Decizia nr. 540/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman în Dosarul nr. 15.804/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 București și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.462D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, iar condițiile stabilite în mod legitim de legiuitor în exercitarea acestuia nu afectează dreptul de proprietate în substanța sa; dimpotrivă, textul legal criticat creează premisele valorificării acestui drept, cu respectarea unor condiții. Indică, în sensul celor susținute, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 6 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.804/301/2018, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman într-o cauză având ca obiect obligația de a face, respectiv restituirea de bunuri din metale prețioase și solicitarea de repunere în termenul stabilit prin textul de lege criticat pentru neconstituționalitate.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin stabilirea termenului pentru

solicitarea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat, persoanele fizice care nu mai au cetățenie română și nu mai locuiesc în România de mulți ani sunt lipsite de efectivitatea dreptului de a-și recupera bunurile prin exercitarea dreptului la acțiune în instanță. Ca atare, devine iluzoriu dreptul la restituire conferit de legiuitor acestei categorii de persoane care, spre deosebire de cetățenii români destinatari ai aceleiași norme, nu au avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul actului normativ criticat decât după expirarea termenului acolo stabilit.

6.

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale invocate. Termenul prevăzut de legiuitor pentru solicitarea de restituire a bunurilor din metale prețioase și din pietre prețioase preluate abuziv se aplică în mod egal tuturor destinatarilor actului normativ criticat, fără nicio distincție.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, modificate prin

art. unic din Legea nr. 82/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 4 aprilie 2007, având următorul conținut normativ: „(1) Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la

art. 4

au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.“

11.

Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale

art. 1 alin. (2)

și

(5)

privind forma de guvernământ a României și, respectiv, principiul legalității, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale

art. 21 alin. (1)

referitor la accesul liber la justiție și ale

art. 44 alin. (2) teza întâi , care garantează și ocrotesc proprietatea privată în mod egal, indiferent de titular.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că autoarele excepției sunt nemulțumite, în esență, de faptul că termenul stabilit la

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

pentru solicitarea restituirii obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat este același atât pentru persoanele fizice care locuiesc efectiv în țară, cât și pentru cele ce nu mai locuiesc în România, acestea din urmă fiind discriminate din perspectiva valorificării dreptului de proprietate deoarece nu pot accesa cu aceeași ușurință legislația din România și nici procedurile de urmat.

13.

Dispozițiile legale criticate au mai fost analizate prin prisma unor critici parțial asemănătoare, Curtea Constituțională respingând excepția, ca neîntemeiată, prin

Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 27 martie 2014, ale cărei considerente își mențin valabilitatea și în cauza de față.

14.

Cu privire la stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție, Curtea a statuat constant în jurisprudența sa, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, legiuitorul având deplina legitimitate de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Fiind vorba despre un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, dreptul de acces la instanțele judecătorești poate fi supus unor limitări admise implicit, cu excepția restrângerilor care aduc atingere chiar substanței dreptului (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, paragraful 38).

15.

Dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză fixează data de 31 decembrie 2009 ca termen-limită pentru depunerea la judecătoria competentă a solicitării de restituire a obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de stat. Având în vedere că în

prima formă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, acest termen a fost inițial stabilit la un an de la data intrării în vigoare a acestui act normativ ( art. 21 ), însă a fost succesiv prelungit până la 31 decembrie 2003, 31 decembrie 2006 și, respectiv, până la 31 decembrie 2009, rezultă că persoanele interesate au avut la dispoziție o perioadă suficientă - de 9 ani - în care puteau lua cunoștință de acest fapt și puteau întreprinde demersurile prescrise de lege pentru restituirea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de stat. Lipsa unei minime diligențe, pasivitatea sau culpa persoanei în exercitarea activă și conformă a drepturilor și intereselor sale nu poate fi calificată drept o încălcare a acestor drepturi din partea statului, care, prin actul de legiferare, a stabilit anumite modalități și condiționări pentru exercitarea dreptului la recuperarea obiectelor confiscate.

16.

Prevederile

art. 126 alin. (2) din Constituție

permit legiuitorului să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, astfel că instituirea unui termen în interiorul căruia persoanele interesate pot să își valorifice anumite drepturi recunoscute de lege nu poate fi contrară

art. 1 alin. (3)

și

(5)

și

art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală , atât timp cât dreptul de acces la justiție pentru valorificarea bunurilor vizate de textul de lege criticat nu a fost atins în substanța sa. Totodată, acest termen se aplică în egală măsură tuturor destinatarilor normei criticate, fiind astfel respectat și principiul egalității și al nediscriminării, garantat de

art. 16 alin. (1)

din România. Instituirea unui termen diferit pentru persoanele care nu mai domiciliază în România, așa cum pretind autoarele excepției, ar fi ridicat, în schimb, îndoieli cu privire la respectarea acestui principiu, în condițiile în care nu se poate pretinde în mod rezonabil că un termen de 9 ani nu ar avea caracter suficient de îndestulător pentru exercitarea dreptului la acțiune în sensul solicitării restituirii bunurilor în cauză, indiferent de situația locativă a persoanelor vizate de norma legală criticată.

17.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul legal criticat ar încălca prevederile

art. 44 alin. (2) din Constituție

privind garantarea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

consacrând tocmai o concretizare în plan legal a acestui principiu constituțional. Prevederile legale criticate nu numai că nu atentează la dreptul de proprietate, care însă a fost grav lezat în timpul regimului trecut, ci, dimpotrivă, creează posibilitatea reconstituirii sale pe calea acțiunii în justiție, introdusă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege (a se vedea, în același sens,

Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014 , precitată).

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman în Dosarul nr. 15.804/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.