Decizia nr. 506/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Adrian Crăescu în Dosarul nr. 1.808/325/2019/a2.1.1.1.1 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.357D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că instituirea cerinței semnăturii pe cererea de chemare în judecată nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea civilă nr. 9.827 din 7 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.808/325/2019/a2.1.1.1.1, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Adrian Crăescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost anulată o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, întrucât nu a fost îndeplinită obligația de semnare a acesteia.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată, prin modul în care a fost aplicată în cazul său și prin faptul că nu se aplică împreună cu

art. 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă , îngrădește accesul liber la justiție. De asemenea, apreciază că o lege trebuie să fie clară, iar aplicarea acesteia unitară, și nu diferită, cum s-a întâmplat în cazul său, când instanțele au aplicat diferit prevederile

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă .

6.

Mai arată că

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă

prevede doar cerința semnăturii, fără alte specificații (originală, olografă), iar legea permite trimiterea cererii și prin poștă electronică, nefăcând alte mențiuni.

7.

Judecătoria Timișoara - Secția I civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, întrucât dispoziția legală care prevede obligația de a semna o cerere adresată unei instanțe nu poate constitui prin ea însăși o îngrădire în exercitarea dreptului de acces liber la justiție.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă , având următorul cuprins: „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: [...] f) semnătura.“

12.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

- Accesul liber la justiție.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează obligația ce revine părților, de a semna cererile adresate instanțelor judecătorești. Semnătura reclamantului este menită să ateste manifestarea de voință necesară declanșării procesului civil. Legea consacră expres prin

art. 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă

condiția formei scrise și obligativitatea semnării oricărei cereri adresate instanțelor judecătorești. Așadar, ori de câte ori justițiabilul adresează o cerere pentru care legea prevede forma scrisă, acesta are obligația să o și semneze.

14.

În situația în care nu este îndeplinită această condiție de formă,

Codul de procedură civilă

dă posibilitatea complinirii acesteia fie prin semnarea cererii de către autorul acesteia, fie în tot cursul judecății din fața instanței judecătorești, fie până la primul termen de judecată următor. Așadar, Codul de procedură civilă prevede expres la

art. 196 alin. (2)

că dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. Totodată,

alin. (3)

al aceluiași articol prevede că orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la

alin. (2) .

15.

Din economia textelor procedurale rezultă că sancțiunea anulării cererii operează doar în cazul lipsei totale a mențiunii privitoare la semnarea cererii de chemare în judecată.

16.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, dau expresie acestui principiu, constituind o garanție a respectării drepturilor procesuale ale părților.

17.

În ceea ce privește susținerea referitoare la tipul semnăturii (originală, olografă), precum și la modul în care a fost aplicată dispoziția legală criticată la situația de fapt concretă a cauzei sale, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, problemele pe care le ridică autorul excepției constituind aspecte ce țin exclusiv de competența instanțelor de judecată, textul legal criticat reglementând doar obligația semnării cererii adresate instanței judecătorești.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Crăescu în Dosarul nr. 1.808/325/2019/a2.1.1.1.1 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2023.