Decizia nr. 428/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
Cristian Deliorga
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, județul Bacău, în Dosarul nr. 1.572/89/2018 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.372D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 18 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.572/89/2018, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, județul Bacău, într-un litigiu având ca obiect o acțiune în constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate nu arată în mod clar cum se emite această încuviințare (acest mandat special), respectiv: nu se prevede perioada pentru care este valabilă încuviințarea dată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor; nu se prevede modul de determinare a valorii-prag (însumarea actelor sau actele individuale care depășesc valoarea); nu se prevede dacă este necesar să se emită o încuviințare pentru fiecare act juridic în parte; nu se precizează dacă este obligatoriu ca acționarii să fie informați despre conținutul actului juridic/actelor juridice ce urmează a fi încheiat/încheiate; nu este clară natura acestei încuviințări, respectiv dacă este un mandat special pe care acționarii îl acordă administratorilor sau este o delegare de atribuții prin care Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor transferă atribuția respectivă către administratori; nu se precizează calea de contestare a actului încheiat de către administratori cu încălcarea prevederilor
art. 153^22 din Legea nr. 31/1990 , dat fiind faptul că legea nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac efective și având în vedere că nu există posibilitatea de a contesta legalitatea sau conformitatea delegării de atribuții cu actul constitutiv.
6.
În ipoteza în care
art. 153^22 din Legea nr. 31/1990
reglementează un mandat special pentru administratori, atunci nu este clar ce trebuie să cuprindă mandatul special și dacă acesta trebuie să facă referire la conținutul actelor ce urmează să se încheie și calea de contestare.
7.
În ipoteza în care
art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990
reglementează obligația de a se acorda încuviințarea direct pe actul juridic respectiv, acest lucru nu rezultă în mod clar din textul legii și nici nu se prevede calea de contestare, ceea ce face ca aplicarea acestui text să fie neclară.
8.
Prin modul defectuos de aplicare a acestor prevederi legale, se ajunge ca prin considerentele unei hotărâri judecătorești de speță să se modifice în mod radical și implicit prevederile din acordul societar fără respectarea condițiilor legale de modificare a acestuia. Modificarea acordului societar se poate face numai în condițiile prevăzute de lege, respectiv prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor.
9.
Atrage atenția că sunt dispoziții legale similare și în
privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, unde în
art. 90 alin. (1)-(3)
se regăsesc prevederi asemănătoare, dar care sunt mult mai clare.
10.
Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990 , care au următorul conținut: „Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile
art. 115 .“
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale
cuprinse în
art. 40
privind dreptul de asociere, în
art. 44 alin. (1)
și
(2)
privind dreptul de proprietate privată și în
art. 45
privind libertatea economică. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, se poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5) , în componenta privind calitatea legii.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reține că în
Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că semnificația noțiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conținutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, sens în care se reține, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 316 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 23. Or, având în vedere calitatea destinatarilor normei, textul apare ca fiind previzibil sub aspectul aplicării sale. Totodată, se mai reține că previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Având în vedere principiul generalității legilor, conținutul acestora nu poate avea o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31, sau
Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 17 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, paragraful 50).
17.
Așadar, dispozițiile legale criticate se adresează unor profesioniști, obișnuiți să facă o interpretare a dispozițiilor legale criticate. Majoritatea răspunsurilor la problemele juridice pe care le invocă autoarea excepției de neconstituționalitate se găsesc în chiar textul
ori în alte acte normative, cum ar fi
(care enunță regulile mandatului general). Dispozițiile
conturează cadrul pentru un mandat special acordat membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor directoratului unei societăți. Mandatul special exprimat sub forma aprobării adunării generale extraordinare a acționarilor nu transformă hotărârea organului deliberativ într-un act accesoriu al actului pe care reprezentantul legal al societății urmează să-l încheie cu un terț, astfel că forma solemnă a mandatului, cerută la
art. 2.013 din Codul civil , nu are aplicabilitate în acest caz,
art. 70^1 din Legea societăților nr. 31/1990
făcând o precizare expresă în acest sens.
18.
Astfel, criteriile privind modul în care membrii consiliului de administrație, respectiv ai directoratului și-au îndeplinit obligațiile sunt prevăzute în
art. 143^1 , respectiv în
art. 144^1
și
art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 . În cazul în care aceștia nu își îndeplinesc în mod corespunzător atribuțiile, vor răspunde din punct de vedere juridic.
19.
Articolul 143
^1 din Legea nr. 31/1990
prevede că directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv al consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.
Articolul 152
alin. (1) din Legea nr. 31/1990
stipulează că directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile
art. 137^1 alin. (3) , ale
art. 144^1 ,
144^3 ,
144^4 ,
150
și ale
art. 153^12 alin. (4) din Legea nr. 31/1990
se aplică directorilor în aceleași condiții ca și administratorilor.
20.
De asemenea, dispozițiile
art. 144^1 alin. (1)
și
(4) din Legea nr. 31/1990
prevăd că membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator, precum și cu loialitate, în interesul societății.
21.
Faptul că există răspundere juridică pentru neîndeplinirea obligațiilor sau îndeplinirea lor defectuoasă transpare din întreaga arhitectură a
Legii societăților nr. 31/1990 . De exemplu,
art. 153^1
și
153^2
au și rostul de a defini relația dintre directorat și consiliul de supraveghere: directoratul asigură, în exclusivitate, conducerea societății, în timp ce consiliul îi desemnează pe membrii directoratului și exercită supravegherea și controlul asupra modului în care directoratul își îndeplinește atribuțiile. Ca și consiliul de administrație în sistemul unitar, directoratul are plenitudine de puteri și exclusivitate în conducerea societății, fiind chemat să îndeplinească toate actele necesare și utile pentru realizarea obiectului societății, cu respectarea competențelor legale exclusive ale consiliului de supraveghere și ale adunării generale a acționarilor.
22.
Ambele structuri societare își desfășoară activitatea și răspund față de societate potrivit regulilor mandatului, fapt subliniat, cel puțin în privința directoratului, prin dese mențiuni ale acestor două articole și prin trimiterea la dispozițiile
art. 144^2 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 , care, la rândul său, trimite la
art. 72
din aceeași lege, suportul legal al răspunderii tuturor organelor societății care lucrează în baza raporturilor de mandat.
23.
Mandatul membrilor consiliului de administrație și al membrilor consiliului de supraveghere suportă limitări legale și posibil statutare pentru a asigura o gestiune corectă, în interesul societății, așa cum acesta este văzut de lege și de asociați. Pentru a preveni tendința de a pune interesul personal înaintea interesului societar, legea nu se limitează la a sancționa la modul general acest fapt, ci stabilește o serie de situații particulare considerate ca fiind conflictuale din punctul de vedere al intereselor. Astfel, membrii organelor de administrare care reprezintă legal societatea beneficiază de un „mandat general“ de reprezentare, putând încheia orice fel de acte în numele și pe seama societății. Această regulă suportă anumite limitări datorate importanței unor acte pentru care legiuitorul (sau asociații, prin actul constitutiv) a (au) considerat obligatorie autorizarea expresă a acționarilor, adică un mandat special. Ca atare, în cazul mandatului special, actul constitutiv nu mai este suficient, fiind necesară o hotărâre specială a asociaților. Aprobarea adunării generale trebuie dată pentru fiecare act juridic în parte, întrucât este vorba despre un mandat special, derogatoriu de la mandatul general.
24.
Dacă reprezentantul legal al societății, cu bună-credință, a pus în executare mandatul primit de la adunarea generală, încheierea actului cu terțul reprezintă o îndeplinire a acestui mandat, ca parte a atribuțiilor derivând din contractul de administrație.
25.
De asemenea,
prevede căi de atac împotriva hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară. Astfel,
art. 132 alin. (2)
din acest act normativ prevede că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței“.
26.
Faptul că legea nu prevede o cale de atac împotriva actului încheiat în baza autorizării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor este o chestiune care ține de modificarea și completarea legii. Or, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea va constata că aceste aspecte criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea lor excedând competenței Curții Constituționale.
27.
În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5) , ale
art. 44 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 45 . În ceea ce privește prevederile
art. 40 din Constituție , Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, ele referindu-se la libertatea de asociere a cetățenilor.
28.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituți e, precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Investiții Financiare (SIF) „Moldova“ - S.A. din Bacău, județul Bacău, în Dosarul nr. 1.572/89/2018 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 153^22 din Legea societăților nr. 31/1990
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2022.
PREȘEDINTE CRISTIAN DELIORGA Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.