Reglementări din 13 octombrie 2023

Partea I BAZELE MODELĂRII INFORMAȚIEI CONSTRUCȚIEI (BIM)

1.

Introducere în BIM

1.1.

Ce este BIM?

Modelarea informației construcției, denumită pe scurt "BIM"*52), este definită ca fiind utilizarea unei reprezentări digitale într-o manieră colectivă a unui activ construit, pentru a facilita procesele de proiectare, construire și exploatare, în vederea formării unei baze de încredere în luarea deciziilor*53).

*52) Termen abreviat din limba engleză "Building Information Modeling".

*53) Definiție reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, pct. 3.3.14

Modelarea informației construcției (BIM) este o metodologie de utilizare a unor tehnologii, practici și instrumente ce implică generarea și gestionarea reprezentărilor digitale ale tuturor bunurilor și elementelor din cadrul unei construcții. Implementarea BIM urmărește crearea unui sistem de colaborare eficient și sigur între factorii implicați într-un proiect investițional în construcții.

Implementarea BIM se referă la producerea în colaborare a unui model de informație al construcției*54) și utilizarea acestuia pentru eficientizarea activităților aferente fiecărei etape din ciclul de viață al construcției respective (inițierea, planificarea, realizarea, încheierea și exploatarea construcției).

*54) În limba engleză ambii termeni "Building Information Modeling" (procesul) și "Building Information Model" (rezultatul) sunt abreviați ca "BIM". În cadrul acestui ghid, BIM se referă la modelarea informației construcției, pentru termenul de "model de informație al construcției" poate fi folosit termenul model BIM, model de informație și alți termeni similari în dependență de context.

Figura 2. BIM în ciclul de viață al unui proiect investițional în construcții

Implementarea BIM este susținută de comunicare, interoperabilitate, practici eficiente de lucru și resurse umane instruite corespunzător. Acestea se pot încadra în patru mari categorii, respectiv: procese, tehnologii, persoane și politici care sprijină utilizarea modelării informației construcției (BIM) pe tot parcursul ciclului de viață al unui proiect investițional în construcții.

Utilizarea modelării informației construcției (BIM) se realizează prin aplicarea managementului informațiilor. Seria de standarde SR EN ISO 19650*55) descrie procesul de management al informațiilor utilizând BIM în tot ciclul de viață al activelor în construcții.

*55) Vezi cap. 1.4 Managementul informației utilizând BIM conform seriei SR EN ISO 19650

1.2.

Beneficiile implementării BIM în practicile curente

Implementarea BIM presupune adoptarea unei abordări colaborative, eficiente și precise în livrarea și utilizarea informațiilor aferente unui proiect investițional în construcții. Este important de înțeles faptul că implementarea BIM nu presupune modificarea sau înlocuirea prevederilor specifice existente privind realizarea obiectivelor și a activităților de aplicare a normelor de proiectare, avizare, autorizare sau execuție. Utilizarea modelării informației construcției (BIM) presupune îmbunătățirea colaborării și comunicării, integrarea soluțiilor de design, eficientizarea fluxurilor de lucru și reducerea costurilor comparativ cu practicile de lucru curente.

O analiză comparativă a proceselor de lucru tradițional și a celor utilizând modelarea informației construcției (BIM) este ilustrată în Figura 3. Din figură se poate observa că utilizarea BIM permite mutarea efortului și costurilor proiectului către începutul etapei de planificare (proiectare), atunci când costul de implementare a modificărilor este cel mai mic iar impactul adus de modificări este cel mai mare, putând fi optimizate cu ușurință bugetul și termenele de execuție ale construcției.

Figura 3. Flux de lucru BIM și flux de lucru tradițional*56)

*56) Figura adaptată după AIA (The American Institute of Architects), "The MacLeamy Curve", 2004.

De asemenea, din Figura 3 se observă că un flux de lucru BIM implică efort și costuri mai mici în fazele avansate de proiectare, informațiile fiind extrase din modelul de informație.

Beneficierea de avantajele aduse de BIM se face printr-o integrare mai mare a procesului de livrare a informațiilor. Metodologia BIM permite acest lucru prin oferirea unui model de informație care formează o bază decizională între factorii implicați în proiect. Utilizarea modelării informației construcției (BIM) necesită ca informațiile ce țin de execuția construcției să fie disponibile cât mai timpuriu în cadrul procesului.

O comparație între livrarea tradițională a proiectului și livrarea integrată utilizând BIM este ilustrată în Figura 4.

Figura 4. Livrarea tradițională a proiectului comparată cu livrarea utilizând BIM*57)

*57) Figură adaptată în baza AIA (The American Institute of Architects), Integrated Project Delivery. An Updated Working Definition, Ver. 3, pag. 4, 2014. În figură au fost introduse etapele ciclului de viață al proiectului investițional în construcții specifice pentru piața din România iar săgețile au fost re-poziționate în relație cu etapele respective. Actorii din figură au fost propuși conform actorilor comuni din piață, lista de actori din figură nu este exhaustivă și are strict caracter de exemplificare.

Din figura de mai sus se pot observa următoarele aspecte diferite în cazul proceselor integrate rezultate din utilizarea BIM:

● (CE) soluția propusă a proiectului investițional în construcții se finalizează mai devreme, ulterior doar fiind extrase informații pentru execuție în baza acesteia;

● (CINE) actorii implicați în proiect sunt stabiliți de la începutul proiectului. Este recomandată consultanța timpurie din partea a cât mai mulți actori care vor fi implicați în diferite procese de pe parcursul ciclului de viață al proiectului investițional în construcții, pentru a stabili o soluție propusă conformă cu așteptările, necesitățile și posibilitățile acestora;

● (CUM) modalitatea în care se va executa soluția propusă (CE) se stabilește mai timpuriu în cazul utilizării BIM și a proceselor integrate de lucru, pentru a depista posibile neconcordanțe din timp, și a face optimizările necesare.

În cazul proceselor integrate prin utilizarea BIM se sporește coerența între soluția propusă (CE) și realizarea proiectului, urmărindu-se anticiparea oricăror probleme care pot să apară în execuție și rezolvarea lor pe parcursul procesului de proiectare. În acest fel, pe parcursul execuției n-ar trebui să fie aduse modificări majore la soluția propusă.

Stabilirea și implementarea criteriilor și metodologiei BIM, încă din fazele incipiente ale proiectului investițional în construcții urmărește formarea unui cadru de comunicare și de gestionare a datelor. Pentru acest lucru este necesară colaborarea timpurie între actori cu următoarele obiective:

● oferirea unei abordări structurate pentru ca actorii BIM să poată înțelege capabilitățile BIM disponibile și să evalueze pregătirea reciprocă pentru implementarea BIM în cadrul proiectului aflat în discuție;

● generarea conștientizării referitoare la instrumentele BIM disponibile și posibila lor utilizare în cadrul diferitelor faze și activități de pe parcursul dezvoltării proiectului investițional în construcții;

● revizuirea de către partea angajatoare, a proceselor proprii ce țin de implementarea și utilizarea BIM și identificarea posibilelor conflicte legale sau procedurale care ar putea să apară între factorii implicați în proiect;

● oferirea unui cadru bazat pe instrumente digitale/software/cloud, care poate fi implementat în calitate de instrument de management al proceselor de producere a informațiilor în colaborare, și care va susține responsabilitățile de management al informațiilor.

Implementarea BIM se bazează pe lucrul colaborativ în cadrul echipei de proiect. Posibilitățile de colaborare între actori sunt condiționate de relațiile contractuale între aceștia, iar începerea colaborării într-o fază cât mai incipientă a proiectului investițional va aduce beneficii pe termen lung prin stabilirea unor obiective comune. Relațiile contractuale se bazează pe traseul de achiziție a serviciilor aferente proiectului investițional în construcții. Prin urmare, beneficiile implementării BIM cresc atunci când traseul de achiziție promovează abordările colaborative.

Implementarea BIM este posibilă în cazul oricărui traseu de achiziție, dar abordarea față de procesele de lucru va trebui adaptată situației.

1.3.

Necesitatea de management al informațiilor în implementarea BIM

Înainte de apariția seriei de standarde SR EN ISO 19650, metodologia de lucru în sistem BIM s-a dezvoltat organic, atât la nivelul unor organizații cât și la nivel național, în diferite țări sau regiuni. Dezvoltarea respectivă se realiza conform obiectivelor specifice ale organizațiilor, țărilor sau regiunilor, fiind dificilă generarea unui cadru de colaborare bazat pe un nivel egal de implementare BIM. Odată cu atingerea unui anumit nivel de maturitate a metodologiei BIM, acest nivel a fost formalizat prin intermediul seriei de standarde SR EN ISO 19650.

Anterior standardizării, cel mai comun sistem de stabilire a maturității implementării BIM era reprezentat de așa-numitele "BIM Levels"*58) sau niveluri BIM.

*58) Conceptul de BIM Levels a apărut inițial în Marea Britanie.

Creșterea cantității de informație introduse în model, extinderea BIM la nivel internațional și nevoia de a exista un sistem de colaborare facil între organizațiile care implementează BIM, a generat necesitatea de a standardiza metodologia de lucru în sistem BIM, la nivel internațional.

Seria de standarde SR EN ISO 19650 a propus un model de lucru în sistem BIM care poate asigura o maturitate uniformă de implementare la nivelul actorilor care aplică prevederile standardelor. Standardele respective definesc un proces de management al informațiilor utilizând BIM care facilitează colaborarea între actori.

În locul precedentelor "BIM Levels", în managementul informațiilor utilizând BIM se discută de "stadii de maturitate ale managementului informației", trecerea de la un stadiu de maturitate la următorul fiind condiționată de evoluția a patru componente: standarde, tehnologie, informație și afacere*59).

*59) Conform Figura 1 din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii.

Stadiile de maturitate în managementul informației sunt trei la număr, de la Stadiul 1 la Stadiul 3. Respectarea cerințelor seriei de standarde SR EN ISO 19650 poate asigura implementarea stadiului 2 de maturitate în managementul informațiilor utilizând BIM, similar cu "BIM Level 2".

Stadiile de maturitate ale managementului informației sunt reprezentate în Figura 5. Stadii de maturitate ale managementului informațiilor.

Figura 5. Stadii de maturitate ale managementului informațiilor*60)

*60) Figură reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Figura 1.

Noua abordare, bazată pe managementul informațiilor, aduce o claritate mai mare a proceselor și activităților care trebuie întreprinse pentru asigurarea unei colaborări eficiente între actori. Scopul final al implementării unui management al informațiilor utilizând BIM, este de a eficientiza procesul de producere a informațiilor în colaborare, la nivelul maxim permis de cele patru componente descrise anterior.

1.4.

Managementul informației utilizând BIM conform seriei SR EN ISO 19650

Modelarea informației construcției (BIM) presupune colectarea și organizarea unui volum mare de informații din toate etapele ciclului de viață al unei construcții, într-o reprezentare digitală. Managementul informațiilor este procesul de gestionare al informațiilor, asigurând acuratețea și disponibilitatea datelor pentru toți factorii implicați în proiectul realizat în sistem BIM.

Informația și modalitatea în care aceasta este transmisă și gestionată, este aspectul cel mai important în implementarea și utilizarea BIM. Managementul informațiilor generate în sistem BIM implică colectarea, gestionarea și transmiterea acestora într-o modalitate controlată și structurată. Seria de standarde internaționale SR EN ISO 19650 descrie managementul informațiilor utilizând BIM în toate etapele ciclului de viață al proiectului investițional în construcții.

În cadrul prezentului ghid sunt clarificate o serie de aspecte considerate esențiale, ce țin de implementarea BIM prin prisma standardelor respective, însă utilizarea ghidului nu urmărește să înlocuiască aplicarea standardelor.

Standardele din seria SR EN ISO 19650 descriu următoarele:

● SR EN ISO 19650-1:2019 Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii;

● SR EN ISO 19650-2:2019 Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor; managementul informațiilor utilizând BIM în cadrul etapei de livrare a activelor (de la inițierea proiectului investițional până la execuția construcției, inclusiv);

● SR EN ISO 19650-3:2020 Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției(BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, managementul informațiilor utilizând BIM în cadrul etapei de exploatare a activelor (de la recepția la terminarea lucrărilor până la postutilizarea construcției);

● SR EN ISO 19650-4:2022 Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 4: Schimbul de informații;

● SR EN ISO 19650-5:2020 Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 5: Abordarea securității în managementul informațiilor.

2.

Elemente BIM de bază

Implementarea modelării informației construcției (BIM) prin aplicarea managementului informației poate fi împărțită în două elemente de bază: (i) modelul de informație și (ii) mediul comun de date (CDE).

Modelul de informație (i) se referă la toate informațiile proiectului organizate sub forma unui model. Mediul comun de date (ii) este ceea ce permite producerea în colaborare a modelului de informație (i).

În Figura 6 este ilustrată relația între (i) modelul de informație, și (ii) mediul comun de date (CDE).

Figura 6 Exemple de modele de informații și mediul comun de date CDE

Din figura de mai sus poate fi observat că modelul de informație este conținut în mediul comun de date (CDE), care condiționează interacționarea actorilor cu modelul. Aceste două elemente nu pot fi separate.

Cu scop de clarificare, în Figura 7 este ilustrată, strict ipotetic, separarea mediului comun de date (CDE) de modelul de informație.

Figura 7. Scenariu ipotetic de separare a mediului comun de date (CDE) de modelul de informație

Conform scenariului ipotetic ilustrat în figura de mai sus se poate observa că mediul comun de date (CDE) mediază interacțiunea actorilor cu modelul, iar o separare a acestora face imposibil lucrul în colaborare, lipsind relația între model și actori.

2.1.

Modelele de informație

Modelarea informației construcției (BIM) se referă la producerea unei reprezentări virtuale a construcției sub forma unui model. Termenul de "model" în acest caz nu se limitează la înțelegerea comună a modelului ca a unei reprezentări geometrice. Chiar dacă modelarea informației construcției (BIM) se bazează pe modelarea tridimensională a elementelor construcției, aceasta nu se oprește aici*61).

*61) Într-o analogie, modelul de informație, așa cum este înțeles în cadrul managementului informației utilizând BIM, poate fi comparat, cu totalitatea bibliorafturilor care conțin toată informația aferentă unui proiect investițional în construcții.

2.1.1.

Conținutul modelului de informație

Producerea unui model de informație se referă la specificarea, pentru fiecare element de model, a trei tipologii de informație care sunt interconectate: (i) informația geometrică, (ii) informație alfanumerică și (iii) documentație.

(i)

Informația geometrică ține de geometria elementului constructiv, de exemplu, pentru un perete aceasta ar însemna lungimea, grosimea, înălțimea, nivelul la care este localizat, grosimea straturilor care îl compun ș.a.*62).

*62) În dependență de nivelul de informație necesar (descris în capitolul 7.4), informația geometrică va fi modelată până la nivelul la care informația respectivă este utilă. De exemplu, în etapele incipiente ale proiectului, unele elemente constructive pot fi limitate la o reprezentare bidimensională căreia îi sunt atașate informații alfanumerice ce țin de anumite atribute a geometriei respective care nu sunt reprezentate grafic în model.

(ii)

Informația alfanumerică ține de informația atașată geometriei prin atribute. Pentru același perete, informația alfanumerică ar fi specificații precum materialele care îl compun, rezistența la foc, producătorul, tipul de perete (interior sau exterior), codul de clasificare ș.a.

(iii)

Documentația ține de informația care nu se specifică alfanumeric, dar este atașată elementului geometric în calitate de "adresă"*63) către locul unde se află, de exemplu, fișierul cu fișa tehnică a elementului constructiv respectiv.

*63) Traducere din limba engleză a termenului "link" sau "location".

Figura 8 Tipologiile de informații interconectate aferente unui model de informații

2.1.2.

Modele de informație federalizate

Dezvoltarea tehnologiilor digitale la data redactării prezentului ghid nu permite lucrul simultan, integrat asupra unui singur model de informație unic a tuturor factorilor implicați în proiect*64). Din această cauză, implementarea managementului informației utilizând BIM conform stadiului 2 de maturitate, implică împărțirea informațiilor aferente construcției în mai multe modele de informație mai mici care pot fi gestionate facil de către fiecare specialitate.

*64) Acest aspect a fost definit ca dezideratul pentru "BIM Level 3". Chiar dacă există multiple inițiative în acest sens care s-au dezvoltat organic, la data redactării prezentului ghid, acestea nu au atins maturitatea necesară pentru a fi formalizate sub forma unui standard la nivel internațional. În cadrul acestui ghid informația este limitată la stadiul 2 de maturitate a managementului informațiilor care poate fi îndeplinit prin respectarea prevederilor serie de standarde SR EN ISO 19650.

Împărțirea informațiilor construcției în mai multe modele de informație se face, în primul rând, pentru ca fiecare specialitate să poată lucra pe propriu model iar apoi acestea să fie puse împreună pentru a forma modelul de informație al construcției.

Suprapunerea modelelor de informație mai mici pentru a forma un model compozit al construcției se numește federalizare.

În cadrul modelul federalizat, fiecare model de informație își păstrează identitatea separată față de celelalte modele. Prin comparație, suprapunerea mai multor modele de informație într-un singur model și eliminarea separării dintre modele, se numește agregare*65).

*65) Agregarea se folosește predominant în etapa de exploatare a activului, conform SR EN ISO 196503:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor.

Federalizarea se poate face atât pentru a cumula toate modelele de informație într-un singur loc și a avea o imagine de ansamblu asupra construcției, precum și pentru a cumula diferite scopuri specifice, pentru care pot fi selectate doar unele dintre modelele de informație necesare scopului respectiv*66). Stabilirea scopurilor pentru care se va face federalizarea, precum și a modalității în care va fi realizată, se face în cadrul strategiei de federalizare, care este un document de management al informațiilor utilizând BIM.

*66) Un exemplu de scop este coordonarea interdisciplinară.

Detalierea strategiei de federalizare se face în capitolul 10.4.3.

Pe lângă separarea modelelor de informație între specialități, acestea pot fi separate succesiv în modele mai mici pentru a îndeplini obiectivele interne ale specialității, inclusiv limitările tehnice ce țin de lucrul cu fișierele*67). Aceste modele, pentru simplitate, au fost denumite în cadrul ghidului "modele de bază".

*67) Conform seriei de standarde SR EN ISO 19650, ne referim la containere de informații și nu la fișiere. Containerele de informație sunt descrise în capitolul 7.1.

În Figura 9 este ilustrată legătura ierarhică dintre modelele de informații.

Figura 9. Diagramă ierarhică a modelelor de informații

2.1.3.

Modelele de informație aferente managementului informațiilor

În cadrul managementului informațiilor utilizând BIM, modelul de informație al construcției este denumit diferit în funcție de etapa din ciclul de viață al activului în care este produs și utilizat, având și o serie de caracteristici specifice etapei respective.

Conform SR EN ISO 19650-1:2019, managementul informației se bazează pe două modele de informație, unul este modelul de informație al proiectului (PIM), aferent etapei de livrare a activului, iar celălalt este modelul de informație al activului (AIM), aferent etapei de exploatare a activului*68).

*68) Modele de informații sunt detaliate în cap. 7 Organizarea informațiilor din modele de informații.

În Figura 10 se poate vedea utilizarea modelelor de informație pe parcursul ciclului de viață al managementului informațiilor.

Conform figurii, se poate observa că în etapa de livrare a activului vorbim despre modelul de informație al proiectului (PIM) iar în etapa de exploatare (operațională) a activului, vorbim despre modelul de informație al activului (AIM). Cele două modele nu sunt identice, în modelul PIM fiind informații suplimentare care nu sunt utile în exploatare și invers. La trecerea dintr-o etapă în cealaltă, în baza modelului de informație aferent etapei care se încheie se compilează modelul de informație pentru noua etapă.

Figura 10. Proiect generic și ciclul de viață al managementului informațiilor unui activ*69)

*69) Figură reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Figura 3.

În cadrul managementului informațiilor utilizând BIM, modelul de informație este definit ca fiind un set de containere de informație structurate și nestructurate.

Containerele de informație sunt, precum reiese și din denumirea acestora, unități de stocare și gestionare a informației digitale, care pot avea diferite mărimi. Aspectul important al containerelor de informație este faptul că informația din cadrul acestora este organizată pentru a facilita lucrul în colaborare, partajarea între actori și accesarea informației corecte de către aceștia. Containerele de informație pot conține alte containere de informație*70).

*70) Prin analogie cu fluxul de lucru tradițional, un container de informație poate fi considerat atât un document printat, un biblioraft care conține piese scrise sau desenate, precum și cutiile în care sunt organizate bibliorafturile aferente diferitelor discipline.

Compilarea tuturor containerelor de informație aferente unui proiect formează modelul de informație al proiectului (PIM).

Containerele de informație sunt descrise în capitolul 7.1.

2.2.

Mediul comun de date CDE

Mediul comun de date (CDE)*71) este modalitatea prin care se asigură producerea în colaborare a modelului de informație.

*71) Abreviere de la termenul din limba engleză "Common Data Environment".

Necesitatea utilizării unui mediu comun de date (CDE) rezultă din posibilitățile tehnologice care pot asigura managementul informațiilor utilizând BIM conform seriei de standarde SR EN ISO 19650. Conform procesului definit în standarde, fiecare specialitate dezvoltă un model de informație propriu, la nivel local. Pentru a face posibilă producerea de informații în colaborare în acest context, este nevoie să fie asigurat un mediu prin care pot fi transmise informațiile între actori în cadrul unui proces controlat. Mediul comun de date (CDE) este modalitatea prin care acest schimb de informații controlat se poate realiza, astfel asigurându-se posibilitatea de implementare a proceselor de coordonare. În lipsa unui mediu comun de date (CDE) producerea informațiilor în colaborare, în conformitate cu seria de standarde SR EN ISO 19650, nu este posibilă*72). Mediul comun de date (CDE) îndeplinește rolul unei unice surse de adevăr*73) și unic punct de acces la modelul de informație aferent proiectului investițional în construcții.

*72) Se prevede ca evoluția tehnologiilor din viitorul apropiat să permită lucrul simultan al tuturor specialităților pe același model. În așa situație, modelul de informație și mediul comun de date (CDE) ar fi unul și același lucru, procesele ce țin de coordonarea între specialități putând fi automatizate în cadrul platformei digitale care ar permite acest mod de lucru. În cazul prezentului ghid acest scenariu nu este luat în considerare fiind în dezvoltare și ne-existând un acord internațional pentru aplicarea unui astfel de flux de lucru.

*73) Tradus din engleză "single source of truth".

Conform definiției oferite de standardul SR EN ISO 19650-1:201974, mediul comun de date (CDE) este sursa convenită de informații pentru orice proiect sau activ, pentru colectarea, administrarea și diseminarea fiecărui container de informație printr-un proces controlat.

Mediul comun de date (CDE) este format din (i) fluxul de lucru CDE și (ii) soluția CDE, descrise mai jos.

(i)

Fluxul de lucru CDE se referă la procedura de lucru în cadrul mediului comun de date (CDE). Stabilirea fluxului de lucru CDE primează față de stabilirea soluției CDE.

Fluxul de lucru CDE se referă la lucrul cu containerele de informație și permite gestionarea următoarelor componente principale:

● stadiile informației ("activitate în desfășurare", "partajat", "publicat", "arhivat"), containerele de informație din mediul comun de date (CDE) se vor afla într-unul dintre cele patru stadii;

● identificarea containerelor de informație, containerele de informație din mediul comun de date vor avea atribuit un cod de identificare unic;

● controlul revizuirilor (prin coduri de revizuire), containerele de informație din mediul comun de date (CDE) vor avea atribuit un cod de revizuire;

● utilizarea permisă (prin coduri de status), containerele de informație din mediul comun de date (CDE) vor avea atribuit un cod de status care indică utilizarea permisă a containerului respectiv.

Fluxul de lucru CDE este descris în capitolul 8.

(ii)

Soluția CDE se referă la tehnologia care poate susține fluxul de lucru CDE.

Soluția CDE poate fi o platformă sau aplicație digitală precum și o soluție de tip cloud.

Descrierea procesului de selecție și implementare a soluției CDE poate fi găsită în Ghidul privind utilizarea instrumentelor de generare și gestionare a datelor digitale aferente construcțiilor, indicativ RTC 9 - 2022.

*74) Conform SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, pct. 3.3.15.

3.

Responsabilități BIM

În cadrul proiectelor investiționale în construcții realizate în sistem BIM este nevoie să fie definite o serie de responsabilități noi, specifice modelării informației construcției (BIM).

Responsabilitățile BIM pot fi împărțite în trei categorii:

● responsabilități de management BIM;

● responsabilități de coordonare BIM;

● responsabilități de modelare BIM.

Cele trei categorii de responsabilități pot fi puse în practică prin alocarea unor roluri dedicate, asocierea cu alte roluri din cadrul organizației sau comasarea responsabilităților într-un singur rol. Fiecare organizație este în măsură să decidă abordarea care o avantajează în privința proceselor sale interne.

Ierarhia responsabilităților BIM este ilustrată în Figura 11.

Figura 11. Ierarhia responsabilităților BIM cu exemplificarea specialităților.

Din figura de mai sus se poate observa ierarhia responsabilităților care duce de la modelarea și coordonarea modelului unei specialități, la managementul BIM ce ține de tot modelul de informație.

3.1.

Management BIM

Responsabilitățile de management BIM vizează planificarea strategică a implementării BIM la nivelul unei organizații. La nivelul proiectului investițional în construcții, aceste responsabilități vizează asigurarea satisfacerii obiectivelor stabilite prin intermediul modelării informației construcției (BIM). Acestea includ, dar nu sunt limitate, la următoarele:

● asigurarea alinierii obiectivelor proiectului cu strategia organizației;

● dezvoltarea cerințelor de informații;

● informarea și comunicarea cu factorii interesați;

● dezvoltarea planului de execuție BIM (BEP), precum și menținerea și revizuirea acestuia pe parcursul proiectului investițional;

● rezolvarea problemelor aferente lucrului în sistem BIM;

● auditarea modelelor primite în procesul de colaborare pentru asigurarea conformității cu planul de execuție BIM (BEP) și cu cerințele de informații;

● stabilirea procedurilor de producere a informațiilor prin intermediul modelării informației construcției (BIM);

● coordonarea modelelor federalizate;

● detectarea, raportarea și alocarea responsabilităților pentru rezolvarea conflictelor din model;

● facilitarea ședințelor de coordonare;

● suportul clientului și al proiectului investițional în construcții în scopul asigurării urmăririi cerințelor de informații și a îndeplinirii obiectivelor de management al informațiilor utilizând BIM.

3.2.

Coordonare BIM

Responsabilitățile de coordonare BIM țin de asigurarea implementării BIM de către fiecare specialitate care participă la proiectul investițional în construcții, în conformitate cu planificarea elaborată la nivelul managementului BIM. Este recomandată alocarea responsabilităților de coordonare BIM pentru fiecare specialitate în parte, fiind necesar ca persoana care și le asumă să înțeleagă procedurile de lucru specifice specialității respective.

Responsabilitățile de coordonare BIM includ, dar nu sunt limitate, la următoarele:

● participarea la planificarea execuției BIM;

● participarea la ședințele de revizuire a soluției propuse și de coordonare a modelului;

● facilitarea utilizării planului de execuție BIM (BEP) și implementării prevederilor acestuia;

● asigurarea dezvoltării modelului de informație al specialității conform planului de execuție BIM (BEP) și procedurilor de lucru stabilite;

● validarea nivelurilor de detaliere a informațiilor din model;

● auditarea în detaliu a modelului, înainte de partajare;

● comunicarea problemelor către responsabilii de modelare BIM;

● implementarea procedurilor interne de coordonare, detectare a conflictelor și altor utilizări a modelării informației construcției (BIM);

● gestiunea transferurilor modelului și a controlului versiunilor;

● menținerea și documentarea cunoștințelor BIM în cadrul organizației.

3.3.

Modelare BIM

Responsabilitățile privind modelarea BIM se referă la generarea efectivă a informațiilor din cadrul modelului de informație. Persoana cu responsabilități de modelare BIM este elaboratoarea soluției propuse ale specialității sub forma unui model de informație. Responsabilitățile de modelare BIM pot fi partajate pe mai multe paliere, în concordanță, de exemplu, cu elementele constructive care trebuie modelate.

Responsabilitățile de modelare BIM includ, dar fără a se limita la acestea, următoarele:

● determinarea elementelor care trebuie modelate conform planului de execuție BIM (BEP);

● dezvoltarea/generarea elementelor modelului la fiecare stadiu al proiectului, conform nivelului de detaliere stabilit;

● comunicarea problemelor către alți participanți ai procesului de management al informațiilor utilizând modelarea informației construcției (BIM).

4.

Pași pentru implementarea BIM

Cu scopul unei simplificări de nivel introductiv, aplicarea managementului informației utilizând BIM poate fi conceptualizată sub forma unor întrebări și răspunsuri privind Ce informații sunt necesare, Cine și Cum le va produce și Când vor fi livrate informațiile respective*75). Utilizarea BIM ulterioară ține de punerea în aplicare a răspunsurilor la întrebările respective.

*75) Implementarea și utilizarea modelării informației construcției (BIM) în cadrul procesului de management al informațiilor se face urmărind prevederile seriei de standarde SR EN ISO 19650.

În Figura 12 sunt ilustrați pașii simplificați pentru implementarea BIM.

Figura 12. Pași simplificați de implementare a modelării informației construcției (BIM).

Conform figurii de mai sus, răspunsul la întrebarea "Ce informații sunt necesare?" este oferit prin cerințele de informații. Răspunsul la întrebarea "Cine și cum le va produce și când vor fi livrate informațiile?" este oferit prin planul de execuție BIM (BEP) și resursele de management al informațiilor aferente. Rezultatul aplicării planificării este modelul de informație, care corespunde cerințelor.

Pentru stabilirea unor cerințe minime privind implementarea BIM la nivelul proiectelor investiționale în construcții, care pot servi ca un punct de plecare pentru stabilirea cerințelor de informații, se va consulta Anexa C.

4.1.

Cerințele de informații

Managementul informațiilor utilizând BIM are rolul de a eficientiza producerea și gestionarea tuturor informațiilor aferente ciclului de viață al proiectului investițional în construcții.

Modalitatea de a prevedea informațiile care vor fi necesare pe parcursul ciclului de viață al proiectului investițional în construcții este procesul de stabilire a cerințelor de informații.

Stabilirea cerințelor de informații este esențială pentru a elimina riscul risipei de resurse asociate producerii informațiilor nesolicitate. În mod similar, trebuie asigurată producerea unor informații suficiente încât să nu existe blocaje datorate lipsei acestora.

Cerințele de informație determină ce informații vor fi conținute în modelul de informație.

Stabilirea cerințelor de informații se referă la procesul de specificare a informațiilor necesare în cadrul ciclului de viață al proiectului investițional în construcții. Această activitate se află la baza procesului de management al informației utilizând BIM.

În cazul lipsei de precizie a cerințelor de informații, actorii care produc informații sunt puși în situația de a face estimări și interpretări privind informațiile necesare și nivelul necesar de detaliere a informațiilor respective, ceea ce duce la erori și riscuri care, la rândul lor, duc la depășirea termenelor și a bugetelor proiectelor.

Cerințele de informații sunt stabilite de către inițiatorul proiectului investițional în construcții. Stabilirea cerințelor de informații, similar cu alte activități de management al informațiilor, poate fi desemnată către o parte terță, dacă acest lucru este considerat necesar.

În cadrul managementului informațiilor utilizând BIM se definesc patru tipuri de cerințe de informații: cerințele de informație ale organizației (OIR), cerințele de informație pentru proiect (PIR), cerințele de informație pentru active (AIR) și cerințele privind schimbul de informație (EIR). Tipurile de cerințe de informații sunt detaliate în cadrul capitolului 9.

Clarificări adiționale precum și o exemplificare de stabilire a cerințelor de informații, pot fi găsite în Anexa A.

4.2.

Planul de execuție BIM (BEP)

Planul de execuție BIM (BEP) joacă un rol critic în calitate de document de management al informațiilor. Prin intermediul acestuia se specifică strategia, responsabilii și resursele utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de informație prin intermediul modelării informației construcției (BIM).

Planul de execuție BIM este descris în capitolul 10.4.

În același timp, planul de execuție BIM (BEP) nu este singurul document prin care este planificat managementul informației unui proiect realizat în sistem BIM. Pe lângă acesta sunt utilizate o serie de alte resurse și documente de management al informațiilor.

Resursele și documentele de management al informațiilor sunt descrise în capitolul 10.

O parte importantă din cadrul procesului de elaborare a planului de execuție BIM (BEP) este prevederea modalităților în care va fi utilizată atât modelarea informației construcției (BIM) cât și modelul de informație rezultat. Cu alte cuvinte, se prevede care vor fi utilizările BIM specifice.

Utilizarea modelului de informație (utilizări BIM)

Utilizările BIM*76) se referă la sarcini sau procese la care va fi folosită modelarea informației construcției (BIM), precum elaborarea soluției propuse sau coordonarea acesteia. Utilizările BIM răspund la întrebarea "Ce utilitate practică are utilizarea BIM în cazul proiectului dat?".

*76) În engleză este folosit termenul de "BIM uses" sau "BIM use cases".

Utilizările BIM au un caracter general și nu sunt specifice unor instrumente anume de lucru.

Utilizările BIM pot fi incluse atât în cerințele de informații cât și propuse prin planul de execuție BIM (BEP), în baza obiectivelor stabilite.

Utilizările BIM nu au un caracter fix, acestea pot fi formulate în dependență de cerințele specifice ale proiectului investițional în construcții. În același timp, practica internațională arată că există o serie de utilizări BIM care se folosesc în mod curent.

În Anexele D.2 și D.3 sunt exemplificate unele utilizările BIM folosite în mod curent în practica internațională.

4.3.

Compatibilitate, interoperabilitate, formate deschise și openBIM

Construcțiile au durate de viață considerabile, pe când instrumentele digitale de lucru se modifică continuu, motiv pentru care este necesară asigurarea posibilității de utilizare a informațiilor BIM pe tot parcursul ciclului de viață al activului construit (al construcției).

Producerea și utilizarea informațiilor aferente unui activ construit, în conformitate cu standardele din seria SR EN ISO 19650, se bazează pe un proces colaborativ, în care informațiile generate de fiecare actor în parte trebuie să poată fi utilizate de către ceilalți actori. În acest scop este nevoie de a asigura compatibilitatea și interoperabilitatea informațiilor.

Compatibilitatea este capacitatea a două sisteme de a lucra împreună și de a genera date fără a fi modificate pentru a îndeplini acest proces. Instrumentele digitale compatibile folosesc formate de date similare. De exemplu, dacă instrumentele folosite pentru generarea modelelor de informație sunt compatibile, utilizatorul trebuie să poată deschide fișierele digitale în oricare dintre instrumentele utilizate.

Interoperabilitatea este capacitatea unor organizații distincte și diverse de a interacționa în scopul realizării unor obiective care aduc beneficii reciproce și sunt convenite mutual, care implică partajarea de informații și cunoștințe între organizații prin intermediul proceselor profesionale pe care acestea le sprijină, utilizând schimbul de date între respectivele sisteme informatice deținute de acestea*77).

*77) Definiție conform

Legii nr. 242/2022

privind schimbul de date între sisteme informatice și crearea Platformei naționale de interoperabilitate.

Asigurarea interoperabilității informațiilor digitale generate în sistem BIM se poate face prin folosirea formatelor deschise de date.

Formatele deschise de date se referă la datele digitale a căror utilizare nu este restricționată la anumite instrumente digitale deținute privat. La polul opus se află formatele închise de date, care pot fi utilizate doar de către anumite instrumente digitale deținute privat.

Asigurarea unui flux de lucru BIM bazat pe informații a căror utilizare nu este condiționată de unele instrumente digitale deținute privat, care pot fi gestionate facil și independent de instrumentele digitale alese, este esențială pentru utilizarea sustenabilă a modelării informației construcției (BIM).

OpenBIM este un concept dezvoltat de către organizația BuildingSMART, care urmărește dezvoltarea unei serii de soluții standardizate care susțin folosirea formatelor deschise de date în industria construcțiilor. Exemple de soluții openBIM sunt:

● Industry Foundation Classes*78) (IFC) - O schemă, extensie și format de fișier care este standardizată prin SR EN ISO 16739:2020. Prin intermediul IFC, informația poate fi partajată într-o manieră consecventă, făcând posibil schimbul de informații între multiple soluții software și baze de date.

*78) O traducere oficială a termenului în limba română nu este disponibilă la data redactării prezentului ghid. Termenul poate fi tradus literal ca "Clasele fundamentale ale industriei" sau "Clasele de fundare ale industriei", făcând referire la stabilirea unei baze (eng. foundation), bazate pe clase și relațiile dintre clasele respective, utilizată pentru schimbul de informație în cadrul industriei construcțiilor.

● Information Delivery Manual - "Manual de livrare a informațiilor" (IDM) - O metodologie de definire și de documentare a proceselor de business și a cerințelor de informații. IDM-ul este specificat în cadrul seriei de standarde SR EN ISO 29481*79). Un exemplu de folosire a unui manual de tip IDM ar putea fi reprezentat de articularea unor procese precum verificarea, revizuirea și aprobarea informațiilor (procese specifice mediului comun de date CDE).

*79) Formată din standardele SR EN ISO 29481-1:2018 - Modele informaționale ale clădirilor. Manual de transmitere a informațiilor. Partea 1: Metodologie și format, SR EN ISO 29481-2:2017 - Modele informaționale ale clădirilor. Manual de transmitere a informațiilor. Partea 2: Cadru de colaborare și SR EN ISO 29481-3:2022 - Modele informaționale ale clădirilor. Manual de transmitere a informațiilor. Partea 3: Schema de date.

● BIM Collaboration Format - "Format de colaborare BIM" (BCF).

● BuildingSmart Data Dictionary (bSDD).

● Model View Definition - "Definiția reprezentării modelului" (MVD).

Prin asigurarea structurării informației în maniere deschise și consecvente de la începutul proiectului, problemele precum pierderea informației și degradarea acesteia pot fi evitate, iar fluxurile de transmitere a datelor și eficacitatea comunicărilor pot fi îmbunătățite.

5.

Fluxul de lucru BIM în comparație cu fluxul de lucru tradițional

Implementarea BIM*80) în procesele aferente etapelor din ciclul de viață al proiectului investițional în construcții aduce o serie de completări și optimizări ale fluxului de lucru față de abordarea tradițională.

*80) Implementarea BIM descrisă în cadrul ghidului se referă la BIM conform stadiului 2 de maturitate.

Avantajul principal al utilizării modelării informației construcției (BIM) este creșterea eficienței și eliminarea riscurilor prin asigurarea unui proces integrat de planificare, în care există o profunzime crescută a înțelegerii informațiilor necesare și, ca rezultat, informațiile oferite sunt în concordanță cu nevoile reale ale proiectului investițional în construcții.

În cadrul acestui capitol, prin expresia "flux de lucru tradițional" se face referire la metodologia de lucru utilizată în România, la data redactării prezentului ghid, în cadrul proiectelor investiționale în construcții. "Fluxul de lucru BIM" se referă la completarea metodologiei actuale de lucru cu procese de management al informației utilizând BIM*81).

*81) Expresiile "flux de lucru tradițional" și "fluxul de lucru BIM" sunt alese și utilizate pentru a facilita descrierea comparativă a stării actuale și a viziunii.

În Figura 13 Implementare BIM în procesele aferente etapelor din ciclul de viață este ilustrată schematic comparația între abordarea tradițională și abordarea bazată pe utilizarea modelării informației construcției (BIM) în etapele ciclului de viață al unui proiect investițional în construcții.

Figura 13. Implementare BIM în procesele aferente etapelor din ciclul de viață

Fluxul de lucru BIM în comparație cu fluxul tradițional de lucru, conform Figura 13, este descris succint mai jos, pentru fiecare etapă din ciclul de viață al unui proiect investițional în construcții.

Partea II MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR UTILIZÂND BIM

6.

Actori și echipe în managementul informațiilor

Din punct de vedere al managementului informației, în cadrul proiectelor investiționale în construcții realizate în sistem BIM există trei părți (partea angajatoare, partea angajată ca lider și partea angajată)*86) și trei echipe de bază (echipa de proiect, echipa de livrare și echipa de specialitate).

*86) Conform SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii și SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor.

Relațiile dintre părți, precum și apartenența lor la diferite tipuri de echipe este reprezentată în Figura 14.

Figura 14. Interfețe dintre părți și

echipe în scopul managementului informațiilor*87)

*87) Figură reprodusă din SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, Figura 2. Notă la figură: Echipele de livrare se pot alătura echipei de proiect și o pot părăsi în orice moment.

Din figura de mai sus se pot observa următoarele aspecte:

● partea angajatoare se află în centrul echipei de proiect, fiind inițiatorul managementului informațiilor și cel care face angajările celorlalte părți;

● părțile angajate ca lider sunt părți conducătoare ale echipelor de livrare, din care fac parte părțile angajate (sub forma unor echipe de specialitate);

● diferite echipe de livrare interacționează prin intermediul părții angajate ca lider;

● părțile angajate ca lider mediază interacțiunea între părțile angajate și partea angajatoare.

Părțile descrise anterior, conform seriei de standarde SR EN ISO 19650, sunt numite și actori. În cadrul ghidului sunt folosiți alternativ termenii de actori și părți.

În Tabel 1 sunt listați și descriși actorii (părțile).

ACTORI (PĂRȚI)

Partea angajatoare

Partea care recepționează informații privind lucrări, bunuri sau servicii de la o parte angajată desemnată lider.

Partea angajată ca lider

Partea responsabilă cu coordonarea schimbului de informații între echipele de specialitate sau între echipa de livrare și partea angajatoare.

Partea angajată

Furnizor de informații privind lucrări, bunuri sau servicii.

Tabel 1. Actori (părți) în cadrul managementului informațiilor generate în sistem BIM*88).

*88) O abordare similară a fost luată de către UK BIM Framework în "ISO 19650 Guidance Part 1; Concepts, Edition 2, 2019 - Table 2: Types of actors and teams".

Conform Figura 14 se poate observa că diferite grupuri de actori formează diferite echipe.

În Tabel 2 sunt listate și descrise componențele celor trei echipe aferente managementului informațiilor.

ECHIPE

Echipa de proiect

Formată din toate părțile care iau parte la un proiect.

Echipa de livrare

Formată din partea angajată ca lider si părțile angajate ale acesteia.

Echipa de specialitate

Formată din persoane organizate să îndeplinească o anumită sarcină (părți angajate).

Tabel 2. Echipe în cadrul managementului informațiilor generate în sistem BIM.

Relațiile între părți sunt stabilite prin angajamente*89).

*89) Termenul de angajament sau angajare a părților nu se referă la sensul comun în limba română de semnare a unui contract de angajare (contract individual de muncă). Termenul original în engleză, conform standardului ISO 19650-1:2018 este "Appointment". În cadrul managementului informațiilor utilizând BIM, angajarea sau angajamentul se referă la un acord convenit pentru furnizarea de informații privind lucrări, bunuri sau servicii. Modalitatea de formalizare a acordului respectiv rămâne la latitudinea părților.

Partea angajatoare este, de obicei, dezvoltatorul proiectului investițional în construcții. În cazul proiectelor investiționale din fonduri publice, partea angajatoare este administrația sau autoritatea publică care achiziționează serviciile de proiectare, execuție, mentenanță etc. Partea angajată ca lider, în conformitate cu practica curentă din România, poate fi proiectantul general, antreprenorul general, responsabilul de mentenanță etc. Părțile angajate pot fi, de exemplu: birouri de proiectare de arhitectură, structură și instalații; subcontractori; furnizori; consultanți ș.a.

Angajarea părților ține de tipul de achiziție a serviciilor aferente proiectului investițional. Definirea părților care fac parte dintr-un proiect investițional nu înseamnă neapărat că acestea sunt entități juridice separate sau că fiecare dintre acestea ar fi contractată de către partea angajatoare. Părțile aferente managementului informațiilor au, în primul rând, rolul de a clarifica desemnarea diferitor responsabilități pe care fiecare parte le are în privința managementului informațiilor. De exemplu, o firmă angajată în rolul de proiectant general, în calitate de parte angajată ca lider, poate angaja departamentele de proiectare din cadrul firmei, în calitate de părți angajate, acestora revenindu-le responsabilitățile respective. Într-un astfel de scenariu, departamentele de proiectare (atât interne, cât și externe) formează echipa de specialitate. La rândul ei, echipa de specialitate, împreună cu proiectantul general formează echipa de livrare.

7.

Organizarea informațiilor din modele de informații

Modelul de informație se referă la toate informațiile proiectului, care pot fi structurate sau nestructurate, sub forma unei colecții de containere de informații.

Containerele de informații stau la baza partajării informațiilor în cadrul mediului comun de date (CDE).

În Figura 15 este ilustrat schematic un container de informație și atributele acestuia.

Figura 15. Container de informație

Din figura de mai sus se poate observă că fiecare container de informație trebuie să aibă specificate, ca minim, clasificarea (conform cadrului definit în ISO 12006-2), codul de status și codul de revizuire. Specificarea acestor atribute ale containerului de informație se realizează prin intermediul metadatelor. Specificarea codului de status și a codului de revizuire se poate face atât prin convenție la nivelul proiectului investițional în construcții, cât și conform cu un standard național. Specificarea codului de clasificare se face în legătură cu un sistem de clasificare.

Nivelul de informație necesar, în cadrul managementului informațiilor, se definește pentru fiecare container de informație.

Aspectele enumerate mai sus ce țin de containerele de informație sunt descrise în cadrul acestui capitol.

7.1.

Containere de informații

Containerele de informație sunt definite ca seturi denumite, nealterabile de informații care pot fi extrase dintr-un fișier, sistem sau ierarhie de stocare a unei aplicații*90). Containerele de informație pot fi sub-registre (eng. "sub-directory"), fișiere de informații (eng. "information files") sau seturi distincte de informații din cadrul unui fișier de informații, precum un capitol sau o secțiune, un layer sau un simbol.

*90) Containerul de informație este definit aici prin traducere directă din limba engleză a definiției pentru "Information Container" din standardul internațional ISO 19650-1:2018, pct. 3.3.12. Definiția specificată în capitolul "Termeni și definiții" din cadrul ghidului, pentru consecvență, este Definiție reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, pct. 3.3.12.

Managementul informațiilor, conform standardelor din seria SR EN ISO 19650, are ca element de bază containerele de informații.

În înțelegerea comună, containerele de informație ar fi fișiere distincte și unice de informații (de exemplu, un model în format IFC, o planșă sau document în format PDF, un tabel în format XLS etc.). În același timp, utilizarea acestei noțiuni în cadrul standardelor SR EN ISO 19650 este făcută intenționat pentru a putea avansa dincolo de managementul fișierelor și documentelor, către alte forme și scări ale informației, precum obiectele, modelele și bazele de date*91). În cadrul unui container de informație pot fi conținute mai multe fișiere digitale, precum și alte informații care stabilesc rolul și legătura între fișierele respective*92).

*91) Conform CEN/TR 17439:2020 - Guidance on how to implement EN ISO 19650-1 and -2 in Europe, cap. 5.6.

În scopul înțelegerii unor concepte tehnice aferente managementului informațiilor, precum cel de container de informație sau metadate (descrise ulterior în acest capitol), este recomandată o înțelegere de bază a conceptelor din tehnologia informațiilor.

*92) Un exemplu pot fi containerele de informație dedicate pentru livrarea documentelor asociate (Information Container for linked Document Delivery), standardizate prin seria de standarde SR EN ISO 21597. Containerele de informație standardizate conform seriei SR EN ISO 21597 sunt fișiere cu extensia .icdd. Acestea pot conține în interiorul lor alte fișiere (documente), inclusiv alte containere de informație. Funcția containerului de informație de acest tip este de a asocia toate documentele pe care le conține prin stabilirea rolurilor acestora și relațiilor pe care le formează.

7.2.

Metadate

Metadatele sunt date utilizate pentru a descrie, organiza și structura alte date. În cadrul prezentului ghid, prin metadate sunt vizate datele utilizate pentru descrierea informațiilor (datelor) conținute într-un container de informație. Metadatele nu afectează datele din interiorul containerului de informație, iar lipsa, prezența sau forma metadatelor nu influențează funcționalitatea informațiilor din cadrul containerului. În schimb, acestea sunt folosite pentru a organiza și structura containerele de informație între ele*93). Metadatele au funcționalitatea de a putea fi citite de către diferite aplicații digitale, fără a fi nevoie de accesarea containerului de informație.

*93) Metadatele pot fi văzute ca niște etichete atașate unor informații.

O confuzie care poate să apară în practică este faptul că unele informații din containerul de informație pot fi utilizate similar metadatelor. Acest lucru este cauzat de capacitatea unor aplicații digitale de a accesa informațiile din interiorul containerelor de informație și a le utiliza pentru a organiza containerele de informație între ele. Un exemplu ar fi o aplicație digitală care poate categorisi o serie de fotografii în dependență de conținutul grafic al acestora. Astfel de situații au un caracter specific și nu ar trebui confundate cu utilizarea metadatelor propriu-zise (de exemplu etichetele privind autorul, data sau o descriere atașate fotografiilor respective), care, în cadrul managementului informațiilor utilizând BIM, se face în baza unor proceduri și care facilitează colaborarea între actori.

O analogie simplă de exemplificare a metadatelor ar fi autorul și titlul unei cărți; modificarea sau eliminarea acestora nu afectează în niciun fel conținutul cărții respective, dar prezența lor ajută, de exemplu, la organizarea cărților într-o librărie.

Metadatele stau la baza definirii și structurării informațiilor digitale aferente proiectelor investiționale în construcții realizate în sistem BIM. Informațiile conținute în metadate nu repetă informația descrisă în cadrul datelor la care se referă.

Metadatele sunt atributele care arată diferențele între diferite seturi de date (containere de informații). Scopul metadatelor este de a facilita identificarea informațiilor necesare la momentul oportun, ca urmare a parcurgerii unor pași prestabiliți. Categoriile de metadate folosite în cadrul proiectelor realizate în sistem BIM trebuie convenite între actorii implicați.

În cadrul managementului informațiilor utilizând BIM pentru proiectele investiționale în construcții, la nivel minim trebuie agreate în mod prealabil următoarele criterii de folosire a metadatelor:

● locul unde vor fi folosite;

● numele atributelor în care vor fi conținute;

● standardele ce țin de formatarea valorilor*94).

*94) Utilizarea metadatelor pentru organizarea informațiilor este facilitată de utilizarea unor formate convenite a valorilor pe care acestea le pot avea. Lipsa standardizării formatelor respective poate duce la situații în care trebuie organizate și structurate informații de diferite formate (de exemplu m, mp și mc), ce poate genera confuzie și erori.

Acest lucru este esențial pentru implementarea unui mediu comun de date CDE. Standardizarea metadatelor oferă, de asemenea, posibilități de automatizare a proceselor.

Pentru structurarea containerelor de informație, este recomandată folosirea a minim trei categorii de metadate*95) pentru fiecare container de informație, conform descrierii de mai jos*96):

*95) Pe lângă codul unic de identificare a containerului de informații care este, în esență, tot o metadată.

*96) Un exemplu de standardizare la nivel național a valorilor celor trei categorii de metadate poate fi găsit în Anexa Națională a Marii Britanii la standardul (BS) EN ISO 19650-2:2018.

● codul de clasificare, conform cu sistemul de clasificare folosit;

● codul de revizuire, care reprezintă fiecare iterație emisă a containerului de informație, care poate fi preliminară sau contractuală;

● codul de status, care este un cod folosit pentru a ilustra, către destinatarul informațiilor, care este utilizarea autorizată a informațiilor emise. Codul de status este atribuit de către autorul informațiilor și asigură un control asupra folosirii datelor emise în cadrul procesului de elaborare a soluției propuse.

7.3.

Sisteme de clasificare

Sistemele de clasificare sunt modalități de organizare pe clase a diferitor lucruri, precum obiecte, procese, roluri etc.

În cazul proiectelor investiționale în construcții sunt folosite sisteme de clasificare pentru a structura informațiile privind elementele constructive, ansamblurile de elemente, spațiile din construcție, precum și roluri la nivelul proiectului ș.a. Utilizarea unui sistem de clasificare are rolul de a oferi un vocabular comun și controlat în cadrul proiectului investițional în construcții, fiind esențială pentru buna colaborare a actorilor într-un cadru de lucru în sistem BIM.

Clasele sunt seturi de obiecte grupate în baza unei proprietăți sau unui set de proprietăți comune. Clasificarea se referă la structurarea unor obiecte în baza unui sistem de clasificare și poate fi considerată o grupare bazată pe subiecte în cadrul unei liste.

Sistemele de clasificare permit ordonarea exhaustivă și neambiguă a obiectelor*97). Pentru a îndeplini cerința de exhaustivitate, fiecare obiect trebuie să aparțină unei clase, iar pentru a se asigura lipsa de ambiguitate, fiecare obiect trebuie să aparțină doar de o singură clasă. Un sistem de clasificare poate fi descris ca o suită ierarhică de tabele care susțin clasificarea tuturor lucrurilor.

*97) Prin "obiecte" se au în vedere orice lucruri care pot fi clasificate, inclusiv procese, roluri etc.

Conform standardului SR EN ISO 19650-1:2019*98), este recomandată clasificarea obiectelor în conformitate cu principiile standardului ISO 12006-2*99) și a informațiilor privind obiectele în conformitate cu standardul ISO 12006-3*100).

*98) Conform SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, pct. 11.3

*99) Conform SR EN ISO 12006-2:2020 - Construcția clădirilor. Organizarea informațiilor legate de lucrările de construcții. Partea 2: Cadru pentru clasificare.

*100) Conform SR EN ISO 12006-3:2022 - Construcția clădirilor. Organizarea informațiilor legate de lucrările de construcții. Partea 3: Cadru pentru informațiile despre elementele lucrărilor de construcții.

La data redactării acestui ghid, ca exemple de sisteme de clasificare elaborate în conformitate cu standardul SR EN ISO 12006-2:2020 pot fi enumerate următoarele: UniClass (Marea Britanie), OmniClass (S.U.A.), coClass (Suedia), Cuneco Classification System (CCS) (Danemarca) ș.a.

La nivelul sectorului de construcții din România, la data elaborării prezentului ghid, nu există un sistem de clasificare implementat. Pentru implementarea BIM conform stadiului 2 de maturitate a managementului informațiilor este obligatorie adoptarea unui sistem de clasificare*101).

*101) De exemplu, în Marea Britanie, pentru a atinge nivelul BIM Level 2, este obligatorie utilizarea sistemului de clasificare UniClass.

7.4.

Nivelul de informație necesar

Nivelul de informație necesar, în cadrul lucrului în sistem BIM, reprezintă un cadru pentru a defini cantitatea, calitatea și granularitatea informației conform scopului informațiilor respective*102). Nivelul de informație necesar se stabilește pentru evitarea oferirii atât a unui nivel prea mic de informații, care poate crește riscurile aferente proiectului, cât și a unui nivel prea mare de informații, care poate avea ca rezultat irosirea unor resurse precum timpul și banii alocați.

*102) Conform SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, la pct. 11.2.

Definirea nivelului de informație necesar este detaliată în standardul SR EN 17412-1:2020.

Nivelul de informație necesar se referă la informația geometrică, informația alfanumerică și documentația aferentă modelului de informație. De regulă, nivelul de informație necesar se stabilește pentru fiecare tip de obiect sau sistem de obiecte din cadrul modelului de informație, acestea fiind organizate în baza unui sistem de clasificare.

În scopul unei standardizări la nivel național, nivelul de informație necesar poate fi predefinit*103) prin intermediul unor reglementări, ghiduri etc.

*103) Un exemplu de standardizare a specificațiilor ce țin de detalierea informațiilor, utilizat la nivel internațional la data redactării prezentului ghid, este Level of Development (LOD) specification dezvoltat de către BIM Forum - "BIMForum, Level of Development (LOD) Specification Part I & Part 2, 2020".

În Figura 16 este ilustrată diagrama pentru stabilirea nivelului de informație necesar, conform standardului SR EN 17412-1:2020.

Figura 16. Diagramă pentru stabilirea nivelului de informație necesar*104).

*104) Figură reprodusă din SR EN 17412-1:2020 - Modelarea informației construcției (BIM). Nivelul necesar de informații - Partea 1: Concepte și principii, "Figure 8 - Relationship diagram on level of information need", tradusă în limba română, adaptată grafic și completată pentru claritate.

Figura 16 ilustrează necesitatea unui set de precondiții pentru a defini nivelul de informație necesar. Acestea se referă la specificarea cu claritate a următoarelor: (1) DE CE este nevoie de informația respectivă, (2) CÂND este nevoie de aceasta, (3) CINE are nevoie de ea și cine o produce precum și (4) CE obiecte conțin informația respectivă. În continuare, stabilirea nivelului de informații necesar răspunde la întrebarea (5) CUM trebuie să fie informația respectivă, prin specificarea celor trei criterii de detaliere a informației: informația geometrică, informația alfanumerică și informația conținută în documentație.

În calitate de exemplu, în Anexa B.1 sunt propuse o serie de niveluri de detaliere a informației în conformitate cu etapele și stadiile din ciclul de viață al unui proiect investițional în construcții.

În Anexa B.2 se prezintă un exemplu de specificare a nivelului de informație necesar, conform cu diagrama din Figura 16.

8.

Fluxul de lucru CDE ca procedură de lucru

Fluxul de lucru CDE se referă la o serie de activități de transmitere a containerelor de informații între actorii care participă la proiectului investițional în construcții.

Activitățile din cadrul fluxului de lucru CDE se împart în patru stadii, după cum urmează:

● stadiul "activitate în desfășurare";

● stadiul "partajat";

● stadiul "publicat";

● stadiul "arhivat".

Stadiile în care se pot afla containerele de informație din cadrul CDE sunt ilustrate în Figura 17. Această figură are un caracter simplificat, procesele reale implicând multiple fluxuri de lucru, schimbări de soluție, bucle de feedback ș.a.

Figura 17. Conceptul de mediu comun de date (CDE)*105)

*105) Figură reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Figura 3.

Trecerea controlată a containerelor de informații între stadii poate să asigure îndeplinirea cerințelor de informații ale părții angajatoare.

Specificarea stadiului în care se află un container de informație se realizează cu ajutorul codului de status atribuit în calitate de metadate.

În continuare sunt descrise stadiile din cadrul fluxului de lucru CDE.

8.1.

Stadiul "Activitate în desfășurare" - generarea modelului

În stadiul "Activitate în desfășurare" are loc generarea modelului de informație aferent fiecărei specialități. Modelul de informație este conținut în cadrul unor containere de informație cu ajutorul cărora este partajat ulterior.

Modelul de informație generat în cadrul stadiului "activitate în desfășurare" va conține soluția propusă de către fiecare specialitate și va urmări atingerea nivelului de informație necesar aferent fazei/stadiului în care se află. Odată atins nivelul de informație necesar, va fi demarat procesul de trecere a containerelor de informație, care conțin modelul, în stadiul "Partajat", în calitate de livrabile, conform cu programul de livrare aferent sarcinilor (TIDP).

Containerele de informație destinate partajării vor trece printr-un proces numit "tranziția de verificare/revizuire/aprobare", care asigură conformitatea modelului conținut în containerele de informație cu programul de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP), standardul de informații și metodele și modurile de lucru ale proiectului pentru producerea informațiilor convenite. În cazul neconformității, containerele de informație își vor păstra codul de status și vor rămâne în stadiul "activitate în desfășurare", până când modelul din acestea va fi adus la conformitate. Doar containerele de informație care conțin un model de informație conform pot trece în stadiul "Partajat", prin modificarea codului de status atribuit acestora.

8.2.

Stadiul "Partajat" - gestionarea modelului

În stadiul "Partajat" se află containerele de informație ale specialităților care au trecut "tranziția de verificare/revizuire/aprobare".

Containerele de informație aflate în stadiul "Partajat" ar trebui să aibă o serie de caracteristici minime specificate în calitate de metadate, conform capitolului 7.2 (codul de status*106), codul de revizuire și codul de clasificare).

*106) Pentru o exemplificare a unei standardizări a codurilor de status, se recomandă consultarea Anexei Naționale a Marii Britanii la standardul BS EN ISO 19650-2:2019, pct. NA.4.2 Status. Tabelul de coduri de status respectiv a fost tradus și adaptat, în calitate de exemplu, în cadrul Anexei B din Ghidul privind utilizarea instrumentelor de generare și gestiune a datelor digitale aferente construcțiilor, indicativ RTC 9 - 2022.

Partajarea containerelor de informații se realizează cu un scop clar definit. Scopul partajării containerelor de informații stabilește utilizarea permisă. În acest fel poate fi evitată utilizarea containerelor de informații în afara scopului pentru care au fost partajate.

Scopul partajării containerului de informații se poate include în două categorii:

● containere partajate pentru activități de lucru în colaborare și coordonare între echipele de specialitate, se referă la partajarea containerelor de informație în cadrul unui stadiu/unei faze a proiectului investițional în construcții și se referă la revizuirile preliminare (necontractuale) ale informațiilor conținute în containerele respective. În urma coordonării pot rezulta observații către echipa de specialitate care a partajat containerul respectiv. În cazul existenței unor observații, implementarea acestora continuă în cadrul stadiului "activitate în desfășurare", până la eliminarea oricăror observații și finalizarea coordonării aferente fazei/stadiului respectiv.

● containere partajate pentru a fi revizuite și autorizate pentru publicare către partea angajatoare, sunt containerele care conțin informații care au fost utilizate la procesele de lucru în colaborare și asupra cărora nu există alte observații care trebuie implementate. Informațiile din containerele respective vor fi analizate de către partea angajată ca lider și prin intermediul "tranziției revizuire/autorizare" acestea pot fi trecute în stadiul "Publicat".

8.3.

Stadiu "Publicat" livrarea modelului

În stadiul "Publicat" se află containerele de informație care îndeplinesc următoarele condiții cumulate:

● au fost generate de către echipele de specialitate și conțin soluția propusă de către specialitățile respective, dezvoltată conform nivelului de informații necesar;

● au trecut anterior prin stadiul "Partajat", fiind utilizate la procesele de lucru în colaborare;

● au implementate toate observațiile rezultate din activitățile de coordonare;

● au fost supuse tranziției "revizuire/autorizare" de către partea angajată ca lider și a fost confirmată îndeplinirea cerințelor de informații de către containerele de informație și faptul că acestea pot fi publicate în calitate de livrabile.

Containerele care se află în stadiul "Publicat" au fost autorizate pentru utilizarea planificată. De exemplu, pentru stadiul "Definirea soluțiilor de bază și autorizarea", containerele de informație autorizate în cadrul fluxului de lucru CDE, pot fi utilizate pentru depunerea documentației tehnice de autorizare a construirii.

8.4.

Stadiul "Arhivat" ținerea evidenței modificărilor

Stadiul "Arhivat" are rolul de a ține evidența containerelor partajate (inclusiv publicate), cu forma și caracteristicile de la momentul partajării.

Fiecare trecere a containerelor de informație între stadiul "activitate în desfășurare" și "partajat", sau între stadiul "partajat" și "publicat", va însemna și trecerea unei copii a containerelor respective de informații în stadiul "arhivat". Containerele de informații din stadiul "arhivat" nu vor fi alterate și se va asigura mentenanța acestora pentru a forma o arhivă la care se poate reveni în viitor în diferite situații precum pierderea unor informații, analiza unor modificări etc.

9.

Tipuri de cerințe de informații

Managementul informațiilor este crucial pentru a stabili scopul/obiectivul tradus în livrabile și responsabili. Pentru asigurarea unui management calitativ al informațiilor, este esențială formularea clară și completă a cerințelor de informații ale părții angajatoare.

Cerințele de informații pot fi structurate pe două niveluri:

● nivelul macro - concretizarea scopului pentru care sunt necesare informațiile;

● nivelul detaliat - specificarea informațiilor concrete necesare și a caracteristicilor acestora.

Conform standardului SR EN ISO 19650-1, cerințele de informații se formulează de către partea angajatoare. Părțile angajate, inclusiv părțile angajate ca lideri, pot adăuga propriile cerințe de informații.

În Figura 18*107) sunt ilustrate cerințele de informații și modelele de informații corespondente.

*107) Figură reprodusă din SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Figura 2.

Figura 18. Ierarhia cerințelor de informații*108)

*108) Referirea la "proiect" în cerințele de informații pentru proiect (PIR) se referă la etapa de livrare în managementul informației, fiind diferit de proiectul investițional în construcții care, din punct de vedere al managementului informației, include atât etapa de livrare cât și etapa de exploatare (operare).

Pentru a clarifica ierarhia elaborării cerințelor de informații, se vor considera trei niveluri:

● nivelul strategic (al organizației), la care se dezvoltă cerințele de informații ale organizației (OIR);

● nivelul macro (proiect sau active), la care se dezvoltă cerințele de informații pentru proiect (PIR) și cerințele de informații pentru active (AIR);

● nivelul detaliat (angajament), la care se dezvoltă cerințele privind schimbul de informații (EIR). Este important de menționat că aceste cerințe se referă atât la proiect, detaliind cerințele de informații pentru proiect (PIR), cât și la active, detaliind cerințele de informații pentru active (AIR)*109).

*109) Acest lucru este reprezentat mai clar în figura 2 din standardul SR EN ISO 19650-3:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, precum și în ghidul pentru standardele ISO elaborat de UK BIM Framework "ISO 19650 Guidance Part D: Developing information requirements", Edition 4, 2022.

Toate cerințele de informații (OIR, AIR, PIR și EIR) sunt formulate înaintea procesului de angajare a părții angajate ca lider și a părților angajate. Formularea cerințelor de informații se poate realiza cu ajutorul unei părți terțe.

Îndeplinirea cerințelor de informații în cadrul ierarhiei descrise mai sus are loc începând de la nivelul detaliat. Îndeplinirea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) asigură îndeplinirea cerințelor de informații pentru active (AIR) și a celor pentru proiect (PIR), iar acestea, la rândul lor, asigură îndeplinirea cerințelor de informație ale organizației (OIR). Schimbul de informații în conformitate cu cerințele privind schimbul de informații (EIR) este considerat realizat odată ce partea care primește informațiile le acceptă ca fiind conforme cu cerințele.

În baza cerințelor de informații se dezvoltă modelul de informație al proiectului (PIM) și modelul de informație al activului (AIM).

9.1.

Cerințele de informații ale organizației (OIR)

Cerințele de informații ale organizației (OIR) se definesc în baza activităților strategice ale organizației și au rolul de a satisface nevoile legate de management la nivelul organizației. Cerințele de informație ale organizației (OIR) pot fi stabilite înainte de identificarea activelor sau a proiectelor pentru care vor fi gestionate informațiile.

Exemple de activități ale organizației care ar trebui luate în considerare la elaborarea cerințelor de informații ar putea fi următoarele: asigurarea securității și sănătății în muncă, gestiunea mediului de lucru, investițiile capitale ale organizației, costurile ciclului de viață al activului, evaluarea și managementul riscurilor, mentenanța și reparațiile, exploatarea activelor etc. Pentru o gestiune mai eficientă, aceste activități pot fi grupate ca fiind strategice, operaționale sau tactice. Odată stabilite activitățile organizației care pot sta la baza definirii cerințelor, pot fi concretizate scopurile informațiilor în relație cu activitățile stabilite.*110)

*110) În Anexa Cerințele de informație ale organizației (OIR) sunt detaliate scopul, responsabilii, momentul de definire, conținutul și modalitatea de îndeplinire a tipurilor de cerințe.

9.2.

Cerințele de informații pentru active (AIR)

Cerințele de informații pentru active (AIR) specifică informația necesară proprietarului sau operatorului activului pentru nevoile proprii sau pentru nevoile actorilor implicați în gestiunea activului. Definirea cerințelor de informații pentru active (AIR) se realizează, de regulă, în cadrul organizației, de către echipa responsabilă de managementul construcțiilor și activelor organizației, în baza scopurilor definite în cerințele de informații ale organizației (OIR) ce țin de active.

Scopurile pentru care se dezvoltă cerințele de informații pentru active (AIR) pot include: părți relevante din cerințele de informații ale organizației (OIR), monitorizarea condiției și a utilizării activelor, monitorizarea costurilor de utilizare a activelor precum și a costurilor asociate consumului de energie, necesarul de informații ale actorilor implicați în gestiunea activelor etc.*111)

*111) În Anexa Cerințele de informații pentru active (AIR) sunt detaliate scopul, responsabilii, momentul de definire, conținutul și modalitatea de îndeplinire a tipurilor de cerințe.

9.3.

Cerințele de informații pentru proiect (PIR)

Cerințele de informații pentru proiect (PIR) au ca scop înțelegerea la nivel înalt a informației de care are nevoie partea angajatoare în cadrul unui proiect de construcție. Cerințele de informații pentru proiect (PIR) identifică informațiile care vor fi necesare în punctele de decizie cheie care sunt determinate de către partea angajatoare*112).

*112) În Anexa Cerințele de informații pentru proiect (PIR) sunt detaliate scopul, responsabilii, momentul de definire, conținutul și modalitatea de îndeplinire a tipurilor de cerințe.

Similar cu cerințele de informații pentru activ (AIR), cerințele de informații pentru proiect (PIR) se dezvoltă în baza scopurilor definite în cerințele de informații ale organizației (OIR), cum ar fi: informații relevante din cerințele de informații ale organizației (OIR), informații financiare, programe strategice, actorii implicați în proiect care au nevoie de informații, sarcinile din cadrul proiectului realizate de către partea angajatoare etc.

Cerințele de informații pentru proiect (PIR) nu trebuie să se refere exclusiv la un proiect, fiind vorba, în primul rând, despre cerințele generale pe care organizația le are față de proiectele investiționale în construcții pe care le dezvoltă. Organizațiile care realizează o multitudine de proiecte investiționale în construcții pot, după caz, să dezvolte un set de cerințe de informații pentru proiect (PIR) care să poată fi aplicate, la general, pe toate proiectele organizației respective.

9.4.

Cerințele privind schimbul de informații (EIR)

Cerințele privind schimbul de informații (EIR)*113) reprezintă nivelul detaliat al dezvoltării cerințelor de informații. Cerințele privind schimbul de informații (EIR) se referă atât la active, cât și la proiect, existând posibilitatea separării lor în situațiile în care acest lucru este util.

*113) Sintagma originală din limba engleză, "Exchange Information Requirements", are o claritate mai mare, aceste cerințe nefiind limitate doar la schimbul de informații, fiind vorba, în primul rând, despre informațiile care vor fi schimbate între părți și despre cerințele ce țin de informațiile respective. Termenul ar putea fi tradus în limba română și ca "Cerințe privind informațiile destinate "schimbului".

Cerințele privind schimbul de informații (EIR) specifică informațiile care trebuie să fie livrate de către partea angajată ca lider sau de către o parte angajată în cadrul fiecărui schimb de informații.

În ceea ce privește gradul de detaliere, cerințele privind schimbul de informații (EIR) sunt primele cerințe de informații care se referă strict la un angajament*114).

*114) În Anexa Cerințele privind schimbul de informații (EIR) sunt detaliate scopul, responsabilii, momentul de definire, conținutul și modalitatea de îndeplinire a tipurilor de cerințe.

Cerințele privind schimbul de informații (EIR) ar trebui să cuprindă aspecte administrative și comerciale, precum standardul de informații și metodele și procedurile de producție, dar și aspecte tehnice care să specifice informațiile care trebuie detaliate pentru a satisface cerințele de ordin superior (OIR, PIR, AIR).

Cerințele privind schimbul de informații (EIR) pot fi detaliate în cadrul a trei secțiuni descrise mai jos:

● scopurile informațiilor - sunt derivate din cerințele de informații pentru active (AIR) și din cele pentru proiect (PIR). De asemenea, pot fi definite și scopuri noi, conform cerințelor părților angajate. Scopurile trebuie definite într-o modalitate care asigură continuitatea proceselor, luând în considerare informațiile necesare de intrare și de ieșire pentru fiecare proces.

● structurarea informației - include specificarea utilizării ei, de la scopuri primare (cum ar fi elaborarea soluției propuse), la scopuri secundare (cum ar fi analiza structurală).

● definirea informației - se referă la detalierea părților care o constituie, în conformitate cu nivelul de informații necesar. Stabilirea nivelului de informații necesar se află la baza formulării cerințelor privind schimbul de informații (EIR).

Conform standardului SR CEN/TR 17654:2022, cerințele privind schimbul de informații (EIR) trebuie să conțină următoarele:

● cerințele de informații*115);

*115) Se referă la ce informație, în ce moment, cum va fi produsă și pentru cine este necesară. Este recomandat ca cerințele privind schimbul de informații (EIR) să specifice cerințele de ordin superior (OIR, AIR, PIR) din care au fost derivate prin indexarea fiecărei cerințe.

● nivelul de informație necesar;

● Criteriile de acceptare a informațiilor, care se referă la respectarea:

() standardului de informații al proiectului/activului;

() metodelor și procedurilor de producere a informațiilor*116);

*116) Standardul de informații al proiectului/activului și metodele și modurile de lucru (procedurile) pentru producerea de informații sunt detaliate în capitolul următor.

() informațiilor de referință sau resurselor partajate*117).

*117) Se referă la informații existente deținute de partea angajatoare, inclusiv șabloane de lucru și librării de obiecte etc.

● informațiile suport oferite*118);

*118) Se referă la informații care vor susține elaborarea soluției propuse, precum ridicări topografice, măsurători la fața locului, ghiduri, standarde relevante, etc.

● termenele de livrare a informațiilor.

Cerințele privind schimbul de informație (EIR) pot fi formulate sub forma unor manuale de transmitere a informațiilor (IDM). Manualele de transmitere a informațiilor (IDM) sunt descrise în seria de standarde SR EN ISO 28481.

10.

Documente și resurse aferente managementului informațiilor generate în sistem BIM

Conform standardelor din seria SR EN ISO 19650, există o serie de resurse care au rolul de a concretiza diferite aspecte ale managementului informațiilor. Chiar dacă explicarea exhaustivă a acestora nu intră în scopul acestui document, este considerată oportună explicarea unora dintre acestea.

Standardele din seria SR EN ISO 19650 nu specifică care dintre aceste resurse au caracter de documente și care sunt folosite doar ca resurse, precum nu oferă nici indicații referitoare la forma acestora, acest lucru rămânând a fi decis în funcție de particularitățile proiectului investițional în construcții sau de managementul la nivelul organizației.

În calitate de documente aferente angajamentului, sunt considerate următoarele resurse principale*119):

*119) Conform prevederilor cuprinse în SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, la pct. 5.4.6 și 5.4.7.

● cerințele privind schimbul de informații (atât ale părții angajatoare cât și completările părții angajate ca lider);

● standardul de informații al proiectului/activului;

● protocolul de informații al proiectului/activului;

● planul de execuție BIM (BEP) al echipei de livrare, care conține*120):

*120) Conform SR CEN/TR 17654:2022 - Linii directoare pentru implementarea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) și a planurilor de execuție BIM (BEP) la nivel european pe baza EN ISO 19650-1 și -2.

() lista de persoane care vor prelua funcția de management a informației;

() strategia de livrare a informațiilor;

() strategia de federalizare;

() matricea responsabilităților la nivel înalt;

() lista de tehnologii software, hardware și infrastructură IT.

● programul general de livrare a informațiilor (MIDP);

● programul de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP).

În completarea acestor documente, a fost considerat necesar să fie explicate și următoarele resurse:

● metode și moduri de lucru ale proiectului/activului pentru producerea de informații;

● structura defalcată a containerelor de informație (în completarea strategiei de federalizare);

● matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare;

● alte resurse relevante pentru acest ghid.

Ordinea descrierii acestor resurse și documente urmărește înțelegerea lor cât mai facilă și nu stabilește în mod obligatoriu ordinea elaborării lor.

10.1.

Prezentare generală a resurselor de management a informațiilor

Seria de standarde SR EN ISO 19650 listează un ansamblu considerabil de resurse aferente managementului informațiilor, înțelegerea acestora cât și a legăturii dintre ele putând fi dificilă în primă instanță.

Pentru a oferi o înțelegere mai bună a ansamblului de resurse utilizate în managementul informațiilor a fost considerată utilă listarea acestora într-o manieră care să permită vizualizarea lor conform cronologiei menționării în standarde, cu precizarea standardelor în care sunt menționate cât și a modului în care sunt interconectate resursele respective.

În Tabel 3 sunt listate resursele de management al informațiilor menționate în seria de standarde SR EN ISO 19650. În cadrul tabelului sunt menționate:

● numele resursei;

● autorul responsabil pentru generarea resursei respective;

● nivelul pentru care este aplicabilă resursa respectivă;

● punctele sau capitolele unde sunt menționate resursele respective în cadrul seriei de standarde SR EN ISO 19650. Între paranteze se menționează numărul standardului ((-2) pentru SR EN ISO 19650-2:2019, (-3) pentru SR EN ISO 19650-3:2020, (-5) pentru SR EN ISO 19650-5:2020).

Nume resursă

Autor

Nivel resursă

Menționare în seria SR EN ISO 19650

Strategia de gestiune a securității

Partea angajatoare

Organizație

(-5) Cap. 6

Planul de gestiune a securității

Partea angajatoare

Organizație

(-5) Cap. 7

Cerințe de informații ale organizației (OIR)

Cerințele de informații pentru active (AIR)

Cerințele de informații pentru proiect (PIR)

Partea angajatoare

OIR – Organizație

AIR – Active

PIR – Proiect

OIR – (-3) pct. 5.1.2

AIR – (-3) pct. 5.1.4

PIR – (-2) pct. 5.1.2

Repere de livrare a informațiilor sau listă de evenimente declanșatoare planificate

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.3

(-3) pct. 5.1.5

Standardul de informații

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.4

(-3) pct. 5.1.6

Metodele și modurile de lucru pentru producerea de informații

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.5

(-3) pct. 5.1.7

Informații de referință

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.6

(-3) pct. 5.1.8

Resurse comune

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.6

(-3) pct. 5.1.8

Protocolul de informații

Partea angajatoare

Proiect/activ

(-2) pct. 5.1.8

(-3) pct. 5.1.13

Cerințe privind schimbul de informații (EIR)

Partea angajatoare

Angajament

(-2) pct. 5.2.1

(-3) pct. 5.2.2

Cerințe privind răspunsul la cererea de ofertă

Partea angajatoare

Angajament

(-2) pct. 5.2.3

(-3) pct. 5.2.4

Criterii de evaluare a răspunsului la cererea de ofertă

Partea angajatoare

Angajament

(-2) pct. 5.2.3

(-3) pct. 5.2.4

Planul de execuție BIM (BEP) (i) precontractual și (ii) agreat

Mai jos, cu ”-”, sunt listate resursele parte din planul de execuție BIM (BEP)

Partea angajată ca lider

Angajament

(i) (-2,-3) pct. 5.3.2

(ii) (-2, -3) pct. 5.4.1

Matricea de responsabilități la nivel înalt

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2) pct. 5.3.2

Strategia pentru livrarea informațiilor (i) propusă și (ii) agreată

Partea angajată ca lider

Angajament

(i) (-2) pct. 5.3.2

(ii) (-2) pct. 5.4.1

Strategia de federalizare (i) propusă și (ii) agreată

Partea angajată ca lider

Angajament

(i) (-2) pct. 5.3.2

(ii) (-2) pct. 5.4.1

Listă propusă de softuri, hardware și infrastructură IT (i) propusă și (ii) agreată

Partea angajată ca lider

Angajament

(i) (-2) pct. 5.3.2

(ii) (-2) pct. 5.4.1

Evaluarea capabilității și capacității echipei de specialitate

Partea angajată

Echipă de specialitate

(-2, -3) pct. 5.3.3

Rezumatul capabilității și capacității echipei de specialitate

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.3.4

Planul de mobilizare propus

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.3.5

Registrul de riscuri

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.3.6

Matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.4.2

Cerințele privind schimbul de informații (EIR) ale părții angajate ca lider

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.4.3

Programul de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP)

Partea angajată

Echipa de specialitate

(-2, -3) pct. 5.4.4

Programul general de livrare a informațiilor (MIDP)

Partea angajată ca lider

Angajament

(-2, -3) pct. 5.4.5

Lecțiile învățate

Partea angajatoare

Angajament

(-2, -3) pct. 5.8.2

Tabel 3. Cartografiere resurse de management al

informațiilor aferente seriei de standarde SR EN ISO 19650*121).

În Figura 19 sunt cartografiate resursele de management a informațiilor în cadrul unui angajament. În figură pot fi observate părțile care sunt responsabile de elaborarea resurselor respective, precum și interdependențele dintre anumite resurse.

*121) Tabelul a fost tradus și adaptat în baza "Table 3: ISO 19650-2 resources" din "UK BIM Framework, ISO 19650 Guidance Part A: The information management function and resources, Edition 3, Marea Britanie, 2021". Au fost eliminate coloanele "Guidance part" (nefiind relevantă în contextul prezentului ghid) și "Resource - Status" (datorită depășirii detalierii informațiilor din cadrul prezentului ghid).

Figura 19. Cartografierea resurselor de

management a informațiilor în cadrul unui angajament*122).

*122) Figura a fost tradusă și adaptată în baza "Figure 6 - ISO 19650-2 resources map" din cadrul "UK BIM Framework, ISO 19650 Guidance Part A: The information management function and resources, Edition 3, Marea Britanie, 2021".

Cerințele din figură se referă strict la BIM și reprezintă completări față de cerințele legale (de exemplu, în cadrul licitației se vor respecta cerințele

Legii nr. 98/2016

privind achizițiile publice, cu completarea acestora cu documentele și resursele necesare în managementul informațiilor utilizând BIM).

Conform figurii, la pasul 1, partea angajatoare produce resursele aferente angajamentului în baza resurselor sale interne, organizaționale. Scopul producerii acestor resurse este invitația de participare la licitație pentru părțile potențial angajate și formarea echipelor de livrare. La pasul 2, partea potențial angajată ca lider consultă resursele puse la dispoziție de către partea angajată, le completează pe unele și elaborează alte resurse noi. În acest moment este importantă colaborarea în cadrul echipei potențiale de livrare, pentru a genera inclusiv resursele aferente părților angajate (echipelor de specialitate). Pasul 3 reprezintă angajarea părții angajate ca lider și procesul de agreare a resurselor care vor face parte din angajament. Pasul 3.1 reprezintă părțile angajate, care pot fi implicate de la bun început în proiect sau se pot alătura pe parcurs. Este important să fie observat că nu toate resursele generate vor face parte din angajament. Unele dintre acestea au rolul de a contribui la realizarea altor resurse, precum și de a fi utilizate ca resurse interne pentru diferite procese (generare de informații, colaborare etc.) de către părțile respective.

NOTĂ: Cerințele de informații, care fac parte din resursele de management al informațiilor, au fost descrise în capitolul anterior.

10.2.

Standardul de informații al proiectului/activului

Scopul standardului de informații al proiectului sau activului este de a oferi standardele conform cărora informația va trebui produsă și menținută într-un mod riguros și consecvent pe tot parcursul ciclului de viață al proiectului investițional în construcții. Acesta poate fi stabilit la nivelul proiectului*123) (etapa de livrare) sau al activului*124) (etapa de exploatare). În continuarea acestui capitol se face referire la "standardul de informație", informațiile prezentate fiind aplicabile atât la nivelul proiectului cât și la nivelul activului.

*123) Conform SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, pct. 5.1.4.

*124) Conform SR EN ISO 19650-3:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, pct. 5.1.6.

Standardul de informație este stabilit de către partea angajatoare. Părțile angajate pot aduce modificări sau completări la standardul de informații, care trebuie convenite cu partea angajatoare. Odată stabilit, standardul de informații va fi valabil pentru tot ciclul de viață a proiectului investițional în construcții.

De regulă, în cadrul standardului de informații vor fi stabilite aspecte ce țin de structurarea, clasificarea și schimbul de informații. În acest sens pot fi menționate: formatele datelor destinate a fi schimbate între actori, convențiile de denumire utilizate și codurile de clasificare ale containerelor de informații, valorile standardizate ale codurilor de identificare a containerelor de informații (precum și a codurilor de revizuiri și a codurilor de status), cadrul de definire a nivelului de informații necesar, specificații obligatorii pentru anumite tipuri de elemente din model etc.

Standardul de informații poate face referire la alte standarde naționale sau internaționale.

Pentru a optimiza procedurile de management ale activelor, standardul de informații poate fi stabilit la nivelul unei organizații cu scopul folosirii acestuia pentru tot portofoliul de active, pe tot parcursul ciclului lor de viață.

10.3.

Metode și moduri de lucru ale proiectului/activului pentru producerea de informații

Metodele și modurile de lucru pentru producerea de informații*125) stabilesc cum se va realiza captarea informațiilor existente, generarea și aprobarea informațiilor noi, asigurarea securității și livrarea informațiilor.

*125) Conform SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, pct. 5.1.5, respectiv SR EN ISO 19650-3:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, pct. 5.1.7.

Scopul metodelor și modurilor de lucru pentru producerea de informații este, conform denumirii, de a oferi metode și proceduri în baza cărora informația să fie produsă și menținută într-un mod riguros și consecvent pe tot parcursul ciclului de viață al proiectului investițional în construcții. În materie de conținut, acestea pot, de exemplu, să descrie procesul de generare a informațiilor aferente livrabilelor, înainte ca acestea să fie folosite în activități precum coordonarea sau revizuirea și aprobarea conformității.

Similar standardului de informații, metodele și modurile de lucru pentru producerea de informații pot fi menționate prin referire la un standard național sau internațional.

Metodele și modurile de lucru pentru producerea de informații sunt folosite, de regulă, împreună cu standardul de informații, pentru a susține generarea, aprobarea, autorizarea și acceptarea informației.

10.4.

Planul de execuție BIM (BEP)

Planul de execuție BIM este un document compus, care cuprinde următoarele*126):

*126) Conform SR CEN/TR 17654:2022 - Linii directoare pentru implementarea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) și a planurilor de execuție BIM (BEP) la nivel european pe baza EN ISO 19650-1 și -2.

● funcția de management al informațiilor (datele persoanelor direct responsabile și o descriere minimală a responsabilităților de management de informații; ca minime informații le menționăm pe următoarele: numele, prenumele și curriculum vitae al persoanei, care să detalieze experiența într-o funcție similară);

● strategia de management al informațiilor;

● strategia de federalizare;

● matricea de responsabilități a echipei de livrare la nivel înalt;

● tehnologiile care trebuie adoptate (o listă de instrumente de tip software, resurse hardware și infrastructură IT, care să conțină: descrierea acestora, scopul, partea/părțile responsabile pentru asigurarea lor și partea/părțile care le vor utiliza).

Planul de execuție BIM (BEP) se dezvoltă în baza cerințelor de schimb de informații (EIR) și urmărește îndeplinirea acestora.

Este utilă înțelegerea dezvoltării documentelor din cadrul planului de execuție BIM (BEP) ca o serie de pași care detaliază progresiv informația. Structura defalcată a containerelor de informație stabilește, împreună cu strategia de federalizare, cum vor fi împărțite informațiile conținute în modelul de informație. Împărțirea diferitor informații pe o structură defalcată a containerelor de informație stă la baza desemnării responsabilităților atribuite per container de informații în cadrul matricei de responsabilități la nivel înalt. Detalierea ulterioară a matricei de responsabilități (matricea detaliată a responsabilităților) este un pas intermediar către dezvoltarea programelor de livrare a informațiilor (descrise în capitolul 10.5).

Conform standardului SR EN ISO 19650-2:2019, planul de execuție BIM (BEP) se dezvoltă în două etape principale:

● planul de execuție BIM (BEP) precontractual*127);

*127) Conform SR EN ISO 19650-3:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, pct. 5.3.2.

● planul de execuție BIM (BEP) confirmat la angajament*128).

*128) Conform SR EN ISO 19650-3:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 3: Faza de exploatare a activelor, pct. 5.4.1.

Planul de execuție BIM (BEP) precontractual are rolul de a oferi dovezi către partea angajatoare cu privire la capacitatea echipei de livrare de a realiza un management al informației în conformitate cu cerințele de informații primite. În cadrul unei licitații, acesta este folosit în procesul de selecție a câștigătorului licitației.

Planul de execuție BIM (BEP) precontractual, pe lângă lista de resurse enumerate mai sus, conține și:

● propuneri de amendare a standardului de informație al proiectului/activului;

● propuneri de amendare a metodelor și modurilor de lucru (procedurilor) de producere de informații.

Planul de execuție BIM (BEP) confirmat la angajament care este agreat de către părți și servește ca principală resursă și document BIM pentru gestionarea proceselor de producere de informații în colaborare pentru echipa de livrare.

Planul de execuție BIM (BEP) este folosit atât în etapa de livrare, conform standardului SR EN ISO 19650-2:2019, cât și în etapa de exploatare/operare, conform standardului SR EN ISO 196503:2020. Pentru asigurarea continuității și calității managementului informației, este importantă planificarea gestionării transferului planului de execuție BIM (BEP) între angajamentele succesive aferente ciclului de viață al activului.

Acest document este o resursă vie, în sensul în care este actualizat la nevoie pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor.

Responsabilitatea pentru dezvoltarea planului de execuție BIM (BEP) aparține părții angajate ca lider, în acord cu părțile angajate aferente echipei de livrare respective.

În continuare sunt descrise resursele care fac parte din planul de execuție BIM (BEP). Unele dintre acestea sunt completate, pentru claritate, cu alte resurse. De exemplu, pentru a descrie strategia de federalizare este nevoie să fie înțeles conceptul de structură defalcată a containerelor de informații.

Pentru elaborarea planului de execuție BIM (BEP) se va consulta standardul SR CEN/TR 17654:2022.

10.4.1.

Funcția de management a informațiilor

Pentru îndeplinirea funcției de management a informațiilor, partea angajată ca lider propune o listă de persoane care vor fi direct responsabile de procesele de management a informațiilor.

Atât partea angajată ca lider cât și echipele de specialitate vor avea proprii manageri de informații incluși în această listă.

Lista va conține următoarele:

● numele persoanelor;

● organizația pe care o reprezintă;

● responsabilitățile de management al informațiilor asumate;

● CV-urile acestora în format digital.

În cazul existenței concomitente a mai multor echipe de livrare se vor analiza modalitățile de desemnare a responsabilităților aferente managementului informațiilor, încât să nu se producă conflicte sau suprapuneri.

10.4.2.

Strategia de livrare a informațiilor

Strategia de livrare a informațiilor trebuie să concretizeze modalitatea în care vor fi finalizate livrabilele, ce scopuri vor fi atinse prin livrabilele respective precum și cum este organizată echipa de livrare. În continuare este descrisă stabilirea strategiei de livrare a informațiilor în baza standardului SR CEN/TR 17654:2022.

Scopurile echipei de livrare

Echipa de livrare va specifica abordarea proprie la nivel macro pentru îndeplinirea cerințelor privind schimbul de informații (EIR). De asemenea, vor fi arătate care scopuri vor fi îndeplinite prin livrabilele produse.

Se recomandă specificarea următoarelor informații*129):

*129) Conform SR CEN/TR 17654:2022- Linii directoare pentru implementarea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) și a planurilor de execuție BIM (BEP) la nivel european pe baza EN ISO 19650-1 și -2, pct. 6.3.2.

● referințe la cerințele privind schimbul de informații (EIR);

● clarificarea abordării echipei de livrare privind metodele utilizate pentru a îndeplini cerințele privind schimbul de informații (EIR);

● scopurile procesului de producere a informațiilor în colaborare.

Scop

Modalitatea de îndeplinire

Sporirea

controlului

calității

informațiilor

● Nu se vor demara procese de producere a informațiilor înaintea disponibilității informațiilor necesare pentru input.

● Vor avea loc transmiteri săptămânale ale modelelor de informație între echipele de specialitate și partea angajată ca lider

● Modelele de informații vor fi verificate și validate ca respectând standardul de informații și metodele și modurile de lucru ale proiectului pentru producerea de informații înaintea proceselor de partajare și publicare în calitate de livrabile.

Tabel 4. Exemplu de stabilire a scopurilor echipei de livrabile.

Structura organizațională și relațiile comerciale ale echipei de livrare, precum și componența echipelor de specialitate

Prezentarea generală a echipei de livrare precum și a echipelor de specialitate are rolul de a oferi părții angajatoare o înțelegere și siguranță în capacitatea de livrare a informațiilor conform cerințelor.

Un exemplu este oferit în Tabel 5.

Nr.

Funcție

Organizație

1

Partea angajată ca lider

ABC S.R.L.

1.1

Proiectant arhitectură

ABC S.R.L.

1.2

Proiectant peisagistică

ABC S.R.L.

1.3

Proiectant structură

DEF S.R.L.

1.4

Proiectant instalații

GHI S.R.L.

1.4.1

Proiectant instalații sanitare

GHI S.R.L.

1.4.2

Proiectant instalații electrice

GHI S.R.L.

1.4.3

Proiectant instalații HVAC

GHI S.R.L.

1.5

Proiectant geotehnic

JKL S.R.L.

1.6

Consultant costuri

MNO S.R.L.

Etc.

Tabel 5. Exemplu de listă a elementelor componente ale echipei de livrare și echipei de specialitate.

10.4.3.

Structura defalcată și strategia de federalizare

Structura defalcată și strategia de federalizare*130) sunt două concepte complementare în managementul informațiilor, care se referă la organizarea containerelor de informații.

*130) Exemple ale strategiilor de federalizare și ale structurilor defalcate ale containerelor de informație se regăsesc în SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Anexa A. Informații suplimentare pot fi găsite și în CEN/TR 17439:2020 - Guidance on how to implement EN ISO 19650-1 and -2 in Europe și SR CEN/TR 17654:2022- Linii directoare pentru implementarea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) și a planurilor de execuție BIM (BEP) la nivel european pe baza EN ISO 19650-1 și -2.

Punerea în aplicare a structurii defalcate a containerelor de informație și a strategiei de federalizare se face prin utilizarea metadatelor, precum: codul de identificare sau atributele desemnate containerului de informații ce țin de statut, revizuire și clasificare. În general, orice categorie de metadate poate fi folosită în acest scop, atât timp cât face parte dintr-o abordare bine planificată și consecventă.

Este important de reținut că structura defalcată a containerelor de informație și strategia de federalizare se aplică pentru toate tipurile de containere de informație și nu se limitează doar la modelele geometrice.

În Figura 20 este ilustrat un exemplu de structură defalcată a containerelor de informație și o strategie de federalizare.

Figura 20. Exemplu ilustrat de strategie de federalizare și structură defalcată a containerelor de informație, aferente etapei de livrare.

În partea de jos a figurii putem observa containerele de informații defalcate. Este recomandată defalcarea containerelor de informație conform unui sistem de clasificare.

În partea de sus a figurii putem vedea modelele de informație care sunt, în esență, modele federalizate ale containerelor de informație*131). Modelele de informație, organizate conform Figura 20, pot fi federalizate atât cu scopuri strict tehnice cât și cu scopuri practice. Un exemplu de federalizare cu scop tehnic sunt modelele de informație de bază, care cumulează o serie de containere de informație sub forma unui fișier digital care poate fi creat și gestionat cu ajutorul unui instrument software. Un exemplu de federalizare cu scop practic ar fi federalizarea containerelor de informație necesare pentru un studiu de însorire, sau o analiză a performanței energetice, fiind vorba despre utilizări ale modelului de informație (utilizări BIM).

*131) În Anexa A la SR EN ISO 19650-1:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii, Figura A.3, containerele de informație sunt grupate în grupuri de containere. În cadrul acestui ghid, aceste grupuri de containere sunt considerate ca fiind modele de informație federalizate pentru diferite scopuri, putând fi vorba despre scopuri tehnice de lucru cu fișiere (modele de bază), sau scopuri precum formarea unui model de informație aferent unei specialități.

Structura defalcată a containerelor de informație

Structura defalcată a containerelor de informație stă la baza producerii informațiilor în colaborare. Defalcarea containerelor de informație permite lucrul concomitent și generarea simultană a informațiilor aferente diferitor specialități. Ulterior, prin federalizarea containerelor de informație în modele federalizate, este posibilă gestiunea acestora și coordonarea în cadrul echipelor. De asemenea, prin utilizarea unei structuri defalcate a containerelor de informație se elimină posibilitatea de suprascriere a informațiilor între diferite părți angajate.

Structura defalcată a containerelor de informație este modalitatea de a diviza modelul de informație prin definirea unor unități de informație care pot fi gestionate facil, pentru a servi cât mai eficient scopurilor proiectului. În acest fel, prin aplicarea strategiei de federalizare, diferite containere de informație pot fi federalizate pentru diferite scopuri, fără a fi necesară utilizarea concomitentă a tuturor containerelor de informație.

Structura defalcată a containerelor de informație este determinată de către partea angajată ca lider.

Structura defalcată a containerelor de informație ar trebui să se afle la baza elaborării matricei detaliate a responsabilităților, asigurându-se astfel că fiecare specialitate este responsabilă de o serie de containere de informații bine delimitată de celelalte specialități.

În Figura 21 este ilustrat un exemplu de structură defalcată a containerelor de informație care formează un model de informație. Informațiile aferente fiecărui container sunt separate în baza claselor unui sistem de clasificare (în exemplu a fost folosit Uniclass).

Figura 21. Exemplu ilustrat de containere de informații conținute într-un model de informații*132).

*132) Exemplul este bazat pe sistemul de clasificare Uniclass v1.29, 2023. Titlurile de clase sunt traduse din limba engleză.

Organizarea structurii defalcate a containerelor de informații în baza unui sistem de clasificare permite generarea unor modele de informații cu informații bine structurate care facilitează utilizarea acestora pe viitor.

Strategia de federalizare

Strategia de federalizare este o planificare la nivel macro a modalității și motivelor pentru care modelul de informații este divizat prin intermediul structurii defalcate a containerelor de informații. Scopul strategiei de federalizare este de a facilita producerea și gestiunea informațiilor.

Strategia de federalizare trebuie elaborată concomitent cu definirea structurii defalcate a containerelor de informație pentru a se asigura posibilitatea de implementare eficientă a acesteia.

Strategia de federalizare ia în considerare scopuri specifice pentru care va fi folosit modelul de informație, cum ar fi managementul securității, coordonarea spațială sau transmiterea de informații etc.

Strategia de federalizare, de asemenea, ia în considerare sarcinile specifice care vor trebui realizate în baza modelelor federalizate (utilizări BIM), cum ar fi analiza structurală, analiza eficienței energetice, revizuirea soluției propuse ș.a.

10.4.4.

Matricele de responsabilități

Conform serie de standarde SR EN ISO 19650 precum și a standardului SR CEN/TR 17654:2022, din planul de execuție BIM (BEP), în calitate de document aferent angajării, face parte doar matricea de responsabilități a echipei de livrare la nivel înalt.

În completarea matricei de responsabilități a echipei de livrare la nivel înalt, ulterior agreării planului de execuție BIM (BEP) se dezvoltă matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare.

Suplimentar, standardul SR EN ISO 19650-2:2019 ne oferă, în Anexa A, Matricea de desemnare a managementului informațiilor, care este o matrice care poate fi utilizată pentru a desemna responsabilități aferente clauzelor din standard (activităților).

A fost considerată utilă descrierea tuturor celor trei matrice în cadrul acestui subcapitol.

Matricea responsabilităților echipei de livrare la nivel înalt

Este o matrice elaborată înaintea angajării părților, în cadrul planului de execuție BIM (BEP) precontractual*133) și actualizată odată cu confirmarea planului de execuție BIM (BEP)*134). Matricea conține responsabilitatea alocată pentru containerele de informație care vor forma modelul de informație și livrabilele cheie asociate.

*133) Conform prevederilor cuprinse în SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor9, la pct. 5.3.2, litera d).

*134) Conform prevederilor cuprinse în SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, la pct. 5.4.1, litera c).

Matricea responsabilităților echipei de livrare la nivel înalt va fi dezvoltată în baza strategiei de federalizare și a structurii defalcate a containerelor de informație.

Matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare

Matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare se referă la detalierea matricei responsabilităților echipei de livrare la nivel înalt de către echipa de specialitate, și reprezintă un pas intermediar pentru generarea programului de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP).

Conform standardul SR EN ISO 19650-2:2019, matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare este o detaliere a matricei responsabilităților echipei de livrare la nivel înalt, nefiind vorba despre două resurse diferite.

În matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare se va aprofunda procesul de producere a informațiilor în colaborare și se vor concretiza responsabilii pentru informații de tip input în cadrul proceselor, responsabilii pentru verificarea conformității informațiilor specifice produse, activităților specifice de coordonare etc.

Matricea de desemnare a managementului informațiilor

Este o matrice care stabilește părțile responsabile pentru diferite funcții aferente managementului informațiilor. În cadrul matricei sunt atribuite responsabilități pentru fiecare activitate/clauză de management a informației conform standardelor SR EN ISO 19650-2:2019 și SR EN ISO 19650-3:2020. Pentru elaborarea acestei matrice se va consulta Anexa A aferentă standardului SR EN ISO 19650-2:2019.

Standardul SR EN ISO 19650-2:2019 recomandă utilizarea acestei matrice în cazul în care partea angajatoare decide angajarea unei părți terțe sau a părții angajate ca lider pentru a răspunde integral sau parțial de funcția de management a informației*135).

*135) Conform SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, notă la pct. 5.1.1.

De asemenea, forma matricei respective poate fi utilizată ca șablon pentru elaborarea matricei de responsabilități a echipei de livrare la nivel înalt*136).

*136) Conform SR CEN/TR 17654:2022 - Linii directoare pentru implementarea cerințelor privind schimbul de informații (EIR) și a planurilor de execuție BIM (BEP) la nivel european pe baza EN ISO 19650-1 și -2, pct. 6.5.

O adaptare a matricei de desemnare a managementului informațiilor este ilustrată în Figura 22.

Figura 22. Matrice de desemnarea a responsabilităților de management a informațiilor

Conform Figura 22, în stânga matricei se listează activitatea din standard iar în dreapta se listează responsabilitățile ce țin de părți (actori). În figură este listată activitatea 5.3.4 Stabilirea capabilității și capacității echipei de livrare din standardul SR EN ISO 19650-2:2019. În cadrul managementului informațiilor aferent acestei activități, însărcinată cu efectuarea activității (R) este partea angajată ca lider, partea angajată (sau părțile) este consultată în cursul activității (C), iar partea angajatoare este informată după finalizarea activității (I).

10.5.

Programe de livrare a informațiilor

Stabilirea clară a informațiilor care vor fi livrate, a responsabililor pentru livrarea acestora, a calității informațiilor respective precum și a termenelor de livrare necesită o planificare eficientă. În acest scop, conform standardului SR EN ISO 19650-2:2019, se recomandă dezvoltarea celor două tipuri de programe de livrare a informațiilor descrise mai jos.

10.5.1.

Programul de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP)

Programul de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIDP) este un program elaborat de către fiecare echipă de specialitate, referitor la livrarea informațiilor aferente sarcinilor echipei respective. Acesta are la bază matricea detaliată a responsabilităților echipei de livrare.

În cadrul programului de livrare a informațiilor aferent sarcinilor (TIPD) se listează containerele de informație care vor fi livrate și se specifică următoarele informații pentru fiecare container de informație*137):

*137) Conform prevederilor cuprinse în SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, la pct. 5.4.4.

–

numele și titlul containerului de informații;

–

predecesorii sau dependenții;

–

nivelul de informații necesar;

–

durata (estimată) a producției;

–

autorul informațiilor responsabil de producerea acestora, și

–

reperele de livrare.

10.5.2.

Programul general de livrare a informațiilor (MIDP)

Programul general de livrare a informațiilor (MIDP) este elaborat prin cumularea programelor de livrare a informațiilor aferente sarcinilor (TIDP) de la fiecare echipă de specialitate de către partea angajată ca lider*138).

*138) Conform prevederilor cuprinse în SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, la pct. 5.4.5.

Programul general de livrare a informațiilor (MIDP) are rolul de a oferi o perspectivă de ansamblu asupra programului de livrare, de a oferi feedback echipelor de specialitate în relație cu programele de livrare a informațiilor aferente sarcinilor (TIDP) elaborate de acestea și de a gestiona riscurile aferente respectării programelor respective.

10.6.

Protocolul de informații al proiectului/activului

Protocolul de informații este un set de reguli și norme care poate avea caracter obligatoriu în cadrul managementului informației prin eventuala includere a acestuia în documentele contractuale. În acest sens, protocolul de informații formează baza angajamentului între părți, asigurând derularea procesului de producere a informațiilor conform cerințelor de informații ale părții angajatoare.

Protocolul de informații se aplică atât pentru etapa de livrare, conform standardului SR EN ISO 19650-2:2019*139), cât și pentru etapa de exploatare/operare, conform standardului SR EN ISO 19650-3:2020*140). Protocolul de informații ar trebui să facă referire la o listă de documente relevante angajamentului, pentru a se asigura respectarea cerințelor standardelor respective. O parte dintre aceste documente și resurse sunt cele descrise în cadrul prezentului capitol.

*139) Conform SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, pct. 5.1.8.

*140) Conform SR EN ISO 19650-2:2019 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor, pct. 5.1.13.

Protocolul de informații se stabilește, de regulă, de către partea angajatoare. Acesta se elaborează într-o serie de pași, astfel încât să includă atât informațiile necesare licitației, cât și completările ulterioare angajamentului.

Ca exemplu, în protocolul de informații aferent etapei de livrare ar putea fi incluse următoarele*141):

*141) În baza șablonului de elaborare a unui protocol de informații publicat de UK BIM Framework, "Information Protocol to support BS EN ISO 19650-2 the delivery phase of assets", ediția 1, 2020.

● procedurile și cerințele pentru managementul informației;

● documentele și resursele BIM aferente angajării;

● stabilirea soluției de mediu comun de date (CDE) și a fluxului de lucru;

● nivelul de informație necesar;

● schimbul de informații;

● utilizarea informațiilor;

● gestionarea securității;

● obligațiile părților;

● răspunderea legală a părților;

● modalitățile de coordonare și de rezolvare a conflictelor care pot să apară între părți;

● clauzele de încetare a angajării;

Explicarea rolului protocolului de informații în procesul BIM în cadrul prezentului ghid nu are caracter de recomandare legală. Alegerea modalităților legale de asigurare a implementării BIM corespunzătoare revine în sarcina fiecărui participant, fiind recomandată solicitarea consultanței juridice în acest sens.

10.7.

Capabilitățile și capacitățile echipelor

Pentru a stabili dacă echipele de specialitate cât și echipa de livrare au capabilitățile și capacitățile necesare de a livra informații în conformitate cu cerințele părții angajatoare privind schimbul de informații și cu planul de execuție BIM (precontractual) propus al echipei de livrare, trebuie să se deruleze activitățile descrise în continuare.

10.7.1.

Evaluarea capabilității și capacității echipei de specialitate

Echipele de specialitate sunt responsabile să realizeze o evaluare a propriilor capabilități și capacități*142) de a livra informații în conformitate cu cerințele. O detaliere a acestei activități poate fi găsită la pct. 5.3.3 din standardul SR EN ISO 19650-2:2019.

*142) Un exemplu de astfel de instrument sub forma unei matrice este BIM Maturity Matrix, dezvoltat de BIMe initiative, 301in, 2016.

10.7.2.

Stabilirea capabilității și capacității echipei de livrare

După evaluările echipelor de specialitate, echipa de livrare va stabili propria capabilitate și capacitate printr-un rezumat ce vizează gestionarea și producerea de informații precum și capacitatea echipei de a livra informațiile la timp. Standardul SR EN ISO 19650-2:2019 nu detaliază acțiunile aferente acestei activități, fiind inclusă o sinteză a activității precedente.

10.8.

Alte resurse

Lista exhaustivă de resurse de management al informațiilor conform seriei de standarde SR EN ISO 19650, a fost prezentată la începutul capitolului 10, în Tabel 3. Din motive de spațiu și nivel de detaliere a conținutului prezentului ghid, nu a fost viabilă detalierea tuturor acestor resurse.

Este recomandată analiza acestor resurse și utilizarea lor în managementul informațiilor, conform activităților descrise în seria de standarde SR EN ISO 19650.

Este recomandată înregistrarea lecțiilor învățate pe parcursul unui proiect de management al informațiilor de către toți actorii participanți. Acest lucru va permite optimizarea procedurilor și îmbunătățirea practicilor de lucru în sistem BIM.

11.

Securitatea în BIM

Implementarea BIM presupune lucru în colaborare, schimburi de informații și utilizarea unor tehnologii informaționale și instrumente de lucru în continuă dezvoltare. Din acest motiv, standardele și practicile internaționale recomandă adoptarea unei abordări orientate către securitate, care să se aplice asupra tuturor etapelor din ciclul de viață al unui proiect investițional.

Abordarea securității în managementul informațiilor de tip BIM este standardizată prin SR EN ISO 19650-5:2020 și se realizează într-o serie de pași generali: stabilirea nevoii unei abordări orientate către securitate, inițierea unei abordări orientate către securitate, dezvoltarea unei strategii de securitate și dezvoltarea unui plan de management al securității*143). Este important de menționat că în primă fază este nevoie să se determine, prin intermediul unui proces de triaj, dacă o abordare orientată către securitate este necesară în cadrul proiectului investițional în construcții.

*143) Pașii respectivi sunt detaliați în SR EN ISO 19650-5:2020 - Organizarea informațiilor în format digital despre clădiri și lucrări de geniu civil, utilizând modelarea informației construcției (BIM). Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 5: Abordarea securității în managementul informațiilor.