Decizia nr. 567/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Marieta Safta

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 337 din Codul penal , excepție ridicată de Vlad Caftanat în Dosarul nr. 11.634/197/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.070D/2019.

2.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de domnul avocat Sorin Silviu Toniță, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care mai întâi prezintă situația de fapt din cauză, pentru o mai bună înțelegere a contextului criticilor de neconstituționalitate. Dezvoltă în continuare motivele de neconstituționalitate formulate, arătând că texul criticat nu face distincție între situațiile în care se poate refuza recoltarea probelor biologice. Solicită, în esență, să se aibă în vedere că soluția instanței constituționale este necesară întrucât textul se interpretează mai puțin în favoarea persoanei și mai mult în favoarea statului. Nu se poate lăsa interpretarea acestui text la latitudinea persoanelor care se interpun până la momentul în care asupra cauzei se pronunță un judecător.

4.

Reprezentantul Ministerului Public arată, în esență, că în pledoaria formulată se insistă asupra completării și interpretării legii, astfel încât, în principal, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul legal criticat este clar, sens în care invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 30 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 11.634/197/2018, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 337 din Codul penal . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vlad Caftanat într-o cauză penală.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că textul legal criticat este confuz, imprecis și imprevizibil, întrucât poate fi interpretat în sensul că „orice conducător auto este obligat să se supună necondiționat recoltării de mostre biologice, ori de câte ori îi este solicitat de către agenții de poliție“. Neclaritatea și lipsa de previzibilitate a acestor dispoziții permit interpretări diferite, având în vedere lipsa unei distincții între subiecții activi vizați de norma penală. Pentru a se evita intrarea în conflict cu legea penală, trebuie să existe norme precise și previzibile. Textul de lege trebuie să prevadă dacă obligația de a se supune recoltării de mostre biologice aparține tuturor conducătorilor auto, inclusiv celor care nu au fost testați în prealabil cu mijloacele omologate la care face referire

art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , numai celor care au fost implicați în accidente rutiere sau în condițiile

art. 88 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 185 pct. 3 din Regulamentul

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Ca urmare, este necesar a se stabili dacă norma se adresează tuturor conducătorilor auto și dacă aceștia au obligația, atunci când li se pune în vedere, în lipsa unei testări prealabile, să se supună recoltării probelor biologice sau dacă textul de lege se aplică doar anumitor categorii de subiecți activi, respectiv acelora care au fost implicați în evenimente rutiere (în urma cărora s-a produs o vătămare corporală a unei persoane ori care s-au soldat cu pagube materiale), acelora care au fost testați în prealabil, iar această testare a relevat prezența unei alcoolemii mai mari de 0,40 g/l, sau persoanelor ce au fost testate cu mijloace tehnice omologate. Prin aceasta se creează o inegalitate în aplicarea legii, având în vedere că față de unele persoane se poate reține soluția de clasare încă din faza de urmărire penală, iar față de alte persoane se dispune soluția de condamnare de doi ani cu suspendare.

7.

Se susține că „procedura prezentării în vederea recoltării de probe biologice, precum și ipotezele în care aceasta poate fi efectuată sunt reglementate strict și limitativ de lege, astfel că polițiștii, în momentul în care suspectează săvârșirea unei infracțiuni, nu pot efectua decât demersurile legale pentru a constata această infracțiune“.

8.

Curtea de Apel Brașov - Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată. Textul de lege criticat incriminează faptele de refuz ori de sustragere a conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice, indiferent în ce condiții i s-a solicitat acestuia să dea aceste mostre. Legea nu condiționează existența infracțiunii de unele elemente sau probe certe privind consumul de alcool de către șofer, astfel încât lucrătorul din cadrul poliției rutiere îi poate solicita conducătorului auto să se supună acestei prelevări ori de câte ori are indicii că acesta ar fi consumat băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive. Indicarea alcoolului în aerul expirat, în urma testării cu alcooltestul, este doar un indiciu că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice, însă lipsa unor astfel de urme nu constituie un impediment pentru solicitarea ca acesta să se supună prelevării mostrelor biologice, deoarece consumul de substanțe psihoactive nu poate fi detectat decât în acest mod. Așadar, polițistul îi poate solicita conducătorului auto să se supună prelevării mostrelor biologice ori de câte ori are indicii că acesta ar conduce sub influența băuturilor alcoolice ori a substanțelor psihoactive, iar legea nu poate prevedea exhaustiv care sunt elementele din care ar putea rezulta aceste indicii. Pentru aceste motive, instanța consideră că

art. 337 din Codul penal

este suficient de previzibil pentru ca destinatarii normei, respectiv conducătorii auto, să înțeleagă ce conduită trebuie să urmeze în cazul în care lucrătorii de poliție le solicită să se supună prelevării mostrelor biologice.

9.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 337 din Codul penal

- Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, care au următorul conținut: „Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.“

13.

În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitoare la principiul legalității, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 23 alin. (12)

privind principiul legalității pedepsei și ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

referitoare la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare.

15.

Astfel, prin

Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 6 martie 2020, Curtea a reținut că infracțiunea prevăzută la

art. 337 din Codul penal

face parte din titlul VII - Infracțiuni contra siguranței publice, cap. II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, având, prin urmare, ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la siguranța circulației rutiere, parte intrinsecă a siguranței publice, și, în subsidiar, relațiile sociale din domeniul înfăptuirii justiției. Pentru a asigura protecția juridică a relațiilor sociale mai sus menționate și în considerarea importanței majore pe care acestea o au în societate, „legiuitorul a impus anumite obligații în sarcina unor persoane aflate în situații expres reglementate, obligații a căror neîndeplinire este sancționată penal. Printre acestea se numără și obligația conducătorului unui vehicul, în situația în care pentru respectivul vehicul legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, obligația instructorului auto, aflat în procesul de instruire, precum și cea a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive“ (paragraful 26).

16.

Curtea a mai reținut că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice este strâns legată de infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută la

art. 336 din Codul penal , care constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Or, aceasta presupune determinarea îmbibației alcoolice sau a prezenței altor substanțe în organismul făptuitorului, precum și un moment al determinării acestora. Astfel, reglementarea obligației de supunere la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive reprezintă atât un mijloc de asigurare a circulației rutiere, cât și un mijloc de asigurare a probelor necesare în scopul dovedirii faptelor prevăzute la

art. 336 din Codul penal , iar incriminarea nerespectării ei este determinată de importanța obiectului juridic al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Dispozițiile

art. 336 din Codul penal

au la bază prezumția relativă că persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere desfășoară această activitate fără a se afla sub influența alcoolului sau a unor substanțe psihoactive. Prin urmare, scopul testului privind stabilirea îmbibației alcoolice reprezintă un control efectuat de organele poliției pentru asigurarea siguranței traficului rutier. Ca urmare a efectuării testului, în situația constatării unei îmbibații alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, persoana aflată în ipoteza normei de la

art. 336 din Codul penal

va răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Așa fiind, „faptele de refuz sau sustragere a unei persoane de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute la

art. 337 din Codul penal , reprezintă fapte de nesupunere la efectuarea unui control de către organele de poliție, control ce are ca scop verificarea respectării normelor juridice care asigură securitatea traficului pe drumurile publice“ ( Decizia nr. 571 din 1 octombrie 2019 , paragraful 30).

17.

În esență, pentru aceste considerente, Curtea a reținut că prevederile

art. 337 din Codul penal

nu contravin dispozițiilor

art. 23 alin. (12) din Constituție

privind legalitatea incriminării, coroborate în prezenta cauză, în raport cu aceleași critici, și cu cele ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

referitoare la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora.

18.

Tot astfel, prin

Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 27 aprilie 2016, examinând prevederile

art. 337 din Codul penal

prin raportare la dispozițiile

art. 1 alin. (5)

referitoare la principiul legalității, în componenta de claritate și precizie, Curtea a reținut că acestea sunt clare și previzibile.

19.

Curtea a constatat că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută la

art. 337 din Codul penal , este reglementată în cuprinsul cap. II - Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice al titlului VII - Infracțiuni contra siguranței publice din Partea specială a

Codului penal . În cadrul aceluiași capitol mai sunt reglementate infracțiunile de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat ( art. 334 din Codul penal ), conducere a unui vehicul fără permis de conducere ( art. 335 din Codul penal ), conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe ( art. 336 din Codul penal ), părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia ( art. 338 din Codul penal ), împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumurile publice ( art. 339 din Codul penal ), nerespectare a atribuțiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparațiilor ( art. 340 din Codul penal ) și efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public ( art. 341 din Codul penal ) ( Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016 , paragraful 12).

20.

Analizând sistematic infracțiunea reglementată la

art. 337 din Codul penal , prin raportare la celelalte infracțiuni prevăzute în cap. II al titlului VII al Părții speciale a

Codului penal , Curtea a reținut că ea poate fi comisă fie independent de săvârșirea altor infracțiuni dintre cele reglementate în cuprinsul acestui capitol, fie în concurs cu cel puțin una dintre ele. De asemenea, interpretarea teleologică a aceleiași norme de incriminare relevă pericolul social sporit al faptei de refuz de a se supune la prelevarea de mostre biologice sau de sustragere de la prelevare. În acest sens, Curtea a constatat că „prelevarea de mostre biologice de către organele poliției sau de urmărire penală are loc atunci când există suspiciuni cu privire la săvârșirea unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice sau a unei infracțiuni dintre cele reglementate la cap. II al titlului VII al Părții speciale a

Codului penal , potrivit

art. 88 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și

art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală . Astfel, infracțiunea prevăzută la

art. 337 din Codul penal

are ca obiect juridic secundar protejarea relațiilor sociale din domeniul înfăptuirii justiției și, prin urmare, săvârșirea faptei incriminate poate avea ca efect obstrucționarea actului de justiție“ ( Decizia nr. 49 din 16 februarie 2016 , paragraful 16).

21.

Aceste considerente, care au fundamentat soluțiile de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate în cauzele citate, sunt deplin aplicabile și în cauza de față, în care autorul invocă neclaritatea normei motivată prin pretinsa lipsă a unei distincții „între subiecții activi vizați de norma penală“. Subiectul activ al infracțiunii este clar circumstanțiat în ipoteza normei de incriminare, astfel încât formularea unor distincții ar însemna, în realitate, o altă redactare a textului, aspect care nu intră în competența Curții Constituționale.

22.

În prezenta cauză se invocă și încălcarea

art. 16 din Constituție , care consacră principiul egalității. Aceste critici, motivate printr-o pretinsă „inegalitate în aplicarea legii“, pun în discuție aplicarea normelor criticate în cauze concrete, aspect care excedează, de asemenea, competenței Curții Constituționale.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Caftanat în Dosarul nr. 11.634/197/2018 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 337 din Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.