Decizia nr. 402/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Eugen Silviu Poșiar în Dosarul nr. 5.167/30/2018/a1 al Tribunalului Timiș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 316D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta a fost admisă prin

Decizia nr. 231 din 6 aprilie 2021 , ulterior sesizării Curții în speța de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.167/30/2018/a1, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Eugen Silviu Poșiar într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

încalcă principiul legalității, consacrat de prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât sunt lipsite de claritate și de previzibilitate. Arată, astfel, că textul de lege criticat prezintă neclarități cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru reținerea competenței Direcției Naționale Anticorupție referitor la dosarul disjuns și nu stabilește suficiente garanții pentru evitarea unor abuzuri din partea Direcției Naționale Anticorupție în ceea ce privește atragerea competenței și în cazurile care nu intră în competența acesteia. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale cu privire la calitatea legii, și anume deciziile

nr. 1 din 11 ianuarie 2012 ,

nr. 494 din 10 mai 2012

și

nr. 447 din 29 octombrie 2013 .

6.

Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

încalcă cerințele privind calitatea legii, și anume previzibilitatea, condiție ce presupune ca un act normativ să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

au fost introduse prin prevederile

art. 58 pct. 2 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(5) În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție poate continua efectuarea urmăririi penale și în cauza disjunsă.“

11.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art . 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepția de neconstituționalitate - prin

Decizia nr. 231 din 6 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 22 iunie 2021, - și a constatat că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție sunt neconstituționale.

13.

În acest sens, prin decizia mai sus menționată, paragrafele 38 și 39, Curtea a reținut că aprecierea subiectivă a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în privința menținerii cauzei disjunse spre soluționare sau a trimiterii acesteia parchetului competent - potrivit dispozițiilor

Codului de procedură penală , în condițiile în care soluționarea sa nu este de competența Direcției Naționale Anticorupție, conform prevederilor

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , - lipsește de previzibilitate textul de lege criticat, inculpatul neputând să anticipeze, prin interpretarea coroborată a normelor procesual penale incidente în cauză, chiar apelând la serviciile unui avocat, felul în care se va desfășura soluționarea cauzei penale în care are calitatea anterior menționată. Or, în aceste condiții, dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție , și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Întrucât dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

reglementează o normă specială de drept procesual penal, încălcarea principiului legalității și lipsa de previzibilitate a acesteia determină implicit încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) .

14.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că

Decizia nr. 231 din 6 aprilie 2021 , mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție a devenit inadmisibilă.

15.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Eugen Silviu Poșiar în Dosarul nr. 5.167/30/2018/a1 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.