Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 50/2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

prezumat în vigoare

Data actului
28 februarie 2023
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 523 din 13 iunie 2023
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 15.831 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Sabin Beniamin Berende în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.852D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în motivarea sa, autorul excepției susține că s-a ajuns la o aplicare eronată de către instanțele judecătorești a dispozițiilor de lege criticate, ducând la încălcarea accesului liber la justiție, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Aceste aspecte nu intră însă în competența instanței de contencios constituțional, ci în competența de verificare a instanțelor judecătorești, excedând controlului de constituționalitate.

Reprezentanta Ministerului Public susține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, fapt ce determină inadmisibilitatea excepției în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale ce determină respingerea cererii ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 684 din 31 octombrie 2019

și

Decizia Curții Constituționale nr. 608 din 28 septembrie 2017 , apreciind că nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 197/C din 16 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Sabin Beniamin Berende cu ocazia soluționării contestației împotriva încheierii penale prin care s-a respins cererea privind acordarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate nu reglementează situația persoanei căreia în mod nelegal i s-a emis de către organele de poliție rutieră o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație, deși trebuia să îi fie emisă o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulație. Mai mult, numai în situația în care în cauză a fost eliberată o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulație, persoana poate solicita acordarea sau prelungirea dreptului de circulație. Face referire la considerentele încheierii penale pronunțate de instanța judecătorească, precum și la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor criticate.

6.

În ceea ce privește formularea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de prelungire a dreptului de a conduce doar odată cu fondul, apreciază că această soluție legislativă contravine dreptului la un remediu efectiv, eficient și într-un termen rezonabil, în vederea înlăturării, cel puțin pentru viitor, a posibilelor consecințe negative și a prejudiciilor. Autorul excepției susține că inculpatul nu se poate adresa unei instanțe judecătorești cu o cerere de acordare/prelungire a dreptului de circulație, deoarece aceasta ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă sau nefondată. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, spre exemplu,

Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 , pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României.

7.

Apreciază că, prin modul de redactare a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , s-a ajuns la o interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești, ceea ce conduce la încălcarea

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , care consacră dreptul la un remediu efectiv, direct aplicabil prin intermediul

art. 20 din Constituție , precum și la încălcarea prevederilor

art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție , fiind îngrădite însuși accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, și ale

art. 24 alin. (1) din Constituție

care garantează dreptul la apărare, acesta fiind imposibil de exercitat în condițiile în care inculpatului i se respinge ca nefondată cererea de acordare a dreptului de circulație.

8.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Susține că în mod corect contestatorul a apreciat că prin actuala reglementare a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt încălcate prevederile

art. 1 alin. (5) , ale

art. 20 , ale

art. 21 alin. (1)-(3)

și ale

art. 24 alin. (1) din Constituție

raportat la

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Curtea observă că dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 11 februarie 2020. Cu toate acestea, observând data actului de sesizare, precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020 , cu următorul conținut: „La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile

alin. (1) lit. b)

sau ale

alin. (4) , procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.“

13.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind calitatea legii,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

reglementează procedura prelungirii dreptului de circulație, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situații de reținere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulație. Or, în prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit actului de sesizare a instanței de contencios constituțional, autorului excepției i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În consecință, întrucât condiția legăturii cu soluționarea cauzei, instituită de dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu este îndeplinită, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

15.

În același sens s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 134 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, prilej cu care a respins, ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , deoarece în cauza respectivă se eliberase o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație.

16.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorul excepției apreciază că s-a ajuns la o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

de către instanțele judecătorești, ceea ce conduce la încălcarea

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și a

art. 20 , a

art. 21 alin. (1)-(3)

și a

art. 24 alin. (1) din Constituție . Așa fiind, din modul de formulare a excepției rezultă că autorul acesteia este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare a normelor legale criticate în cauza dedusă judecății. Or, dintr-o asemenea perspectivă, examinarea excepției de neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o analiză și o invalidare a modului în care au fost interpretate și aplicate prevederile legale de către instanțele judecătorești, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței constituționale.

17.

Problema de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituționalitate. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dacă în privința normei de referință, și anume

Constituția , Curtea este unica autoritate jurisdicțională ce are competența de a o interpreta, în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform

art. 126 alin. (1) din Constituție , iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituționalitate în interpretarea dată de instanțele judecătorești, aceasta trebuie să fie una general acceptată - putându-se realiza fie prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă - sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătorești (a se vedea

Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau

Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 și 30). Considerentele de principiu anterior expuse nu își găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, dispoziția legală criticată nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea instanțelor judecătorești, autorul excepției de neconstituționalitate nu indică vreo jurisprudență a acestora și nici sensul în care aceasta a fost conturată. Prin urmare, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2020

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Sabin Beniamin Berende în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.