Decizia nr. 260/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marian Cune în Dosarul nr. 2.768/2/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Eugen Adrian Ionel în Dosarul nr. 32.347/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și de Dorel Dinu în Dosarul nr. 16.803/4/2020 al Tribunalului București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.235D/2021, la care au fost conexate dosarele nr. 3.887D/2021 și nr. 519D/2022, având același obiect.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 aprilie 2023, în prezența autorilor excepției Marian Cune și Eugen Adrian Ionel, acesta din urmă fiind asistat de avocatul Alexandru Morărescu, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a conexat cele trei dosare. Totodată, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de autorul excepției Marian Cune și, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor

art. 57

și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 27 aprilie 2023, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

3.

Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.768/2/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Marian Cune într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva încheierii prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei ordonanțe de clasare.

4.

Prin Decizia penală nr. 459/CO din 9 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 32.347/3/2020, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Eugen Adrian Ionel într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva încheierii prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei soluții de clasare cuprinse în rechizitoriu.

5.

Prin Decizia nr. 3/R din 3 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 16.803/4/2020, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Dorel Dinu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva încheierii prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei ordonanțe de clasare.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

încalcă prevederile constituționale privind statul de drept în componenta sa referitoare la garantarea drepturilor cetățenilor, principiul legalității, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, dreptul la apărare, viața intimă, familială și privată, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești și căile de atac, întrucât nu permit exercitarea unei căi ordinare de atac împotriva soluțiilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispozițiilor

art. 341 alin. (6) ,

alin. (7) pct. 1 ,

pct. 2 lit. a) ,

b)

și

d)

și

alin. (7^1) din Codul de procedură penală .

7.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014 ,

nr. 453 din 28 iunie 2016 ,

nr. 755 din 13 decembrie 2016 ,

nr. 434 din 22 iunie 2017 ,

nr. 563 din 19 septembrie 2017

și

nr. 801 din 5 decembrie 2017 .

8.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 516 din 15 iulie 2021 .

9.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

este neîntemeiată.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul, în punctele de vedere transmise Curții Constituționale în dosarele nr. 3.235D/2021 și nr. 3.887D/2021, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

este neîntemeiată, invocând, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 ,

nr. 139 din 12 martie 2015

și

nr. 405 din 28 mai 2015 .

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , modificate prin prevederile

art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la

alin. (6) ,

alin. (7) pct. 1 ,

pct. 2 lit. a) ,

b)

și

d)

și

alin. (7^1)

este definitivă.“

15.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept în componenta sa referitoare la garantarea drepturilor cetățenilor, ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 22

privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare, ale

art. 26

privind viața intimă, familială și privată, ale

art. 52

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 124

referitor la înfăptuirea justiției, ale

art. 126 alin. (1)

privind instanțele judecătorești și ale

art. 129

referitor la căile de atac.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , atât în forma anterioară modificării prin prevederile

art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 , cât și în forma ulterioară acestei modificări - cu păstrarea soluției legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

17.

Astfel, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curții, cum ar fi

deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015;

nr. 58 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015;

nr. 139 din 12 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015;

nr. 233 din 7 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015;

nr. 294 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015;

nr. 408 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015;

nr. 446 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015;

nr. 384 din 7 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016;

nr. 453 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016;

nr. 755 din 13 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017;

nr. 789 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017;

nr. 434 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017;

nr. 563 din 19 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017;

nr. 801 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018;

nr. 485 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019;

nr. 487 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019; și

nr. 44 din 4 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020.

18.

În motivarea soluției sale, prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile

art. 341 alin. (6)

și

alin. (7) pct. 1

și

pct. 2 lit. a) ,

b)

și

d) din Codul de procedură pe nală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile

art. 129 , cât și cele ale

art. 126 alin. (2) din Constituție

fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile

art. 24 din Legea fundamentală

și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispozițiile

art. 21 din Constituție , întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a

Legii fundamentale

și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, dispozițiile

art. 129 din Constituție

stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

19.

Tot prin

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 , mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile

art. 340

și

341 din Codul de procedură penală . Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Având în vedere motivele arătate mai sus, dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

nu aduc atingere nici prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept în componenta sa referitoare la garantarea drepturilor cetățenilor, ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției și ale

art. 126 alin. (1)

referitor la instanțele judecătorești.

22.

De asemenea, dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

nu încalcă nici prevederile

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

23.

Referitor la prevederile constituționale ale

art. 22

privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale

art. 26

referitor la viața intimă, familială și privată și ale

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea observă că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

24.

În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile de lege criticate a prevederilor

art. 53 din Legea fundamentală , nici aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Cune în Dosarul nr. 2.768/2/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Eugen Adrian Ionel în Dosarul nr. 32.347/3/2020 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și de Dorel Dinu în Dosarul nr. 16.803/4/2020 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile

art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, Curții de Apel București - Secția a II-a penală și Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.