Decizia nr. 89/2023

Articolul 3

alin. (2)

și

(3) :

(2)

Procentul «p» se calculează astfel: p = (CTt - BAt)/CTt x 100,

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la

art. 1,

suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,

unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.

(3)

Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la

art. 1

de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la

art. 5 alin. (7) .;

Articolul 5

alin. (7) :

(7)

Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la

art. 1,

până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

17.

Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale

art. 16 alin. (2)

referitoare la principiul egalității în drepturi, ale

art. 61 alin. (1)

cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și ale

art. 139 alin. (1)

privind stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor și a altor contribuții.

18.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că textele legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, cu prilejul examinării unor excepții de neconstituționalitate referitoare la dispoziții ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 . Curtea a pronunțat, în acest sens,

Decizia nr. 268 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014,

Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014,

Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015,

Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016,

Decizia nr. 203 din 30 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017,

Decizia nr. 92 din 1 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018,

Decizia nr. 701 din 15 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2019,

Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, și

Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

19.

În jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

instituie o contribuție trimestrială ce revine deținătorilor autorizației de punere pe piață a medicamentelor (taxa de claw back), fiind stabilită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestora li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități). Curtea Constituțională a definit așa-numita taxă de claw back ca taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor

art. 139 din Constituție , în virtutea cărora „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau al organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare ( Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020 , precitată, paragraful 17).

20.

Curtea a mai reținut că datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), potrivit prevederilor

art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele

aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit

art. 5 alin. (7) , și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora ( Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019 , precitată, paragraful 23). Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc faptul că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sunt încunoștințați de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel că nu se poate susține încălcarea

art. 1 alin. (5)

și a

art. 31 din Constituție

( Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020 , precitată, paragraful 22).

21.

Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , întrucât, potrivit

art. 890 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus ( Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 , precitată).

22.

În plus, în prezenta cauză autoarea excepției susține că a fost încălcat rolul Parlamentului, iar CNAS s-a situat mai presus de lege, aceasta fiind cea care stabilește, în realitate, contribuția trimestrială ce revine deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor. Aceste critici nu pot fi reținute, întrucât, așa cum s-a arătat și în jurisprudența în materie a Curții, la care s-a făcut referire mai sus, contribuția este instituită prin lege, inclusiv formula de calcul al cuantumului acesteia. Fără a avea vreo competență legală de reglementare, nici în drept și nici în fapt, CNAS este instituția cu atribuții de aplicare a prevederilor legii, sens în care efectuează operațiuni de gestionare a unor date necesare aplicării în concret a formulei de calcul al cuantumului contribuției, stabilită prin lege. Aceste date sunt fluctuante de la un trimestru la altul, se publică pe site-ul instituției și se comunică destinatarilor obligației de plată, prin adrese care sunt supuse căilor de atac prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, asemenea ordinelor pe care CNAS le emite în aplicarea prevederilor legale. Prin urmare, nu se poate susține un conflict pozitiv de competență în privința legiferării între, pe de o parte, legiuitorul primar sau delegat, în acest caz, și, pe de altă parte, CNAS, care este o instituție publică, autonomă, de interes național, printre principalele sale atribuții numărându-se gestionarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, sens în care are obligația asigurării logisticii funcționării unitare și coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

23.

Având în vedere și jurisprudența în materie a Curții, anterior indicată, care își menține valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiate, criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile

art. 16 alin. (2) , ale

art. 61 alin. (2)

și ale

art. 139 alin. (1) din Constituție , excepția de neconstituționalitate urmând să fie respinsă.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Torrent Pharma - S.R.L. din București (actualmente Torrent Pharmaceuticals Limited) în Dosarul nr. 4.402/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 485/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (2)

și

(3)

și ale

art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2023.