Decretul-lege nr. 306/1938

Articolul 1

În cererea de executare imobiliară, creditorul este obligat sa arate valoarea fiecăruia din imobilele ce urmărește, valoarea neputind fi mai mica decît de zece ori veniturile din rolurile fiscale, pentru imobilele urbane și de opt ori veniturile din rolurile fiscale, pentru imobilele rurale.

Dacă imobilul urmărit consta în teren al cărui număr topografic din cartea funduara nu se poate identifica cu pozițiile din rolurile fiscale, primăria comunei*) în care se afla terenul va elibera un certificat în care va arata valoarea locativă medie pe jugar.

Debitorul urmărit va putea contesta acest certificat, făcînd dovada ca identitatea terenului se poate face numai cu rolurile fiscale.

Valoarea locativă medie prevăzută în certificatul primăriei*) înlocuiește venitul din rol, menționat în primul alineat al acestui articol.

În cazul cînd imobilul urmărit consta în padure ce nu figurează în rolurile fiscale, valoarea acesteia se va putea stabili prin certificatul ocolului silvic în raza căruia se afla padurea și care va ține seama de vîrsta masivului paduros, posibilitățile de exploatare și de transport, precum și de distanta pînă la debuseul cel mai apropiat.

(Alineatele 2, 3, 4 și 5 ale art. 1 au fost introduse prin legea nr. 833 din 24 noiembrie 1939 - decret nr. 3762).

Comandamentul sau încheierea ordonînd executarea va face mențiune de valoarea arătată de creditor.

-----------------

Articolul 2

Abrogat (prin decretul nr. 208 din 12 august 1950).

Articolul 3

Licitația se va tine separat pentru fiecare din bunurile urmărite, iar acolo unde sînt cărți funciare, pe fiecare din corpurile funciare.

Garanția ce concurentii vor trebui să depună la vînzările imobiliare, potrivit legilor în vigoare, va fi în numerar.

Creditorii privilegiați sau ipotecari asupra imobilului urmărit, precum și coproprietarii acestuia sînt dispensați de garanție.

Suma de la care încep strigările va fi cea fixată potrivit dispozițiilor art. 1, redusă cu 25 la suta, ea va fi indicată în publicația de vînzare.

Articolul 4

Dacă la primul termen fixat pentru licitație nu s-a oferit un preț mai mare decît cel fixat de articolul precedent, licitația se va amina; termenul noii licitații nu poate fi mai scurt de 25 zile și nici mai mare de 40 zile libere de la data noii publicații.

La noul termen ce se va fixa, prețul de la care încep strigările va fi cel fixat de art. 3, redus cu 10 la suta, iar dacă se va oferi prețul astfel redus sau mai mult, tribunalul popular va pronunța adjudecarea potrivit legilor în vigoare.

Articolul 5

În cazul cînd nu se va fi obținut la al doilea termen de vînzare prețul prevăzut de art. 4, vînzarea se va amina în aceleași condiții, la noul termen adjudecarea facindu-se la prețul maxim ce se va obține.

Articolul 6

În legile în vigoare care admit adjudecarea bunului urmărit asupra creditorului, în cazul cînd nu s-a oferit un preț mai mare decît cel fixat prin art. 4 de mai sus, adjudecarea nu se va putea face asupra acestuia decît pe prețul al cărui cuantum se fixează de acel articol.

Articolul 7

În caz de vînzare silită a cerealelor prinse de rădăcini, nu se va putea ordonă vînzarea lor decît după ce au fost culese.

Articolul 8

Dispozițiile prezentei legi se vor aplica și urmăririlor în curs, pentru care nu este fixat termen de vînzare sau pentru care vînzarea a fost suspendată.

Cu toate acestea, actele de executare vor rămîne valabil săvîrșite, cu excepția expertizei ce s-ar fi făcut. Creditorul printr-o cerere suplimentară va arata valoarea imobilului stabilit potrivit art. 1 din legea de fața, pentru a fi trecută în publicația de vînzare. Cererea suplimentară se va comunică debitorului.

Articolul 9

Legea pentru unificarea unor dispoziții referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial din 11 iunie 1930, se abroga.

Orice dispoziții contrare prezentei legi sînt și rămîn abrogate.