Normele din 18 aprilie 2000
privind evidenta, gestiunea și inventarierea bunurilor culturale deținute de muzee, colecții publice, case memoriale, centre de cultura și alte unități de profil
prezumat în vigoare
Capitolul 1 Evidenta bunurilor culturale
Articolul 1
Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale este un document oficial obligatoriu, cu caracter permanent, în care se înregistrează totalitatea bunurilor culturale deținute de o instituție specializată, precum și principalele elemente de identificare, datare, proveniență și valoare ale acestora.
Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale îndeplinește următoarele funcții:
a) asigura evidenta integrală a bunurilor culturale;
b) asigura elementele de ordin descriptiv pentru identificarea bunurilor culturale.
Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale cuprinde următoarele coloane:
01. numărul de inventar
02. data intrării în patrimoniu
03. denumirea sau titlul și autorul obiectului
04. descrierea și numărul fisei de fototeca
05. numărul de bucăți
06. locul, data și autorul descoperirii
07. colecția
08. materialul sau titlul
09. dimensiuni și greutate
10. starea de conservare
11. proveniență
12. documentul de intrare
13. valoarea de intrare rezultată din contractul de vânzare-cumpărare, actul de donație sau evaluarea facuta în urma cercetării de teren.
14. ieșire
15. verificare
16. observații.
Pentru completarea formularului, pe coloane, se fac următoarele precizări:
a) Coloana 01 se completează cu numărul de inventar atribuit obiectului, care reprezintă codul de identitate al acestuia, cod care se înscrie pe obiect și care devine astfel semnul sau de recunoaștere. Numărul de inventar va însoți obiectul atâta timp cat acesta va face parte din colectiile instituției. Dacă obiectul va fi scos, transferat sau predat, acesta va fi radiat din Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale și va fi scăzut din gestiune o dată cu întocmirea actului de scădere. Pentru fiecare obiect intrat în patrimoniul unei instituții publice se atribuie un singur număr de inventar. Nu se admite un singur număr de inventar pentru o entitate compusa, cum ar fi un tezaur monetar sau de alta natură. În cazul unei entități compuse din elemente diferite, de exemplu "costum", se da un singur număr de inventar, enumerandu-se însă explicit componentele. Fiecare componenta va primi același număr de inventar, dar la rubricile "dimensiuni" și "descriere" fiecare componenta va fi tratata în mod explicit, separat.
b) Coloana 02 se completează cu data intrării în patrimoniu a bunurilor culturale.
c) Coloana 03 cuprinde denumirea obiectului, denumirea lui tipologica sau, după caz, titlul obiectului și autorul în cazul lucrărilor de arta. În aceasta coloana se consemnează și informațiile despre localizarea obiectului, precum și perioada în care acesta a fost făcut. Localizarea obiectului trebuie interpretată ca zona unde a fost creat.
d) Coloana 04 cuprinde descrierea obiectului, care este menita sa ajute la stabilirea identității acestuia. Ea trebuie să se raporteze la elementele care pot permite identificarea ușoară a obiectului: morfologia, aspectul, cromatica și elementele decorative ale acestuia, tehnicile și materialele din care acesta este făcut. Descrierea are un caracter tehnic și nu unul literar.
e) Coloana 09 cuprinde dimensiunile obiectului, care trebuie notate astfel: pentru obiectele bidimensionale L = lungimea și l = lățimea. În aceste categorii vor fi incluse numai obiectele strict bidimensionale, cum sunt: documentele, fotografiile, graficele, steagurile, tapiseriile și acele obiecte la care cea de-a treia dimensiune este neconcludenta: icoanele, picturile, costumele. Obiectele tridimensionale se noteaza cu L, l și h (înălțime sau grosime). Pentru obiectele din ceramica, sticlă sau portelan se pot folosi doar doua dimensiuni: h și diametrul. Notarea dimensiunilor se face în centimetri și trebuie să fie aceeași în toate verigile sistemului de evidenta.
f) Coloana 11 se completează cu sursa din care provine obiectul: donație, achiziție, descoperire rezultată dintr-o cercetare de teren, etnografica, arheologică etc.
g) În coloana 12 se înscrie numărul actului de intrare în muzeu actul de donație, procesul-verbal al comisiei de achiziție, documentația rezultată din cercetarea de teren la care se poate raporta obiectul sau altele asemenea.
h) În coloana 13 se înscrie valoarea de achiziție a bunurilor cumpărate, respectiv, de utilitate, aferentă bunurilor primite cu titlu gratuit, definită potrivit prevederilor pct. 19 din Regulamentul de aplicare a
Legii contabilității nr. 82/1991 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 704/1993
pentru aprobarea următoarelor măsuri de executare a
Legii contabilității nr. 82/1991
și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 22 decembrie 1993.
Articolul 2
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale sunt următoarele:
a) Tipărirea registrului se face pe o hârtie de minimum 80g/mp sau poate fi realizată prin listare cu ajutorul computerului, caz în care se vor realiza copii de siguranță pe suport magnetic sau compact disc, care vor fi păstrate în doua locuri diferite.
b) Înainte de a fi utilizat, Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale se numeroteaza, se snuruieste și se sigileaza, iar pe ultima pagina se înscrie data, se semnează de către conducătorul instituției și se aplică ștampila.
c) Înscrierea se face lizibil, iar numele proprii, termenii specifici mai puțin uzuali și localitățile vor fi scrise cu majuscule.
d) Nu se admit ștersături, adaugari sau intervenții ulterioare completării rubricilor respective. Dacă este necesară o corectare sau o completare, aceasta se menționează la rubrica "Observații", cu certificarea intervenției respective prin semnatura conducătorului instituției și cu ștampila instituției.
Articolul 3
Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Articolul 4
La intrarea în patrimoniul instituției publice a unui bun cultural se efectuează următoarele operațiuni:
a) se atribuie obiectului un număr de inventar corespunzător poziției care urmează după ultima înregistrare;
b) obiectul este fotografiat, vedere generală și detalii semnificative;
c) obiectul este studiat de muzeograful specializat în categoria respectiva de obiecte, în vederea completării Registrului pentru evidenta analitica a bunurilor culturale;
d) se completează rubricile Registrului pentru evidenta analitica a bunurilor culturale cu toate informațiile despre obiect;
e) se marcheaza numărul de inventar pe obiect;
f) se completează fișele de fototeca pe care se lipesc martorii fotografici 9x12 cm;
g) obiectul este depozitat consemnându-se în cataloagele topografice codul poziției la care poate fi regasit.
Capitolul 2 Controlul gestiunilor. Inventarierea generală
Articolul 5
Instituțiile publice deținătoare de bunuri culturale sunt obligate sa verifice existenta și integritatea bunurilor înscrise în Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale, astfel:
a) unitățile care dețin până la 100.000 de obiecte - o dată la 3 ani;
b) unitățile care dețin între 100.000 și 250.000 de obiecte - o dată la 4 ani;
c) unitățile care dețin între 250.000 și 500.000 de obiecte - o dată la 5 ani;
d) unitățile care dețin peste 500.000 de obiecte - o dată la 7 ani.
Anual conducerea instituției poate dispune efectuarea verificării unui număr de obiecte aflate în inventar.
Efectuarea inventarierii se face potrivit Normelor metodologice privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.388/1995 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 18 decembrie 1995.
Capitolul 3 Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale
Articolul 6
Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale distruse sau dispărute, care fac parte din categoria "Tezaur", se aproba prin ordin al ministrului culturii, pe baza avizului Comisiei Naționale a Muzeelor și Colectiilor.
Avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colectiilor se acordă pe baza:
a) referatului comisiei de specialiști care a constatat distrugerea bunurilor culturale;
b) procesului-verbal de constatare întocmit de organele de poliție în cazul dispariției bunurilor culturale.
Articolul 7
Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale distruse sau dispărute, care fac parte din categoria "Fond", se aproba de Direcția muzeelor și colectiilor pe baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (2).
Articolul 8
Consiliul de administrație al instituției publice poate aproba scoaterea din inventar a unor obiecte din categoria "Fond" în vederea unor schimburi de obiecte cu alte instituții similare.
Articolul 9
În cazul bunurilor culturale revendicate și retrocedate foștilor proprietari, scoaterea din gestiune se face numai în baza hotărârii judecătorești de retrocedare, rămasă definitivă și irevocabilă.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.