Decizia nr. 138/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Tiberiu-Nicolae Burcea și Petruț Mircea-Enache în Dosarul nr. 20.584/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 272D/2019.

2.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Tiberiu-Nicolae Burcea, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 399D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Mihai Teodor Trucă în Dosarul nr. 2.211/292/2018 al Judecătoriei Roșiori de Vede.

4.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 272D/2019 și nr. 399D/2019 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6.

Autorul excepției prezent este de acord cu conexarea dosarelor.

7.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

8.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 399D/2019 la Dosarul nr. 272D/2019, care a fost primul înregistrat.

9.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției prezent, care arată că lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției.

10.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.147 din 15 septembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

11.

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 20.584/300/2018/a1, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Tiberiu-Nicolae Burcea și Petruț Mircea-Enache într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată și nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

12.

Prin Încheierea din 13 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.211/292/2018, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Mihai Teodor Trucă într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

13.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

încalcă principiile privind legalitatea, egalitatea cetățenilor în fața legii, dreptul la un proces echitabil, reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești și a Ministerului Public, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, independența și inamovibilitatea judecătorilor. Astfel, arată că textul de lege criticat încalcă flagrant principiul egalității și nediscriminării, fără vreo justificare obiectivă și rezonabilă. În acest context, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , prin care aceasta a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să procedeze de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea

art. 32 din Legea nr. 304/2004 , astfel cum a fost modificat și completat prin

Legea nr. 207/2018 . Mai arată că justițiabilii implicați în procedurile derulate în fața instanțelor de judecată nu beneficiază de același tratament juridic în sensul judecării de completuri de judecată alcătuite prin tragere la sorți, ci de completuri de judecată stabilite pe cale administrativă de colegiile de conducere ale instanțelor. Consideră că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

instituie un sistem discriminatoriu, imprecis și imprevizibil de aplicare a legii, ceea ce este de natură să genereze insecuritate juridică. De asemenea, susțin că încălcarea principiului legalității afectează dreptul la un proces echitabil, drept care presupune și conformarea la regulile fundamentale care diriguiesc procesul penal.

14.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală și Judecătoria Roșiori de Vede apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții,

Legea nr. 304/2004

a fost abrogată prin prevederile

art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Întrucât textul de lege criticat a produs efecte în cauză, Curtea se va pronunța însă asupra dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , care au următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“

19.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 73 alin. (3) lit. l)

referitor la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești și a Ministerului Public, ale

art. 124 alin. (2)

și

(3)

privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, respectiv independența judecătorilor, ale

art. 125 alin. (1)

referitor la inamovibilitatea judecătorilor, precum și a prevederilor

art. 6 paragraful 1

referitor la dreptul la un proces echitabil și ale

art. 14

privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12

la

Convenție , ale

art. 21

referitor la nediscriminare și ale

art. 47 paragraful 2 privind dreptul la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederi din Constituție și din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 . Prin decizia menționată, paragrafele 16-20 și 23, Curtea a observat - referitor la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată - că se critică însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.

21.

Referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

22.

În continuare, Curtea a subliniat că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine prevederilor

art. 61

și ale

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție .

23.

Curtea a mai reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.

24.

Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, Curtea a constatat că nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate cerințele

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală , astfel cum se interpretează, potrivit prevederilor

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . De asemenea, faptul că un organ administrativ a optat pentru o anumită modalitate de desemnare a membrilor completului nu echivalează cu un element de insecuritate juridică, chiar dacă normele de reglementare secundară sunt caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 și 94, sau

Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 47). În măsura în care legea nu stabilește o anumită conduită sau regulă, organul administrativ poate opta pentru una dintre cele două soluții normative, deopotrivă constituționale. Așa fiind, nu se poate susține că sunt încălcate prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție .

25.

În același sens sunt și

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021,

Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021,

Decizia nr. 451 din 25 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 23 decembrie 2022, și

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2023.

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tiberiu-Nicolae Burcea și Petruț Mircea-Enache în Dosarul nr. 20.584/300/2018/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și de Mihai Teodor Trucă în Dosarul nr. 2.211/292/2018 al Judecătoriei Roșiori de Vede și constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și Judecătoriei Roșiori de Vede și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.