Decizia nr. 604/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu în Dosarul nr. 1.324/337/2019/al.l al Tribunalului Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.570D/2019.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține că critica formulată de autorul excepției vizează interpretarea instanței de judecată cu privire la natura termenului de 5 zile și că aceasta nu indică în mod concret o contradicție a textului criticat cu normele constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.324/337/2019/al.1, Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu într-o cauză în care autorul excepției de neconstituționalitate a formulat contestație împotriva măsurii preventive dispuse de judecătorul de cameră preliminară.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că termenul procedural de 5 zile pe care îl reglementează este un termen de recomandare, și nu un termen imperativ. Se face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015

și se susține că natura imperativă a termenului de 5 zile prevăzut la

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală

protejează inculpatul, înlăturând situațiile de incertitudine cu privire la posibilitatea exercitării depline a drepturilor și libertăților sale fundamentale, inclusiv a căilor de atac prevăzute de lege. În acest context, se susține că nu există niciun argument pentru care contestația formulată de inculpat să poată fi soluționată și după data expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, în timp ce contestația formulată de procuror este judecată înainte de acest moment.

6.

Așadar, se susține că interpretarea în sensul că termenul prevăzut pentru soluționarea contestației formulate de inculpat este un termen de recomandare încalcă principiul constituțional al egalității armelor, aspect ce contravine celor statuate în jurisprudența națională și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul anterior menționat. Se face trimitere la hotărârile din 24 februarie 2009 și din 17 aprilie 2012, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele

Tarău împotriva României

și Çatal împotriva Turciei.

7.

Prin urmare, se susține că singura interpretare constituțională a dispozițiilor legale criticate este aceea că, în cazul în care contestația formulată de inculpat împotriva unei încheieri privind măsura preventivă dispusă în privința sa este soluționată după expirarea duratei acestei măsuri, măsura preventivă în cauză este considerată încetată de drept la împlinirea termenului pentru care a fost dispusă.

8.

Tribunalul Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că termenul de 5 zile reglementat la

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală

este un termen de recomandare, aspect ce rezultă din lipsa reglementării unei sancțiuni în cazul nerespectării sale. Mai mult, se arată că, din economia textelor legale ce reglementează măsurile preventive și modalitatea de verificare a legalității și temeiniciei acestora de către organele judiciare, reiese că măsurile preventive trebuie analizate sub aspectele invocate anterior expirării lor, în caz contrar acestea încetând de drept. Se susține că, într-adevăr, contestația formulată de procuror trebuie soluționată înaintea expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, însă cele două ipoteze invocate de autorul excepției - respectiv cea a formulării contestației de către procuror și cea a promovării acesteia de către inculpat - nu sunt comparabile, deoarece în cazul contestației declarate de către procuror sunt vizate hotărâri judecătorești de înlocuire ori de revocare a măsurilor preventive, fiind astfel imperios necesară soluționarea căii de atac anterior expirării acestora. Mai mult, se arată că textul criticat are în vedere un termen de 5 zile de la înregistrarea contestației, fără vreo referire la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, astfel cum prevede

alin. (5) al art. 205 din Codul de procedură penală , tocmai pentru că ipotezele vizate nu sunt identice. Pentru aceste motive, se apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare.“

13.

Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16

cu privire la egalitatea în drepturi, ale

art. 21

referitoare la accesul liber la justiție și ale

art. 24

cu privire la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor

art. 6 paragrafele 1 și 3

cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțată, în acest sens,

Decizia nr. 831 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 aprilie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

15.

Prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că, prin

Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, paragrafele 25-27, a constatat că dispozițiile

art. 204 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală

prevăd că, în cazul contestației formulate de inculpat, aceasta se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, iar contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.

16.

Curtea a apreciat că termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor în cazul soluționării contestației formulate de către inculpat nu este un termen de recomandare. Dimpotrivă, acest termen trebuie respectat în cazul în care durata de timp de la data înregistrării contestației formulate de către inculpat și până la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior este mai mare de 5 zile. Numai în cazul în care această durată este mai mică de 5 zile soluționarea contestației formulate de către inculpat se va face înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, practic într-un termen mai mic de 5 zile. Astfel, încheierea prin care s-a dispus înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta mai ușoară capătă caracter executoriu cel mai târziu la expirarea măsurii preventive mai grele (cea care se înlocuiește).

17.

Or, având în vedere considerentele mai sus enunțate, precum și faptul că prevederile

art. 205 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală

sunt similare cu cele ale

art. 204 alin. (4) și (5) din același cod , Curtea a reținut că cele statuate prin

Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019

sunt aplicabile și în cauza având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 205 alin. (1),

(4) și (5) din Codul de procedură penală .

18.

Așa fiind, Curtea a reținut că nu poate fi reținută existența unui regim juridic diferit aplicabil procurorului și inculpatului, sub aspectul termenului de soluționare a contestațiilor formulate de aceștia împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, de natură a discrimina inculpatul în raport cu organul de urmărire penală și de a-i încălca acestuia dreptul la un proces echitabil, întrucât textele criticate se impune a fi interpretate în sensul că termenul de 5 zile, prevăzut la

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală , reprezintă o garanție suplimentară, reglementată în favoarea inculpatului, în scopul evitării unor eventuale situații de incertitudine cu privire la posibilitatea acestuia de a-și apăra drepturile și interesele procesuale. Astfel, contestația formulată de inculpat, conform

art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală , nu va putea fi soluționată și după data expirării duratei măsurii preventive anterior dispuse, iar cea formulată de procuror nu poate să fie judecată înaintea momentului anterior referit. Prin urmare, termenul de 5 zile, prevăzut la

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală , trebuie respectat în cazul în care durata de timp de la data înregistrării contestației formulate de către inculpat și până la expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior este mai mare de 5 zile, iar, în situația în care această durată este mai mică de 5 zile, contestația formulată de către inculpat, conform

art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală , va fi soluționată

într-un termen mai mic de 5 zile, înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că textele criticate sunt în acord cu prevederile

art. 16 alin. (1)

și

art. 21 alin. (3) din Constituție .

19.

Prin aceeași decizie,

Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2019 , paragrafele 31-40, Curtea a constatat că, în cazul soluționării contestației formulate exclusiv de inculpat, în cursul urmăririi penale, împotriva înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aplicabil principiul non reformatio in pejus, în sensul că judecătorul de drepturi și libertăți nu poate să admită contestația și să înlăture aplicarea măsurii preventive mai ușoare. Astfel, într-adevăr, se ajunge la situația în care încheierea prin care s-a dispus înlocuirea unei măsuri preventive cu una mai ușoară nu este executorie de la momentul pronunțării, deși contestația este formulată exclusiv de către inculpat, soluționarea acesteia supunându-se principiului non reformatio in pejus.

20.

Cu alte cuvinte, măsura preventivă mai grea (care se înlocuiește) este executată în continuare, până la pronunțarea asupra contestației.

21.

Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 275 din 23 aprilie 2019 , precitată, precum și faptul că prevederile

art. 205 din Codul de procedură penală , referitoare la contestația împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, sunt similare cu cele ale

art. 204 din același cod , referitoare la contestația împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, prin

Decizia nr. 831 din 12 decembrie 2019 , Curtea a reținut că cele constatate prin decizia anterior menționată sunt aplicabile și în cauza având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 205 alin. (1),

(4) și (5) din Codul de procedură penală .

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât considerentele, cât și soluția pronunțate prin

Decizia nr. 831 din 12 decembrie 2019 , mai sus invocată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Petrișor Catrinoiu în Dosarul nr. 1.324/337/2019/al.l al Tribunalului Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară și constată că dispozițiile

art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.