Decizia nr. 30/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 508 din Codul civil , excepție ridicată de Nela Dinu în Dosarul nr. 12.777/233/2017 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.669D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că soluția legislativă criticată se regăsea în

Codul familiei , fiind analizată de Curte prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, spre exemplu, prin

Decizia nr. 141 din 8 aprilie 2003 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.777/233/2017, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 508 din Codul civil . Excepția a fost invocată de Nela Dinu în cadrul apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a stabilit exercitarea autorității părintești, locuința minorului, precum și plata pensiei de întreținere și a fost respinsă cererea de decădere a pârâtului din drepturile părintești ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea se limitează la a preciza că invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 508 din Codul civil

fără a motiva relația de contrarietate dintre textul legal criticat și prevederile

Constituției . În considerentele încheierii de sesizare, instanța judecătorească a reținut că, „deși nu a precizat în mod expres, apelanta consideră că prevederile

art. 508 din Codul civil

sunt neconstituționale pentru că nu prevăd și calitatea celuilalt părinte de a solicita decăderea din drepturile părintești“.

6.

Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, arătând, în esență, că recunoașterea calității procesual active în acțiunile prin care se solicită decăderea din drepturile părintești doar autorității tutelare, nu și părintelui nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată, în esență, că măsura decăderii din drepturile părintești este reglementată exclusiv în scopul protecției copilului și al interesului superior al acestuia, nefiind un drept propriu al părinților.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 508 din Codul civil , care au următorul cuprins:

(1)

Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

(2)

Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

12.

În susținerea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia nu menționează prevederile constituționale pretins a fi încălcate. Totuși, Curtea reține, cu titlu prealabil, că deși autoarea acesteia nu invocă normele de referință și nici nu formulează o minimă motivare a neconstituționalității textului criticat, instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția, în manifestarea rolului său activ, a avut în vedere

parcursul procesual - soluția primei instanțe, precum și motivele de apel - și a considerat că excepția de neconstituționalitate este motivată în sensul că dispozițiile

art. 508 din Codul civil

sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd și calitatea celuilalt părinte de a solicita decăderea din drepturile părintești. Având în vedere că instanța judecătorească a reținut această motivare fără a indica și dispozițiile constituționale pretins încălcate, Curtea, în mod rezonabil, poate raporta critica de neconstituționalitate astfel reținută de instanță la

art. 21 din Constituție

privind accesul liber la justiție.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabilește calitatea procesuală activă în formularea cererii de decădere din drepturile părintești exclusiv autorității tutelare dacă viața, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin modalitățile expres prevăzute de text.

14.

Anterior intrării în vigoare a

Codului civil , soluția legislativă criticată se regăsea la

art. 109 din Codul familiei , care prevedea că „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtare abuzivă sau prin neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învățătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament față de România, instanța judecătorească, la cererea autorității tutelare, va pronunța decăderea părintelui din drepturile părintești. Citarea părinților și a autorității tutelare este obligatorie.“ Aceste dispoziții legale au constituit obiect al controlului de constituționalitate prin

Decizia nr. 141 din 8 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, Curtea constatând constituționalitatea acestora.

15.

Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile legale care statuează calitatea procesuală activă exclusivă a autorității tutelare de a solicita decăderea din drepturile părintești nu încalcă prevederile

Constituției . Sancțiunea decăderii din drepturile părintești reprezintă o sancțiune civilă care se dispune în cazurile în care părinții, prin felul de exercitare a drepturilor părintești sau prin purtarea lor abuzivă ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în primejdie viața, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului.

16.

Pe de altă parte, din economia reglementării, autoritatea tutelară apare a fi concepută ca un factor de echilibru în acele situații în care între părinți există o stare conflictuală exacerbată, care a dus la desfacerea căsătoriei și pe al cărei fond aceștia au tendința să recurgă la orice mijloace pe care legea le oferă pentru a se șicana reciproc, ajungând până la dispute cu privire la situația copiilor, care, doar aparent, dau expresie interesului acestora din urmă.

17.

În considerarea unor asemenea rațiuni, legiuitorul a înțeles să recunoască exclusiv autorității tutelare calitate procesuală activă într-o acțiune cu consecințe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicită decăderea unui părinte din drepturile părintești.

18.

Faptul că o asemenea calitate nu este recunoscută și părintelui nu constituie o încălcare a accesului liber la justiție, care, în această materie, nu este negat, ci se realizează însă doar mediat, pe calea sesizării autorității tutelare, singura care are posibilitatea să verifice cu obiectivitate și simț de răspundere măsura în care exigențele de fond pentru promovarea unei acțiuni în decădere din drepturile părintești sunt satisfăcute, acționând astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevând totodată instanțele judecătorești de procese cu un atare obiect, fără suport real.

19.

De altfel, reglementarea criticată nu face decât să dea expresie specificului acestui domeniu constând în faptul că drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, respectiv al părintelui, era normal ca valorificarea dreptului său, în situația extremă în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt părinte, să fie supusă unui regim restrictiv, cu implicarea autorității de stat, în deplină concordanță cu cele prevăzute de

art. 49 alin. (1) din Constituție .

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nela Dinu în Dosarul nr. 12.777/233/2017 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 508 din Codul civil

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2023.