Decizia nr. 387/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Georgeta Cucu în Dosarul nr. 183/88/2017/a9 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.509D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând, în esență, că răspunderea instituită de textul criticat este una asumată de persoana care exercită funcția de administrator în cadrul unei societăți, care are obligația legală de a ține contabilitatea, cu respectarea normelor legale în materie. În măsura în care persoana nu își îndeplinește această obligație, atunci poate atrage răspunderea juridică prevăzută de textul criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 344 din 14 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 183/88/2017/a9, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Georgeta Cucu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de autoarea excepției împotriva sentinței civile prin care s-a admis cererea sa de atragere a răspunderii pentru pasivul debitoarei aflate în procedura insolvenței.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prin atragerea răspunderii sale patrimoniale, în condițiile în care nu s-a folosit de patrimoniul societății în interes personal, iar erorile de contabilitate comise nu au fost de natură să cauzeze ele însele starea de insolvență a debitoarei, se încalcă dreptul la proprietate privată și prezumția dobândirii licite a averii.

6.

De asemenea, se arată că un alt motiv de neconstituționalitate îl constituie caracterul echivoc, ambiguu, lipsit de claritate al textului de lege și apreciază că prevederi de tipul „au făcut să dispară unele documente contabile“ sau „nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea“ sunt noțiuni mult prea vagi și nu sunt redactate într-un limbaj juridic specific. Aceste dispoziții legale, mai ales prin prisma consecințelor patrimoniale deosebite pe care le au asupra administratorului unei societăți, ar fi trebuit să fie clare și precise și, în acest sens, autoarea excepției face propuneri de modificare a textului criticat.

7.

Nu în ultimul rând, autoarea excepției învederează Curții Constituționale că textul legal criticat este în contradicție și cu prevederile

art. 16

și ale

art. 1.357 alin. (1) din Codul civil , care prevăd că răspunderea pentru fapta proprie poate lua naștere numai în cazul îndeplinirii cumulative a celor patru condiții, respectiv: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite. Or, prin atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiilor

art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014

se încalcă principiile răspunderii civile delictuale, instituindu-se o prezumție de culpă acolo unde trebuie să existe o vinovăție dovedită.

8.

Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Referitor la critica potrivit căreia textul legal criticat ar avea un caracter echivoc, ambiguu, lipsit de claritate, reține că aceasta nu este întemeiată, de vreme ce faptele incriminate - „au făcut să dispară unele documente contabile“ sau „nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea“, - nu au un caracter echivoc sau ambiguu, iar obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea este amplu reglementată atât prin dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991, cât și prin alte dispoziții legale speciale. În ceea ce privește susținerile privind încălcarea proprietății private și faptul că s-ar prezuma caracterul licit al dobândirii proprietății, instanța de judecată reține că textul legal criticat nu se referă, sub nicio formă, la patrimoniul persoanei căreia i se antrenează răspunderea. Ceea ce reglementează norma criticată este răspunderea acestei persoane față de societate, ca formă de răspundere civilă delictuală; or, micșorarea patrimoniului acestei persoane ca urmare a antrenării răspunderii sale nu echivalează cu o confiscare de facto, ci este rezultatul constatării faptului că persoana respectivă a încălcat anumite prevederi legale, creând un prejudiciu pe care trebuie să îl acopere.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins:

La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

d)

au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind cerințele de calitate ale legii, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale

art. 136 alin. (5)

potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia formulează criticile de neconstituționalitate prin prisma unor aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate în cauza în care prezenta excepție a fost invocată, fiind nemulțumită de faptul că a fost admisă cererea de atragere a răspunderii sale patrimoniale pentru pasivul debitoarei. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, instanța de judecată fiind cea care dispune de instrumentele necesare pentru realizarea acestor operațiuni (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). S-a reținut, totodată că, în virtutea rolului constituțional al instanțelor judecătorești, acestora le revine competența exclusivă de a stabili dacă interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.

15.

Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ea este cea care asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.

16.

Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței judecătorești care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, astfel cum rezultă din prevederile

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție

( Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).

17.

Prin urmare, Curtea constată că prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Georgeta Cucu în Dosarul nr. 183/88/2017/a9 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.