Decizia nr. 147/2023

Articolul 73

alin. (3) lit. t) din Constituția României

impune obligativitatea reglementării prin lege a domeniilor pentru care Constituția prevede acest lucru. Or,

art. 15 alin. (2) din Constituție

prevede caracterul retroactiv al legii contravenționale mai favorabile. Rezultă de aici că faptele contravenționale trebuie incriminate în conținutul legilor primare, iar nu în actele administrative cu caracter normativ, care nu pot retroactiva.

7.

Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece prin niciunul dintre textele constituționale invocate nu se interzice reglementarea contravențiilor prin hotărâre a Guvernului.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 teza a doua

și

ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins:

–

Articolul 1

teza a doua : „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.“;

–

Articolul 2

alin. (1) : „Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.“

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

referitor la supremația

Constituției

și a legilor,

art. 15 alin. (2)

sub aspectul retroactivității legii contravenționale mai favorabile și

art. 73 alin. (3) lit. h)

și

t)

privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora și a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că noțiunea de „organizare a executării legii“, consacrată de dispozițiile

art. 108 alin. (2) din Constituție , are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume că prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, contravenții și sancțiuni, ci, chiar în sensul textului constituțional invocat ( art. 108) , această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea

Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004).

14.

De asemenea, Curtea a reținut că reglementarea unor contravenții într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă și prin acte normative subordonate legii, în condițiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competența dată prin lege autorităților publice stabilite la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , fără a fi încălcate dispozițiile

art. 61 alin. (1) din Constituție , care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. Reglementarea contravențiilor în condițiile dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabilește competența în materie a autorităților administrației publice locale sau județene într-un domeniu sau altul de activitate ori care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispozițiile

art. 2 alin. (2)

menționate se referă la „toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege“ (a se vedea

Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005).

15.

Aplicând jurisprudența menționată la cauza de față, Curtea reține că

Hotărârea Guvernului nr. 69/2012

privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale

Ordonanței Guvernului nr. 27/2011

privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 14 februarie 2012, prin care au fost reglementate faptele contravenționale pentru a căror săvârșire a fost sancționat autorul, a fost adoptată, așa cum rezultă și din preambulul său, cu respectarea

art. 108 din Constituție

și a

art. 85 alin. (2)

[care face trimitere la alin. (10) din același articol] din

Ordonanța Guvernului nr. 27/2011

privind transporturile rutiere, potrivit căruia „încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale prezentei ordonanțe, precum și ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii“ și că „încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“.

16.

Distinct de cele reținute în jurisprudența anterior menționată, Curtea observă că în motivarea excepției în prezenta cauză autorul pornește de la caracterizarea faptelor contravenționale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, ca fiind „acuzații în materie penală“. În această hotărâre Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că procedura în cadrul căreia se contestă o faptă contravențională, poate fi asimilată unei proceduri penale, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă prin raportare la

art. 6 din Convenție . Deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională, și nu pe cale penală, autorii respectivelor fapte nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (a se vedea paragrafele 51, 67 și 68 din Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României).

17.

Referitor la acest aspect, Curtea constată că din cuprinsul hotărârii antereferite nu rezultă că faptele contravenționale sunt asimilate faptelor penale, ci că, sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție și a garanțiilor procedurale, acestea trebuie să se bucure de același regim. Nu poate fi reținută astfel incidența în cauză a prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. h)

privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora.

18.

De asemenea, Curtea observă că în Constituție nu există vreo dispoziție prin care să fie reglementată obligația de a legifera prin legi organice în domeniul contravențiilor, astfel că nici

art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală

nu este incident în cauză. Totodată, sintagma „lege contravențională mai favorabilă“ cuprinsă în

art. 15 alin. (2) din Constituție

trebuie interpretată lato sensu, sub incidența sa intrând atât legea ca act normativ de reglementare primară, cât și ordonanțele Guvernului și actele administrativ-normative de aplicare a legii la care fac trimitere textele criticate.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 754/316/2017 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 1 teza a doua

și ale

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.

Definitivă și general obligatorie.