Date fiind limitele în care operează acest control, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit acestea. De asemenea, precizează că în procedura soluționării plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor administrate în cursul procedurii de judecată, la propunerea petentului.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 341 alin. (8) și (9) din Codul de procedură penală , având următorul conținut:

(8)

Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.

(9)

În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul și intimații pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Contestația nemotivată este inadmisibilă.“

11.

Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (1)-(3)

privind liberul acces la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare, ale

art. 53 alin. (2)

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 124 alin. (2)

potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale

art. 129

referitor la folosirea căilor de atac.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală , Curtea reține că normele menționate dispun cu privire la

contestația pe care o poate formula procurorul și inculpatul, în ipoteza reglementată de normele procesual penale ale

art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) , cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. În cauza penală în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin ordonanța parchetului a fost dispusă clasarea, întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări. Împotriva ordonanței menționate, autorul excepției a formulat plângere, care a fost respinsă prin ordonanța emisă de prim-procurorul parchetului, iar plângerea formulată împotriva acestei din urmă ordonanțe la judecătorul de cameră preliminară a fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza

art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală , prin încheierea contestată. Curtea observă că în cauză nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de nicio persoană, astfel că nu se poate reține ipoteza prevăzută de

art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c)

din Codul de procedură penală, ci ipoteza reglementată la

art. 341 alin. (6)

din același cod. În aceste condiții, ținând seama de exigențele dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra dispozițiilor legale „care au legătură cu soluționarea cauzei“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

13.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură

penală, Curtea observă că autorul este nemulțumit de caracterul definitiv al încheierii prin care s-a pronunțat soluția într-o cauză în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, fiind pronunțate

Deciziile nr. 44 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020, și

nr. 164 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 28 iulie 2020, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

14.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că încheierea la care face referire textul criticat este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât

art. 129 , cât și

art. 126 alin. (2) din Constituție

fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“.

15.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură

penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de

art. 24 din Legea fundamentală

și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de

art. 21 din Constituție

și

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a

Legii fundamentale

și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel,

art. 129 din Constituție

stabilește că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

16.

Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile

art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală , în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a reținut că prevederile

art. 2

privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din

Protocolul nr. 7

la

Convenție

nu sunt aplicabile. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile

art. 340 și 341 din Codul de procedură penală , legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. Referitor la presupusa atingere adusă prevederilor

art. 16 din Constituție

de către dispozițiile criticate, Curtea a reținut că nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

17.

Cât privește critica autorului referitoare la limitarea mijloacelor de probă pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, Curtea a reținut, prin

Deciziile nr. 373 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie 2020;

nr. 41 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 21 aprilie 2020, și

nr. 204 din 3 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, că este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Ca

urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De aceea, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu cererile și excepțiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Curtea nu a primit nici critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile

art. 341 din Codul de procedură penală

reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept.

18.

De asemenea, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție, statuând, în acest sens, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

19.

Curtea a constatat, totodată, că drepturile fundamentale menționate anterior nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate, din moment ce dispozițiile

art. 341 alin. (6)

și

(7) din Codul de procedură penală

reglementează soluțiile ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția

pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Curtea a constatat, totodată, că textul criticat nu contravine nici prevederilor constituționale ale

art. 24 . Astfel, Curtea a reținut că garanțiile procesuale mai sus analizate reprezintă tot atâtea garanții ale realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin textul criticat. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor

art. 340 din Codul de procedură penală , poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare. În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 124 alin. (2) din Codul de procedură penală , Curtea a reținut că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât ipoteza textului criticat nu vizează unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior arătate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Eusebio Ghiulțu în Dosarul nr. 2.696/270/2019/a1 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.