Decizia nr. 472/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (3) lit. b)

și

alin. (4)

și

(7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ionuț Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 230D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și, totodată, soluționarea cauzei în lipsă.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate prin

deciziile nr. 102 din 7 martie 2017 ,

nr. 181 din 21 martie 2017

și

nr. 468 din 27 iunie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 9 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (3) lit. b)

și

alin. (4)

și

(7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ionuț Surdu Stănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații formulate, printre alții, și de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor neexcluse și a efectuării actelor de urmărire penală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că soluția legislativă criticată, care impune judecătorului de cameră preliminară să restituie cauza la parchet numai în situația excluderii tuturor probelor administrate în etapa urmăririi penale și, corelativ, obligația procedurală de a dispune începerea judecății pentru toate celelalte situații în care procurorul a înlăturat numai una sau mai multe dintre probele administrate, precum și obligația de a exercita funcția de judecată după ce anterior, în calitate de judecător de cameră preliminară, a avut acces la o probă obținută printr-un mijloc de probă/procedeu probator nelegal administrat, nu este de natură să ofere garanții juridice suficiente pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție. Se face trimitere la considerentele

Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2018 .

6.

De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd obligația judecătorului de cameră preliminară de a exercita și funcția de judecată, fără a reglementa o excepție pentru situațiile în care judecătorul de cameră preliminară și-a putut forma opinia asupra cauzei întrucât a luat contact cu probele administrate în mod nelegal înainte de a le elimina din dosar.

7.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară exclude una dintre probele administrate pe parcursul urmăririi penale (chiar dacă aceasta este considerată esențială de către una dintre părți), după care dispune începerea judecății și exercită funcția de judecată în respectiva cauză, nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție, deoarece respectivul judecător se pronunță, în faza urmăririi penale, doar cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, nu și cu privire la temeinicia probatoriului, aspect care va fi analizat pe parcursul cercetării judecătorești de către instanța de judecată legal învestită.

8.

Se mai susține că prevederile legale criticate nu sunt de natură să plaseze inculpatul sau oricare altă parte într-un „dezavantaj net față de acuzare“, atât timp cât soluțiile pe care le reglementează sunt pronunțate într-o procedură orală și contradictorie, în cadrul căreia fiecare parte a avut posibilitatea de a-și susține cauza în condiții egale cu ceilalți participanți la proces, printre care și Ministerul Public, astfel cum s-a întâmplat și în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 346 alin. (3) lit. b)

și

alin. (4)

și

(7) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:

(3)

Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: [...]

b)

a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; [...]

(4)

În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit

art. 280-282

actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

(7)

Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză.

13.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 23 alin. (11)

referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și prevederilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că problema de constituționalitate invocată de autorul excepției a mai fost supusă controlului de constituționalitate, fiind pronunțată, în acest sens,

Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală

[în forma sa anterioară modificării operate prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară], conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este neconstituțională. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat, totodată, constituționalitatea dispozițiilor

art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală , în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, și a prevederilor

art. 342,

ale

art. 343,

ale

art. 344 alin. (1)-(3) , ale

art. 345 alin. (2)

și

(3) , ale

art. 346 alin. (2)-(7) , ale

art. 347 alin. (1)

și

(2)

și ale

art. 348

din același cod.

15.

Ca urmare a pronunțării acestei decizii,

art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală

a fost modificat prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 ; acesta dispune, în prezent, că, în desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la

art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală , respectiv cu funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății, potrivit

art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală . Acestea din urmă reglementează ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a

efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează, potrivit

art. 280-282 din Codul de procedură penală , actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie.

16.

În ceea ce îl privește pe autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, acesta are calitatea de inculpat în cauza în care a fost invocată prezenta excepție, aspect ce implică faptul că împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fiind, prin urmare, aplicabile prevederile legale mai sus analizate.

17.

Pentru a pronunța

Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015 , Curtea a reținut, la paragraful 19, cu privire la ipoteza analizată, că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. S-a reținut, prin aceeași decizie, că o soluție contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esențială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, Curtea a arătat că, pentru judecător, simplul fapt de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere sunt întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).

18.

Prin urmare, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015 , în toate celelalte ipoteze prevăzute la

art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală , inclusiv în cea prevăzută la

lit. a) a pct. 2 al art. 341 alin. (7)

anterior menționat - în care judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, excluzând probele nelegal administrate sau, după caz, sancționând actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, conform

art. 280-282 din Codul de procedură penală , și respinge plângerea, ca nefondată - funcția de verificare a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală este compatibilă cu funcția de judecată.

19.

În aceste condiții, prevederile

art. 346 alin. (3) lit. b) ,

alin. (4)

și

(7) din Codul de procedură penală

nu constituie altceva decât o aplicație, în cadrul

părții speciale a Codului de procedură penală , respectiv în faza camerei preliminare, a soluției legislative prevăzute la

art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală , mai sus analizată, conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată.

20.

În ceea ce privește excluderea probelor nelegal administrate din dosarul cauzei, prin

Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“ din cuprinsul acestora se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Soluția anterior menționată a fost pronunțată în vederea asigurării garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție, astfel cum acestea sunt prevăzute la

art. 21 alin. (3)

și

art. 23 alin. (11) din Constituție , drepturi fundamentale ce au fost invocate și în prezenta cauză. Aceasta obligă judecătorul aflat în ipoteza invocată de autorul excepției să procedeze la excluderea fizică a probelor declarate nelegale din dosarul cauzei, pentru ca acesta să nu mai aibă posibilitatea de a le consulta în procesul formării convingerilor sale referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpatului.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Surdu Stănescu în Dosarul nr. 32.909/3/2017/a1 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile

art. 346 alin. (3) lit. b)

și

alin. (4)

și

(7) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.