Decizia nr. 656/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Luv Team - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 35.105/212/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.551D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în raport cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia, având în vedere că textul criticat este clar în ceea ce privește fapta contravențională și criteriile de aplicare a sancțiunilor pentru fiecare caz în parte prevăzut de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 347/CA din 24 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 35.105/212/2017, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Luv Team - S.R.L. din Constanța în contextul unui litigiu având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, fiind de maximă generalitate, și nu conțin descrierea faptei contravenționale, nici condițiile și criteriile necesare pentru stabilirea faptei contravenționale, lăsând loc arbitrarului. Mai mult, dat fiind că obligația de obținere a autorizațiilor/avizelor necesare desfășurării exercițiului comercial este reglementată prin legi speciale, care la rândul lor sancționează contravențional desfășurarea exercițiului comercial fără autorizație sau aviz, precum și prin acte administrative normative adoptate de către autoritățile administrației publice locale, nu se justifică menținerea în legislația activă a prevederilor

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , care, practic, le dublează pe cele cuprinse în legile speciale sau în actele administrative normative.

6.

Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că, deși autoarea excepției de neconstituționalitate critică faptul că norma indicată este de maximă generalitate, din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

rezultă în mod clar faptul că amenda contravențională i-a fost aplicată acesteia pentru lipsa autorizației de funcționare ce trebuia eliberată societății în condițiile legii. Concluzia care se desprinde din sesizarea astfel formulată este că, în realitate, nu se invocă aspecte ce țin de neconstituționalitatea textului în discuție, ci eventual de omisiuni sau un vid legislativ, situații care nu pot fi complinite pe calea excepției de neconstituționalitate.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: „Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă: a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică; b) de la 500 lei la 1.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață medie; c) de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mare; d) de la 100 lei la

200 lei pentru comercianții ambulanți; e) de la 500 lei la 1.000 lei pentru comercianții care practică vânzări în afara spațiilor comerciale și pentru cei care practică vânzări directe;“.

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului. Având în vedere obiectul de reglementare al

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 , Curtea observă că aceasta legiferează cu privire la: activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață; cerințele necesare desfășurării acestor activități; structurile de vânzare; practicile comerciale; regulile generale de comercializare; sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia; activitățile comerciale desfășurate și serviciile prestate pe teritoriul României. Activitatea comercială, în sensul acestei ordonanțe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață prevăzute în anexa la ordonanță. Totodată, legiuitorul a stabilit care sunt persoanele competente să constate și să sancționeze nerespectarea prevederilor legale, în funcție de categoria contravențiilor prevăzute de ordonanța în discuție.

13.

Acest act normativ este o transpunere a prevederilor constituționale care statuează că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, context în care statul trebuie să asigure, printre altele, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național, refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

14.

Astfel,

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, la capitolul II : Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale, precizează, în

art. 5 alin. (1) , că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar la

capitolul VII : Sancțiuni sunt stabilite faptele care constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni. Printre aceste contravenții se regăsește și cea cuprinsă la

art. 73 pct. 1 , criticat în cauză, în virtutea căruia desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

constituie contravenție, care se sancționează cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă în cuantumurile prevăzute de lege.

15.

Față de acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că normele criticate ar fi de maximă generalitate și nu întrunesc criteriile de calitate a legii, întrucât nu conțin descrierea faptei contravenționale și condițiile necesare pentru stabilirea acesteia, aspect ce conduce la aplicarea acestor prevederi legale în mod arbitrar, mai ales în contextul existenței altor acte normative prin care se solicită avizarea sau autorizarea exercițiului comercial și care cuprind norme sancționatoare, dar și în contextul unor acte normative infralegale.

16.

În ceea ce privește principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudența sa, Curtea a statuat cu privire la obligația legiuitorului de a edicta norme clare, precise și previzibile ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc elementele constitutive ale acestora în chiar cuprinsul normei legale care circumscrie un anumit domeniu sau acestea trebuie să poată fi identificate cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25). Principiul este în egală măsură aplicabil și în materie contravențională. De asemenea, Curtea Constituțională a făcut referire la cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reflectate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reținut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern și vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita. Astfel, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, destinatarul normei trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ( Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile (pentru identitate de rațiune, și contravențiile), această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora ( Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).

17.

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , în raport cu alte prevederi legale avute în vedere de autoarea excepției, este actul normativ principal în domeniul activităților din sectorul comercial și al serviciilor de piață (cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață prevăzute în anexa la ordonanță) și, în cuprinsul său, reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la comercializarea produselor și serviciilor de piață în materie. Astfel, cu privire la elementul material al contravenției stabilite de

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , Curtea reține că acesta constă în desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor

art. 5 alin. (1) din același act normativ , care dispune faptul că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar nerespectarea acestor prevederi atrage răspunderea contravențională sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 .

18.

În acest context, Curtea observă că dispozițiile

art. 108 alin. (2) din Constituție

consacră noțiunea de organizare a executării legii, care are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, și anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatoare în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor legii. Așadar, legiuitorul nu mai stabilește întotdeauna direct, prin lege, anumite aspecte ce necesită o expunere în detaliu, ci, chiar în sensul textului constituțional al

art. 108 , această competență revine autorității publice însărcinate cu organizarea executării legii ( Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Or, dându-se eficiență acestor prevederi constituționale, a fost adoptată

Hotărârea Guvernului nr. 333/2003

pentru aprobarea

Normelor metodologice

de aplicare a

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003, norme metodologice care, la punctul 1, statuează că, în conformitate cu prevederile ordonanței, pe teritoriul României pot desfășura unul sau mai multe exerciții comerciale persoanele fizice și juridice care îndeplinesc, printre altele, următoarele condiții: sunt constituite și înregistrate legal; au ca obiect de activitate principal sau secundar comercializarea produselor și serviciilor de piață; dețin autorizațiile de funcționare eliberate în conformitate cu reglementările legale în vigoare; au acordul primarului comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București pentru exercitarea activităților comerciale în zone publice în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, permanent sau, după caz, sezonier.

19.

Așa fiind, Curtea reține că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu principiul legalității și cu regulile instituite prin

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Astfel, norma contravențională cuprinde, în mod clar și neechivoc, în cuprinsul său, descrierea faptelor ce constituie contravenție [și anume, desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 ], precum și sancțiunea aferentă (respectiv suspendarea activității comerciale până la data autorizării și aplicarea unei amenzi în cuantumurile prevăzute de lege). Prin urmare,

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

conține și cerințele prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , fiind redactat cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului normelor să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Altfel spus, ordonanța definește în mod clar contravenția în discuție și sancțiunea aplicabilă, așa încât destinatarul său să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională.

20.

Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalității și ținând seama de argumentele prezentate referitor la contravenții și la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției potrivit cărora normele supuse controlului de constituționalitate nu ar îndeplini cerințele de calitate a legii și, prin urmare, o persoană ar putea fi sancționată contravențional în funcție de aprecierea subiectivă și arbitrară a celor ce aplică legea, întrucât elementul material al contravenției stabilite de

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

este clar și neechivoc indicat de norma legală, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

21.

Distinct de acestea, referitor la pretinsa aplicare în mod arbitrar a normelor criticate în ceea ce privește contravențiile, deși aceste chestiuni țin de interpretarea și aplicarea legii, Curtea reține că există mecanisme de control al legalității aplicării sancțiunilor respective. Este de subliniat faptul că, potrivit

art. 77 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, republicată , cu modificările și completările ulterioare, prevederile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , cu excepția art. 28 și a art. 29. Or, regimul juridic al contravențiilor reprezentat de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

conține

capitolul IV : Căile de atac,

art. 31 - 36 , prin care sunt prevăzute aspecte ce țin de contestarea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, context în care instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Luv Team - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 35.105/212/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.