Decizia nr. 100/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 28.972/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.917D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că este dreptul legiuitorului să reglementeze în materia căilor de atac, iar în cazul de față legiuitorul a optat pentru o procedură de judecată care să asigure celeritatea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 533 din 24 februarie 2022, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 20 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 28.972/3/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Băzăvan cu prilejul soluționării recursului formulat de autorul excepției împotriva hotărârii prin care a fost admisă parțial cererea sa de acordare de daune morale, precum și împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins în parte cererea sa de sesizare a Curții Constituționale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că textul criticat este neconstituțional deoarece prevede că se poate formula recurs în termen de 48 de ore, termen care curge de la pronunțare, și nu de la data comunicării încheierii prin care instanța de judecată a statuat asupra inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acesta apreciază că nu este în măsură să formuleze critici pe calea recursului, întrucât nu are cunoștință de cele reținute de instanța de judecată.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul criticat nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale invocate de autor.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. Textul criticat are următorul conținut: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind statul român ca stat de drept, democratic și social, ale

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor, ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, ale

art. 16

privind principiul egalității în drepturi, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, ale

art. 41

privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii, ale

art. 73

privind categoriile de legi, ale

art. 118

privind forțele armate și ale

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a pronunțat în repetate rânduri asupra dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022,

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020,

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018,

Decizia nr. 105 din 5 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 21 mai 2013).

13.

Prin jurisprudența amintită anterior, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

reprezintă norme de procedură, pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Așadar, această procedură face posibilă doar pronunțarea în situațiile date asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți. Totodată, Curtea a reținut că natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , anterior citată, paragrafele 17-19).

14.

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a mai reținut că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens (a se vedea

Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012).

15.

Prin

Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021 , anterior citată (paragraful 15), instanța de contencios constituțional a reținut că nu poate fi primită critica potrivit căreia nu se cunosc motivele pe care instanța și-a întemeiat soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale atunci când excepția este considerată inadmisibilă. Astfel, instanța de judecată în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a excepției fără a o putea respinge pe motive ce țin de netemeinicia acesteia. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 , iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții. Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale (a se vedea

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , anterior citată, paragraful 18).

16.

În acest context, Curtea reamintește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38).

17.

Întrucât, în prezenta cauză, criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu prevederile

art. 21

și

24 din Legea fundamentală

privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)-(5) , ale

art. 16 ,

41 ,

73 ,

118

și

129 , Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu arată în ce constă contrarietatea dintre textul criticat și aceste dispoziții constituționale, astfel încât Curtea nu se poate substitui acestuia; în caz contrar, instanța constituțională ar exercita un control din oficiu, și nu la sesizare, ceea ce contravine

art. 146 lit. d) din Constituție .

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 28.972/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.