Decizia nr. 29/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 2.854/3/2018/a1 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.048D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.530D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 18.957/301/2018/a3 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.530D/2019 la Dosarul nr. 1.048D/2019, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, spre exemplu, prin
Decizia nr. 141 din 4 martie 2021 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 10 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.854/3/2018/a1, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă .
8.
Prin Încheierea din 14 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 18.957/301/2018/a3, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă .
9.
Excepția a fost invocată de Victor Belcin, respectiv de Laurențiu Modan în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de reexaminare a încheierilor prin care s-a stabilit o amendă judiciară.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu stabilesc criterii de gradualizare a amenzii și nu există niciun criteriu obiectiv de stabilire și verificare a corespondenței dintre valoarea amenzii și fapta săvârșită imputată. Astfel, dispozițiile legale criticate permit instanței să aplice în mod părtinitor, arbitrar și subiectiv amenzi judiciare printr-o hotărâre nemotivată.
11.
Se mai arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale și sub aspectul folosirii sintagmelor „rea-credință“ și „vădit netemeinice“ care sunt noțiuni generice, incerte și care pot avea interpretări diverse, dat fiind faptul că sintagmele respective nu sunt definite. Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale și în ceea ce privește sintagma care arată și stabilește că instanța „va putea sancționa“, sintagmă care permite să se aplice sau nu amenda judiciară, fără a exista un criteriu și un prag obiectiv și controlabil. Astfel, acest text de lege ar putea fi aplicat discreționar, cu atât mai mult într-o procedură de reexaminare a taxei judiciare de timbru ce se soluționează fără citarea părților. De asemenea, se poate ajunge la perceperea unor sume nelegale și la îngrădirea unor drepturi cetățenești.
12.
Prin urmare, textele legale criticate nu cuprind criterii concrete după care instanța poate aplica amenda, lăsând la discreția acesteia stabilirea valorii amenzii, care nu poate fi verificată de instanța de control în raport cu gravitatea abaterii săvârșite.
13.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
14.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
15.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
(1)
Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:
1.
cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
a)
introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;.
19.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 1 -
Statul român, ale
art. 16 -
Egalitatea în drepturi, ale
art. 21 -
Accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție
și prin prisma
art. 6 -
Dreptul la un proces echitabil și
art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale
art. 24 -
Dreptul la apărare, ale
art. 51 alin. (3)
privind scutirea de taxă a exercitării dreptului de petiționare, ale
art. 53 alin. (2)
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale
art. 124 alin. (1) și (2)
privind înfăptuirea în numele legii a justiției și caracterul unic, imparțial și egal pentru toți al acesteia.
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Astfel, spre exemplu, prin
Decizia nr. 141 din 4 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 24 mai 2021, paragrafele 25-30, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate și a reținut, în esență, că acestea prevăd posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale. Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță. În condițiile în care dispozițiile legale criticate se referă la introducerea cu „rea-credință“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinice“ sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul acesteia îl cunoaște. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată, instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze.
21.
Curtea a mai reținut că executarea obligațiilor și exercițiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credință,
Codul civil, prin art. 11
și
14,
impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și buna-credință în executarea și exercitarea obligațiilor și drepturilor civile.
Articolul 14
alin. (2) din Codul civil
consacră conceptul de „bună-credință“ ca o prezumție legală relativă care valorează până la proba contrarie. În același sens este și
art. 12 din Codul de procedură civilă , conform căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință potrivit scopului pentru care au fost reglementate și cu respectarea drepturilor celorlalte părți, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părții pentru prejudiciile morale și materiale cauzate și, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare.
22.
Curtea a mai reținut că aprecierea exercitării abuzive a drepturilor procesuale revine instanței de judecată care determină cazurile în care un participant la proces acționează contrar bunei-credințe, care trebuie să îmbrace forma bunei intenții, a diligenței și a abținerii de la producerea vreunui prejudiciu celorlalte părți, în acord cu respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri care caracterizează relațiile sociale. Așadar, având în vedere că judecătorul este cel care conduce dezbaterile, urmărind respectarea egalității procesuale a participanților dintr-un litigiu, el va fi cel care, în funcție de circumstanțele cauzei și în caz de înfrângere a prezumției bunei-credințe, va aprecia cu privire la vinovăția părții și ordinea de drept încălcată și va aplica amenda judiciară, dispunând de suficiente criterii de individualizare a acesteia, cum ar fi situațiile și limitele stabilite de lege sau conceptul bunei-credințe, arătând, totodată, motivele care au condus la această măsură. Încheierea prin care instanța obligă la plata amenzii sau despăgubirii este supusă controlului judecătoresc prin posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare în condițiile
art. 191 din Codul de procedură civilă , ocazie cu care, dacă se apreciază că măsura dispusă este prea energică, se va admite cererea și se va reduce cuantumul amenzii sau al despăgubirii.
23.
În ceea ce privește limitele amenzilor judiciare, Curtea a apreciat că legiuitorul a stabilit cuantumul acestora în conformitate cu mandatul său constituțional conferit de
art. 126 din Constituție
în vederea asigurării unei bune administrări a justiției și nu constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție. Judecătorul se încadrează în marja valorilor stabilite de legiuitor în funcție de circumstanțele cauzei și fapta care a condus la aplicarea unei asemenea măsuri.
24.
Prin urmare, textele legale criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane și nici nu aduc atingere principiului unicității, egalității și imparțialității justiției, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor
art. 57 din Constituție . De asemenea, nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivității legii civile sau dreptului de acces la justiție și nu împiedică persoanele interesate să apeleze la instanțele judecătorești și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul civil. Totodată, textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației
Constituției , celor privind tratatele internaționale referitoare la drepturile omului și nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
25.
În ceea ce privește invocarea
art. 51
privind dreptul de petiționare și a
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză.
26.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 2.854/3/2018/a1 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 18.957/301/2018/a3 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.