Decizia nr. 130/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Florin Daniel Ion în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 734D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , forma introdusă prin

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 75/2016 , excepție ridicată de Florin Șerban în Dosarul nr. 321/115/2020/a1 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 734D/2020 la Dosarul nr. 75D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 764 din 28 noiembrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea nr. 201/CP din 22 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Florin Daniel Ion într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-l pe inculpat, autorul al excepției, pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În cauză, inculpatul și persoana vătămată nu au invocat vreun aspect de nelegalitate și nici judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, nu a invocat nelegalitatea actelor, mijloacelor de probă efectuate în timpul urmăririi penale sau a sesizării instanței, astfel încât judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a procedat potrivit textului de lege criticat.

8.

Prin Încheierea din 11 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 321/115/2020/a1, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , forma introdusă prin

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2014 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 75/2016 . Excepția a fost ridicată de Florin Șerban într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a constatat legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-l pe inculpat, autor al excepției.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că sintagma „se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului“ este contrară dispozițiilor

art. 6 alin. (3) lit. e) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la apărare al acuzatului, raportat la

art. 11 alin. (1)

și

art. 20 din Constituție , coroborat cu

art. 16 din Legea fundamentală , în sensul că părțile care participă în camera preliminară la instanțele de fond nu sunt egale în fața legii în raport cu părțile care participă în camera de consiliu la instanța de control judiciar. Totodată, susțin că textul de lege criticat suprimă de plano principiul oralității, contradictorialității și nemijlocirii procesului penal, prin faptul că exclude posibilitatea inculpaților și participanților procesuali de a adresa eventuale critici și excepții privitoare la actul de sesizare, direct și nemijlocit judecătorului de cameră preliminară, într-o ședință de judecată convocată în acest scop. În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , paragrafele 35, 38, 54, 56, 57 și 58, și susțin că modificarea textului legal nu a avut în vedere aceste considerente. Susțin, de asemenea, că normele procesual penale criticate nu garantează în niciun fel faptul că, între momentul sesizării instanței prin rechizitoriu și momentul pronunțării încheierii prevăzute de

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală , judecătorul de cameră preliminară analizează în mod efectiv actul de sesizare. Apreciază că, în lipsa unui termen de judecată fixat în acest sens, care să presupună o interacțiune directă între instanță, inculpați și părți, nu există o garanție a aplicării în concret a prevederilor conform cărora judecătorul „nu a ridicat din oficiu excepții“. Consideră că textul de lege criticat lipsește de conținut efectiv principiul separării funcțiilor judiciare în cadrul procesului penal, instituit ca o garanție a respectării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

10.

Tribunalul București - Secția I penală, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu a comunicat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

11.

Curtea de Apel Timișoara - Secția penală invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 521 din 6 iulie 2017 , paragrafele 18-22, apreciind că nu au intervenit elemente care să justifice o modificare a practicii instanței de control constituțional în această privință. În plus, apreciază că aspecte invocate de autor reprezintă simple presupuneri ale acestuia privind aplicarea defectuoasă a legii sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de către judecătorul de cameră preliminară, ceea ce nu poate constitui un viciu de neconstituționalitate al unui text de lege.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 346 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală . Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 346 alin. (1) fraza finală din Codul de procedură penală , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 75/2016

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, care au următorul cuprins: „(2) […] Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.“

16.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale

art. 11 alin. (1)

privind dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 16

referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul părților la un proces echitabil, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 147 alin. (4)

privind obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, cât și prevederilor

art. 6 paragraful (1)

și

paragraful (3) lit. c) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare al acuzatului.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 346 alin. (1) fraza a doua din Codul de procedură penală

au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, instanța de contencios constituțional pronunțând în acest sens

Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, ale cărei considerente au fost preluate în decizii ulterioare, printre care

Decizia nr. 673 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 5 februarie 2020,

Decizia nr. 332 din 20 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1088 din 15 noiembrie 2021,

Decizia nr. 489 din 13 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1126 din 25 noiembrie 2021, și

Decizia nr. 134 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 11 iulie 2022, prin care instanța de control constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

18.

În

Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017 , precitată, paragrafele 16-22, Curtea a reținut că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare ( art. 344 din Codul de procedură penală ), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate („Procedura în camera preliminară“ -

art. 345 din Codul de procedură penală ) și etapa soluționării camerei preliminare („Soluțiile“ -

art. 346 din Codul de procedură penală ). Prin excepție de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) sau nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform

art. 344 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură penală , judecătorul să treacă direct la etapa soluționării camerei preliminare și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta, întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. Curtea a reținut însă că încheierea prin care se dispune începerea judecății va fi comunicată părților, persoanei vătămate și procurorului în vederea formulării contestației, în temeiul

art. 347 din Codul de procedură penală

(în acest sens fiind soluția și considerentele

Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017), în vederea asigurării unui control de legalitate al acesteia. Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală

condiționează atât prezența, în procedura de fond a camerei preliminare, în fața judecătorului, a părților și persoanei vătămate, cât și participarea procurorului, de conduita procesuală manifestată în etapa măsurilor premergătoare de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată sau de judecătorul de cameră preliminară.

19.

Totodată, Curtea a observat că, potrivit

art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală , copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. De asemenea,

alin. (3) al art. 344 din Codul de procedură penală

stabilește că, în cazurile prevăzute la art. 90 din cod, referitoare la asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

20.

În aceste condiții Curtea a constatat că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, așadar având posibilitatea de a analiza acest act, și, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanței, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară și în funcție de care se va declanșa ori nu etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, așadar, „procedura în camera preliminară“, reglementată de

art. 345 din Codul de procedură penală, care la alin. (1)

prevede că: „La termenul stabilit conform

art. 344 alin. (4) , judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului.“ Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.

21.

Contradictorialitatea este un element al principiului egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că egalitatea armelor este o trăsătură inerentă a unui proces echitabil, ce presupune ca fiecărei părți să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă vizavi de adversarul său (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95). Dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un caz penal, că atât procurorului, cât și inculpatului trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Legislația națională poate îndeplini această exigență în diverse maniere, dar metoda adoptată de către aceasta trebuie să garanteze ca partea adversă să fie la curent cu depunerea observațiilor și să aibă posibilitatea veritabilă de a le comenta (Hotărârea din 28 august 1991, pronunțată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei).

22.

Așa încât, având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că - în condițiile în care părților și persoanei vătămate li se comunică actul de sesizare a instanței, acestea având posibilitatea reală de a formula cereri și de a invoca excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care acestea sunt formulate, de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar, în cadrul unor dezbateri desfășurate oral, în procedura de fond a camerei preliminare, în condițiile

art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală

- norma procesual penală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Curtea nu a reținut că dreptul la apărare este restrâns de prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Dreptul la apărare, reglementat la

art. 24 din Constituție , conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica această jurisprudență, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Daniel Ion în Dosarul nr. 13.478/303/2019/a1 al Tribunalului București - Secția I penală, respectiv de Florin Șerban în Dosarul nr. 321/115/2020/a1 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 346 alin. (1) fraza finală din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.