Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 479/2022

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală referitoare la infracțiunea de spălare a banilor

prezumat în vigoare

Data actului
27 octombrie 2022
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 140 din 20 februarie 2023
Citat de
1 act
Citează
14 acte
Structură
1 articol · 23.577 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…

Interpretează 1

  • Decizia nr. 16/2016 23 mai 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și …

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Vasile Năstase în Dosarul nr. 2.771/109/2018 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 589D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la paragrafele 25 și 26 ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.771/109/2018, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Vasile Năstase într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei hotărâri de revocare a amânării executării pedepsei dispuse în privința sa.

5.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin

Decizia nr. 379 din 7 iunie 2016 , Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului fiind constituționale în raport cu criticile formulate, fără a se pronunța în cuprinsul considerentelor cu privire la subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 .

6.

Se mai arată că

Legea nr. 656/2002

transpune în legislația internă prevederile Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 25 noiembrie 2005, directivă ce are ca obiect și ca domeniu de aplicare sfera infracțiunilor de spălare a banilor, săvârșite cu intenție, prevăzând, printre altele, cu privire la schimbarea sau transferul de bunuri, că acestea sunt comise cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

7.

Astfel, se arată că directiva anterior menționată reglementează, într-o manieră similară, infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

și că aceeași directivă face trimitere, în preambulul său, la „fluxurile masive de bani murdari“, despre care arată că pot prejudicia stabilitatea și reputația sectorului financiar și pot amenința piața unică, precum și faptul că „terorismul zdruncină înseși temeliile societății“, motiv pentru care, pe lângă abordarea bazată pe dreptul penal, se impune a fi făcut un efort în materie de prevenție, în domeniul sistemelor financiare.

8.

Referitor la acestea din urmă, în același preambul se menționează că soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare și încrederea în sistemul financiar în ansamblu ar putea fi puse grav în pericol de eforturile infractorilor și ale complicilor acestora, fie de a disimula originea produselor infracțiunii, fie de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste. Se arată că preambulul analizat statuează, totodată, că, pentru a evita adoptarea de către statele membre a unor măsuri de protejare a sistemelor lor financiare care ar putea fi incompatibile cu funcționarea pieței interne, cu normele statului de drept și cu ordinea publică din Comunitate, este necesară o acțiune comunitară în acest domeniu, iar Directiva 2005/60/CE din 26 octombrie 2005 delimitează domeniul său de aplicare la infracțiuni de spălare a banilor ce au, de principiu, ca obiect material sume mari de bani, de natură a afecta activitatea instituțiilor financiare, susceptibile de a fi utilizate în scopul finanțării terorismului.

9.

De asemenea, autoarea excepției arată că, deși i se imputa încălcarea prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , din descrierea faptelor în actul de sesizare a instanței rezulta că modalitatea de săvârșire a faptei pe care a comis-o poate fi încadrată și potrivit

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 .

10.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că reglementarea infracțiunii de spălare a banilor s-a impus în baza mai multor reglementări internaționale și europene, ce vizează eradicarea criminalității organizate transnaționale, dintre care, cu titlu exemplificativ, sunt indicate

art. 6 și art. 7 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale

organizate și Directiva nr. 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor.

11.

Se susține că norma juridică criticată întrunește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, ce rezultă din principiul statului de drept prevăzut la

art. l alin. (5) din Constituție , dar și principiul legalității incriminării și a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de

art. 23 alin. (12) din Constituție

și

art. 7 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.

Se mai arată că

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

transpune, în mod corespunzător, dispozițiile art. 6 din Convenția de la Strasbourg adoptată la nivelul Consiliului Europei în materia prevenirii și combaterii spălării banilor, precum și dispozițiile art. 1 al Deciziei-cadru a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins:

–

Articolul 29

alin. (1) lit. a) :

(1)

Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; [...];

17.

Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate,

Legea nr. 656/2002

a fost abrogată prin

Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Într-o atare ipoteză devine incidentă

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea constată că se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , în forma lor în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.

18.

Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002

au făcut obiectul

Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 , poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002

erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , anterior menționată.

19.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. l alin. (5)

referitoare la calitatea legii, ale

art. 11 alin. (1) și (2)

cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 23 alin. (12)

referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, precum și prevederilor

art. 6

și

art. 7 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și la legalitatea incriminării și a pedepsei.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate, în acest sens, deciziile

nr. 643 din 19 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2022,

nr. 116 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020,

nr. 545 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, și

nr. 112 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 18 iulie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate.

21.

Prin Decizia

nr. 112 din 15 martie 2022 , paragrafele 23-29, în considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit că, prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a), b) și, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002 . Însă instanța de contencios constituțional, în cuprinsul

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.

22.

Prin Decizia

nr. 116 din 10 martie 2020 , paragraful 23, și prin Decizia

nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragrafele 26-32, analizând dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002 , Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la

art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 , corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.

23.

Cu referire la prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât și în

Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.

24.

De asemenea, prin aceleași decizii, Curtea a mai reținut că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii menționate constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt în acord cu dispozițiile

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție . În același sens, prin

Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002

stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.

25.

În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la

art. 270 din Codul penal,

și cea de spălare a banilor, reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 , prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de

art. 270 din Codul penal,

nu conferă caracter neconstituțional celei dintâi, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin Decizia

nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragraful 32, Curtea a constatat că, fiind inclusă în titlul IV al părții speciale a Codului penal - Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, infracțiunea de tăinuire reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit

art. 270 din Codul penal

sau conform

art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 , va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27.

Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus analizată, în ceea ce privește încadrarea faptei săvârșite de autorul excepției potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sau conform prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , aceasta constituie o problemă de interpretare și aplicare a legii de către instanța competentă să soluționeze cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, și nu o problemă de constituționalitate. Cu privire la acest aspect, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Năstase în Dosarul nr. 2.771/109/2018 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală referitoare la infracțiunea de spălare a banilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.