Decizia nr. 509/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Cosmin Boncu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , excepție ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Onești în Dosarul nr. 439/110/2020 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 738D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că normele criticate sunt clare, atât interpretarea modului în care se desfășoară activitatea serviciului de salubrizare, cât și a modului de determinare a costurilor pentru comunitate și pentru cetățenii care beneficiază de acest serviciu fiind predictibile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 439/110/2020, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Onești într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii instanței de fond prin care s-a respins cererea autoarei excepției de anulare a unor hotărâri ale consiliului local privind respingerea plângerii prealabile, precum și de aprobare a taxei speciale de salubrizare și a regulamentului privind stabilirea taxei de salubrizare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului justei așezări a sarcinilor fiscale deoarece oferă posibilitatea instituirii unor taxe speciale pentru a se achita contravaloarea unor servicii de utilități publice (salubrizare) efectuate în interes general, respectiv al întregii comunități locale, în condițiile în care pentru achitarea unor astfel de servicii este instituit impozitul.

6.

Autoarea excepției învederează că pentru achitarea aceluiași serviciu se instituie două tipuri de contribuții, respectiv impozitul, conform

art. 2 pct. 37 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, dar și taxa specială, conform dispozițiilor

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006 , situație ce încalcă principiul justei aplicări a sarcinilor fiscale.

7.

Se mai arată că natura juridică a taxei speciale, conferită prin dispozițiile

art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006

și ale

art. 484 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , este aceea a unei contribuții ce se plătește pentru o prestație concretă în favoarea unei persoane determinate, și nu pentru o prestație în interesul general (al întregii comunități).

8.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, în principiu, în acord cu

art. 2 alin. (1) pct. 55

și

art. 30 din Legea nr. 273/2006 , precum și cu

art. 484 alin. (3) din Codul fiscal , orice taxă are o justificare într-o prestație a unei autorități publice. Însă, având în vedere particularitățile unor servicii publice, cum sunt cele de utilități publice, legiuitorul poate stabili, ținând seama de sfera utilizatorilor serviciului de salubritate, modalități diferite de finanțare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale - fără ca prin acesta să aducă atingere principiului așezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de

art. 56 alin. (2) din Constituție .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014.

13.

Curtea observă că ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. II pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/2022

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2021

privind regimul deșeurilor, precum și a

Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 30 septembrie 2022, iar

Legea nr. 101/2006

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12 octombrie 2023.

14.

Analizând actele dosarului, inclusiv notele scrise ale autoarei excepției, Curtea observă că aceasta critică dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006 , în redactarea anterioară modificării prin

art. II pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/2022 .

15.

Având în vedere aceste aspecte, precum și cele stabilite de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2022 , care aveau următorul conținut: „(1) În funcție de natura activităților prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât și în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanțării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin: (…) b) taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale; (…)“.

16.

Normele de referință invocate în motivarea excepției sunt dispozițiile

art. 56 alin. (2) din Constituție

cu privire la justa așezare a sarcinilor fiscale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024, paragraful 17, a reținut că, potrivit dispozițiilor constituționale ale

art. 139 , impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora.

18.

În legătură cu sediul materiei ce privește reglementarea taxelor speciale, prin

Decizia nr. 351 din 11 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 19 septembrie 2024 paragrafele 13-16, 19 și 20, Curtea a observat că prin dispozițiile

art. 454 din Codul fiscal

se stabilesc anumite impozite și taxe locale, astfel: a) impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren și taxa pe teren; c) impozitul pe mijloacele de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxele speciale; h) alte taxe locale.

19.

De asemenea, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile

art. 484 alin. (1) din Codul fiscal , pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale. Totodată, la

alin. (2) al art. 484 din Codul fiscal

menționează că domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare. La

alin. (3)

al aceluiași articol prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

20.

Tot prin decizia precitată, Curtea a reținut că, în concret, dispozițiile

art. 484 din Codul fiscal

sunt norme cu caracter general și prevăd posibilitatea instituirii unor taxe de către autoritățile locale, denumite de legiuitor speciale, în contextul în care aceste autorități locale prestează sau pun la dispoziția cetățenilor anumite servicii publice locale. Legiuitorul nu obligă în mod efectiv aceste autorități să le aplice pe plan local, ci lasă la aprecierea acestora posibilitatea instituirii, domeniile în care pot fi aplicate și cuantumul acestora fiind stabilite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

21.

Totodată, Curtea a considerat că în organizarea executării

Codului fiscal , prin

art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016

pentru aprobarea

Normelor metodologice

de aplicare a

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, sunt adoptate norme metodologice de aplicare a acestuia, care au menirea de a clarifica unele aspecte ce țin de interpretarea normelor legale. Astfel, aceste norme metodologice, în

capitolul VIII - Taxe speciale, secțiunea 1 - Taxe speciale, pct. 161 lit. a) , dispun că, în sensul

art. 484 din Codul fiscal , consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în conformitate cu

Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, precum și modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective. În teza a doua din același text de lege se prevede că hotărârile acestora vor fi afișate la sediul autorităților administrației publice locale și vor fi publicate, potrivit legii, iar la lit. c) se precizează că taxele speciale, instituite potrivit prevederilor

art. 484 din Codul fiscal , se fac venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.

22.

Astfel, Curtea constată că dispozițiile

art. 484 din Codul fiscal

sunt aplicabile în coroborare cu alte prevederi cu incidență în materie, cu normele de aplicare a Codului fiscal, cu cele care reglementează finanțele publice locale și cu cele care reglementează organizarea și funcționarea serviciului de salubrizare a localităților.

23.

De asemenea, Curtea a reținut că noțiunea de „taxă“ este definită de

art. 2 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, ca acea sumă „plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public“. De asemenea, noțiunea de impozit este definită de

art. 2 alin. (1) pct. 37 din același act normativ

ca prelevarea obligatorie, fără contraprestație imediată, directă și nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităților de interes general.

24.

În continuare, Curtea a constatat că una dintre caracteristicile taxei fiscale este aceea că persoana care plătește contribuția bănească cu titlu de taxă fiscală beneficiază de prestația unui serviciu din partea unui operator economic, o instituție publică ori un serviciu public. În acest sens, Curtea a statuat că, de principiu, rațiunea instituirii unei taxe își găsește justificarea într-o prestație a unei autorități publice (a se vedea și

Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994).

25.

De asemenea, prin

Decizia nr. 569 din 31 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 16 februarie 2024, paragraful 16, Curtea a observat că prin

art. 56 din Constituție

se consacră obligația fundamentală a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Prin urmare, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice, și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora (a se vedea și

Decizia Curții Constituționale nr. 325 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013).

26.

Analizând condițiile structurate prin jurisprudența sa referitoare la aplicarea principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, Curtea constată că finanțarea serviciilor de salubrizare prin intermediul taxelor speciale instituite de textul criticat se circumscrie cadrului de aplicare a principiului instituit de

art. 56 alin. (2) din Constituție . Reglementarea taxei speciale prin textele de lege anterior precizate [ art. 454

și

art. 484 alin. (1 )-( 3) din Codul fiscal ,

pct. 161 din Normele metodologice

de aplicare a

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 ] îi conferă acesteia caracterul de legalitate, fără să creeze o discriminare sau inechitate în aplicarea acesteia. În acest sens, având în vedere particularitățile unor servicii de utilități publice, legiuitorul poate stabili, ținând seama de sfera utilizatorilor serviciului, modalități diferite de finanțare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale.

27.

În ceea ce privește criticile aduse de autoarea excepției cu privire la domeniul de aplicare a taxelor speciale și suprapunerea sa cu domeniul de aplicare a impozitelor, prin analiza coroborată a dispozițiilor fiscale ce privesc taxele speciale, inclusiv a textului criticat, se constată că acestea din urmă păstrează elementul principal ce deosebește taxa de impozit. Acest element presupune o sumă plătită în schimbul unui serviciu prestat, chiar dacă individualizarea beneficiarilor serviciului și cuantumul taxei speciale se stabilesc de către autoritățile locale prin acte subsecvente, în conformitate cu reglementările în vigoare.

28.

Mai mult, analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea face confuzie între scopul pe care îl dă legiuitorul prelevării impozitelor, așa cum reiese din utilizarea sintagmei „pentru satisfacerea necesităților de interes general“ din

art. 2 pct. 37 din Legea nr. 273/2006

și caracteristica prestațiilor în schimbul cărora se achită taxele speciale, definită în sintagma „efectuate în beneficiul întregii comunități locale“, cuprinsă în textul de lege criticat. În primul caz, textul legal prin care se definește impozitul se referă la utilizarea sumelor prelevate pentru acoperirea necesităților de ordin general, fără ca prelevarea să presupună utilizarea sumelor colectate într-un scop determinat în concret în timp ce sintagma „efectuate în beneficiul întregii comunități locale“ din cuprinsul textului criticat se referă la categoria prestațiilor în schimbul cărora se achită taxele speciale, destinația sumelor prelevate prin taxele speciale fiind cu claritate stabilită.

29.

Prin urmare, nu se poate reține o suprapunere de reglementare între impozit și taxele speciale, instituită prin

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006 , bazată pe considerentele invocate de autoarea excepției.

30.

Pentru aceste argumente, nu se poate reține încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor

art. 56 alin. (2) din Constituție .

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Onești în Dosarul nr. 439/110/2020 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2022

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2021

privind regimul deșeurilor, precum și a

Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.