Decizia nr. 470/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "stabilite în anexe" din cuprinsul art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei "se va stabili" din cuprinsul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul
art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul
art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în Dosarul nr. 3.698/63/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.615D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.812D/2021, nr. 3.950D/2021, nr. 189D/2022, nr. 190D/2022, nr. 191D/2022, nr. 192D/2022, nr. 219D/2022, nr. 299D/2022, nr. 1.015D/2022, nr. 1.016D/2022, nr. 297D/2023, nr. 2.688D/2025 și nr. 2.689D/2025, având un obiect similar, excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în dosarele nr. 3.532/63/2020, nr. 8.759/63/2020, nr. 8.465/63/2020, nr. 3.537/63/2020, nr. 2.384/63/2021, nr. 3.530/63/2020, nr. 3.534/63/2020, nr. 8.488/63/2020, nr. 9.320/63/2020, nr. 3.536/63/2020, nr. 3.539/63/2020, nr. 8.756/63/2020 și nr. 9.321/63/2020 ale Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
6.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.812D/2021, nr. 3.950D/2021, nr. 189D/2022, nr. 190D/2022, nr. 191D/2022, nr. 192D/2022, nr. 219D/2022, nr. 299D/2022, nr. 1.015D/2022, nr. 1.016D/2022, nr. 297D/2023, nr. 2.688D/2025 și nr. 2.689D/2025 la Dosarul nr. 3.615D/2021, care a fost primul înregistrat.
7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, deoarece autorul formulează speculații cu privire la modul în care sintagmele legale criticate ar conduce la calcularea unor remunerații diferite, prin raportare la salariul de bază.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8.
Prin încheierile din 23 noiembrie 2021, 11 ianuarie 2022, 10 ianuarie 2022, 11 aprilie 2022 și 2 iunie 2025, pronunțate în dosarele nr. 3.698/63/2020, nr. 3.532/63/2020, nr. 8.759/63/2020, nr. 8.465/63/2020, nr. 3.537/63/2020, nr. 2.384/63/2021, nr. 3.530/63/2020 și nr. 3.534/63/2020, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul
art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul
art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
9.
Prin încheierile din 24 noiembrie 2021, 13 ianuarie 2021, 14 ianuarie 2022, 18 ianuarie 2022 și 2 februarie 2023, pronunțate în dosarele nr. 8.488/63/2020, nr. 9.320/63/2020, nr. 3.536/63/2020, nr. 3.539/63/2020, nr. 8.756/63/2020 și nr. 9.321/63/2020, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 lit. a)
și ale
art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 .
10.
Excepția a fost ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind acordarea unor drepturi salariale.
11.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, potrivit
Legii-cadru nr. 153/2017 , denumită în continuare
Legea , personalul salarizat se împarte în următoarele categorii: (i) existent la data intrării în vigoare a legii, respectiv 1 iulie 2017, (ii) care, potrivit
art. 36 alin. (1) , a fost reîncadrat în funcție, cu stabilirea salariilor de bază conform
art. 38 , (iii) nou-încadrat/promovat în perioada de aplicare etapizată - căruia i s-a stabilit salariul de bază potrivit
art. 39 , (iv) existent la data de 1 ianuarie 2023, căruia, potrivit
art. 12 alin. (2) , i se va stabili salariul de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în
anexele nr. I - VIII la Lege
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.
12.
Tot din cuprinsul
Legii
rezultă că unul dintre elementele comune acestor trei categorii de personal, din punctul de vedere al drepturilor de natură salarială, este salariul de bază, care trebuie să aibă același înțeles pentru fiecare dintre aceste categorii, singura diferență fiind modalitatea de stabilire/determinare.
13.
Analizând definiția dată de legiuitor termenului salariu de bază, se înțelege că acesta reprezintă suma de bani menționată în
anexele la Lege , deoarece sintagma „stabilită în anexe“ din cuprinsul textului de lege nu poate să aibă alt înțeles. Or, în
anexele la Lege , în particular în
anexa nr. VIII cap. 2 lit. A pct. 2.4 , sunt menționate expres, ca sume de bani, doar cuantumurile salariilor de bază din anul 2022. Se ajunge, astfel, la concluzia că prin sintagma „salariu de bază“, în înțelesul
Legii , se înțelege suma de bani aferentă anului 2022, sumă care oricum nu poate fi depășită, deoarece
art. 38 alin. (6) din Lege
interzice acest lucru.
14.
Cu referire la lămurirea noțiunii „salariu de bază“, autorul menționează
Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia aceasta reprezintă suma de bani menționată în
anexele la Lege , adică suma de bani aferentă anului 2022. Plecând de la această ipoteză, instanța supremă a statuat că sporul pentru condiții vătămătoare prevăzut de
art. 23 din Lege , fiind calculat ca procent la salariul de bază, se va acorda de la data la care salariile de bază devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
15.
Noțiunea „salariu de bază“ este frecvent folosită în cuprinsul
Legii , de exemplu, în
art. 36 alin. (1) ,
art. 38 alin. (2) lit. a) ,
art. 38 alin. (3) lit. a)
sau în
art. 1 alin. (1) din cap. II lit. I din anexa nr. VIII la Lege . Prin urmare, în acest cadru de reglementare, coroborat cu
Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 , dacă raportarea se face la faptul că prin salariul de bază se înțelege, de fapt, suma de bani aferentă anului 2022, atunci această noțiune se golește de sens, ajungându-se în situația în care destinatarii normei juridice nu pot înțelege reglementarea.
16.
Autorul propune, ca exercițiu, înlocuirea noțiunii „salariu de bază“ din
art. 38 alin. (2) lit. a) din Lege
cu un text având următorul cuprins: „se menține în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al sumelor prevăzute în anexele la lege pentru anul 2022“. Autorul excepției apreciază însă că, în mod evident, este un nonsens juridic, deoarece nu se poate să se mențină în plată un salariu care nu a fost obținut.
17.
Prin eliminarea noțiunii „salariu de bază“ se ajunge și la încălcarea
art. 16 din Constituție . Astfel, textul
art. 1 alin. (1) din cap. II lit. I din anexa nr. VIII la Lege
prevede că „(1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la
cap. II lit. A
-
lit. E
poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat“, iar, ca urmare a înlocuirii, va avea următoarea formă: „(1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la
cap. II lit. A - lit. E
poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din suma prevăzută în anexele legii pentru anul 2022, corespunzător timpului lucrat.“
18.
În cazul sporului pentru condiții vătămătoare, prin raportare și la
Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 , discriminarea devine imorală deoarece din analiza comparată a beneficiarilor, persoane încadrate pe funcții similare în aceeași instituție sau în instituții diferite, rezultă că personalul care are salariul de bază din 2022, deci mai mare, beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare. În schimb, personalul care nu a ajuns la nivelul salariului de bază din 2022 nu beneficiază de acest spor. Altfel spus, criteriul - nivelul salariului de bază - nu este unul obiectiv pentru a justifica tratamentul diferit al celor două categorii de persoane: (i) cei cu salariu sub nivelul din anul 2022 și (ii) cei cu salariul la nivelul anului 2022, în acordarea unui spor calculat ca procent la salariul de bază.
19.
În cazul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, menținerea actualei definiții a noțiunii „salariu de bază“ creează în mod real o problemă majoră, deoarece toate instituțiile/autoritățile publice vizate de
Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 , prin care a fost aprobat
Regulamentul-cadru
privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică centrală, cu certitudine de 100% Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și instituțiile subordonate, au acordat, începând cu anul 2018, sporul pentru condiții vătămătoare de muncă prin raportare la salariul de bază în plată al salariaților, și nu condiționat de atingerea nivelului din anul 2022.
20.
Tot astfel, menținerea actualei definiții a noțiunii „salariu de bază“ creează o problemă majoră deoarece majoritatea instituțiilor publice vizate de
Lege
(inclusiv Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și instituțiile subordonate) au acordat, începând cu data intrării în vigoare a
Legii , 1 iulie 2017, majorarea de 10% a salariului de bază personalului care exercită activitatea de control financiar preventiv conform
art. 15 din Lege
ori majorarea de 50% a salariului de bază personalului din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizate în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile conform
art. 16 din Lege . Se arată că imprecizia cu privire la noțiunea „salariu de bază“ devine dramatică deoarece, potrivit
art. 12 alin. (2) din Lege , începând cu 1 ianuarie 2023, salariul de bază se va stabili prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în
anexele nr. I-VIII la Lege
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, ceea ce vine în contradicție cu ceea ce se înțelege prin salariu de bază potrivit definiției cuprinse în
art. 7 lit. a) din Lege , în concret, cu suma din anul 2022.
21.
Numai printr-o coincidență și precizie milimetrică suma rezultată din înmulțirea coeficienților prevăzuți în
anexele nr. I-VIII
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare poate fi egală cu suma din anul 2022 menționată în „anexele la lege“ și care reprezintă salariul de bază și numai așa se pot acorda drepturile salariale calculate prin raportare la salariul de bază. Altfel, destinatarii
Legii , începând cu 1 ianuarie 2023, rămân cu suma determinată prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în
anexele nr. I-VIII
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.
22.
Într-un stat de drept nu se poate opera cu unități de măsură diferite, în sensul în care prin salariu de bază se înțelege suma de bani stabilită în anul 2022 doar atunci când se calculează sporul pentru condiții vătămătoare prin raportare la salariul de bază, iar în cazul altor sporuri, majorări, prime, premii sau alte drepturi, deși legea dispune că se calculează tot prin raportare la salariul de bază, în fapt raportarea să se facă la salariul de bază preexistent intrării în vigoare a
Legii ; ori începând cu anul 2023 prin raportare la suma determinată prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în
anexele nr. I-VIII
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.
23.
Imprecizia sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul
art. 7 lit. a) din Lege , dar și a
Legii , în ansamblul său, este dovedită de multitudinea de clarificări oferite de Ministerul Muncii pe site-ul propriu, din care unele agreate cu reprezentanții Curții de Conturi.
24.
În continuare, autorul evocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii, precum și la interzicerea discriminării.
25.
În ceea ce privește critica adusă sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul
art. 39 alin. (4) din Lege , autorul arată că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Dolj intră sub incidența
alin. (1)
și
(2)
ale
art. 39 din Lege , deoarece, pe de o parte, legea este edictată pentru a fi aplicată, și nu pentru a nu fi aplicată, iar pe de altă parte, nu există niciun text de lege derogator, în sensul că acestea nu se aplică OCPI Dolj.
26.
Mai departe, autorul susține că nu există o normă de forța legii cu privire la obligația instituțiilor din subordinea aceluiași ordonator de credite de „identificare“ a salariului maxim din cadrul instituțiilor similare pe baza căruia să stabilească angajaților proprii salariul de bază. Astfel,
Legea
nu reglementează obligația OCPI Dolj de „identificare“ a salariului de bază brut maxim, lunar, aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Administrație“ specifice OCPI și Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). Ca atare, nu există bază legală la nivel de normă cu forța legii pentru a proceda, într-un fel sau altul, la „identificarea“ unui astfel de salariu. Subsecvent, neexistând obligația de identificare a salariului în sensul solicitat,
Legea
nu reglementează, pentru că nu ar avea logică juridică, nici obligația OCPI Dolj de „stabilire“ a unui astfel de salariu. Astfel, sintagma „va stabili“ din cuprinsul
alin. (4) al art. 39 din Lege
este lipsită de claritate deoarece nu se poate stabili în sarcina cărei instituții dintre cele la care se referă norma legală este stabilită obligația de stabilire a salariului de bază: în sarcina instituțiilor subordonate (oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară subordonate ANCPI) sau în sarcina instituțiilor care au în subordine mai multe instituții (ANCPI)?
27.
Din lectura
art. 3 alin. (4) al Legii
rezultă că obligația stabilirii salariilor de bază revine ordonatorilor de credite, fără a deosebi între ordonatorii terțiari, secundari sau principali. Se poate aprecia, deci, că obligația de identificare revine deopotrivă OCPI Dolj (ordonator terțiar de credite) și ANCPI (ordonator secundar de credite). Însă OCPI Dolj, din punct de vedere legal, nu monitorizează și nu gestionează date oficiale despre salariul de bază brut lunar stabilit la nivelul maxim corespunzător funcțiilor din cadrul celorlalte oficii de cadastru și publicitate imobiliară subordonate ANCPI. Or, câtă vreme OCPI Dolj nu este în posesia unor astfel de informații oficiale, obligația impusă de textul criticat - va stabili - este contrară
art. 1 alin. (5) din Constituție .
28.
De asemenea, autorul subliniază că nu există o bază legală, la nivel de normă juridică de organizare și executare a legii, cu privire la obligația de „identificare“ și de „stabilire“ a salariului maxim din cadrul instituțiilor similare pe baza căruia să stabilească angajaților proprii salariul de bază.
29.
Astfel, după intrarea în vigoare a legii, urmează etapa organizării executării legii prin hotărâre a Guvernului, iar, ulterior, etapa executării legii prin ordine cu caracter normativ, instrucțiuni și alte asemenea ale ministerelor/organelor administrației publice centrale. În acest moment nu există nicio hotărâre a Guvernului care să stabilească metodologia de identificare și, ulterior, de stabilire de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. De asemenea, nu s-a adoptat niciun ordin cu caracter normativ sau o instrucțiune al/a ministrului lucrărilor publice, dezvoltării administrației (ordonator principal de credite) sau al directorului general al ANCPI (ordonator secundar de credite) prin care să fie pusă în executare
Legea
prin responsabilități precise în identificarea și stabilirea de către OCPI Dolj a salariului în sensul solicitat. Or, câtă vreme conduita impusă OCPI Dolj de textul criticat, în sensul „stabilirii“ salariului maxim la nivelul maximului din cadrul celorlalte oficii de cadastru și publicitate imobiliară subordonate ANCPI, nu este reglementată procedural, textul criticat este lipsit de coerență.
30.
Mai departe, autorul precizează că, dacă în cadrul OCPI Dolj există un salariu de bază similar, conform
alin. (1) al art. 39 din Lege , acesta ar trebui să acorde acest salariu, însă
alin. (4)
instituie, fără a deroga de la
alin. (1) , obligația stabilirii nivelului salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivelul maxim aflat în plată din cadrul instituțiilor subordonate aceluiași ordonator de credite. Prin urmare, în fondul activ al dreptului, există două reglementări diferite, prin care OCPI Dolj trebuie să stabilească salariul de bază al unui salariat, ceea ce este în dezacord cu
art. 1 alin. (5) din Constituție . Oricum ar fi, și în această ipoteză OCPI Dolj este lipsit de informațiile oficiale reprezentate de salariile maxime din cadrul celorlalte OCPI subordonate ANCPI.
31.
Autorul mai susține că, în cauza în care a ridicat excepția, instanța, în considerarea rolului activ, cu depășirea nelegală a acestui rol, a solicitat ordonatorului secundar de credite ANCPI să comunice salariile maxime din cadrul celorlalte oficii de cadastru și publicitate imobiliară subordonate, iar, ca urmare a observării acestor salarii, deși nu recunoaște direct, a obligat OCPI Dolj să stabilească salariile la nivelul maxim transmis de ANCPI. Nu se poate reține vreo culpă pentru OCPI Dolj câtă vreme acesta nu gestionează informații despre salariile existente în cadrul celorlalte oficii.
32.
Autorul mai arată că Ministerul Muncii și Protecției Sociale a oferit următoarea interpretare textelor legale: „ alin. (4) al art. 39 din Lege
vine în aplicarea prevederilor
alin. (1)
al aceluiași articol în sensul că se aplică pentru personalul din acele instituții care au unități subordonate astfel, salarizarea la nivelul maxim pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice sau din instituțiile subordonate acestora, conform
art. 39 , se aplică în instituțiile care au în subordine una sau mai multe instituții, respectiv numai pentru personalul A.N.C.P.I.“ Or, câtă vreme Ministerul Muncii și Protecției Sociale are, potrivit
art. 4 din Lege , atribuții de control în aplicarea
Legii , este neclar rolul OCPI Dolj în această privință.
33.
În cauza în care a fost ridicată excepția, instanța a obligat la stabilirea unor sume identificate în cadrul litigiului, însă, ulterior, norma criticată a rămas în vigoare, iar OCPI Dolj nu poate să stabilească salariul la nivelul maxim al salariului din celelalte instituții, pentru aceleași considerente.
34.
Mai departe, autorul menționează
Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, aplicată prin analogie, ar valida următorul raționament: dacă
alin. (4) al art. 39 din Lege
nu identifică actul normativ, actul administrativ, grila de salarizare sau alte asemenea acte juridice la care OCPI Dolj să se raporteze pentru a identifica și, ulterior, a stabili salariul la nivelul maxim, este evidentă neclaritatea textului.
35.
De asemenea, lipsa reglementării prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin/instrucțiune cu caracter normativ a organizării și punerii în executare a
art. 39 alin. (4) din Lege
conduce la lipsa cadrului funcțional de determinare ori calculare a salariului în sensul solicitat, acesta rămânând doar drept „virtual“.
36.
În consecință, identificarea, pe cale judiciară, cum a făcut Tribunalul Dolj, a salariilor maxime din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară subordonate ANCPI și valorificarea acestor salarii nu pot avea valența unei norme legale, deoarece acest fapt echivalează cu legiferarea, contrar, însă, separației puterilor în stat. Altfel spus, doar prin prisma faptului că instanța „poate“ solicita informații în legătură cu salariile din cadrul mai multor angajatori nu înseamnă că unul din acești angajatori este vinovat că nu a procedat în același fel, deoarece legea nu îi permite o asemenea conduită, cum nu obligă niciun alt angajator să îi comunice date în legătură cu salariile angajaților proprii. Mai mult, salariile de bază, în sensul modificării, au o anumită dinamică generată de diferiți factori, de exemplu, acordarea unei gradații de vechime în muncă, acordarea sau retragerea unui spor etc., situație în care lipsa unei prevederi legale care să stabilească un cadru procedural al solicitării unor astfel de informații este contrară
art. 1 alin. (5) din Constituție .
37.
Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată.
38.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
39.
Guvernul, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 3.812D/2021 și 3.950D/2021, apreciază că excepția trebuie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere
deciziile Curții Constituționale nr. 81 din 18 februarie 2020 ,
nr. 1.601 din 9 decembrie 2010
sau
nr. 206 din 28 mai 2020 .
40.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
41.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
42.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă sintagma „stabilite în anexe“ cuprinsă în
art. 7 lit. a) , precum și sintagma „se va stabili“ din cuprinsul
art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile
art. 7 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
au următorul conținut:
–
Articolul 7
lit. a):
„În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în
anexele nr. I-IX ;“;
–
Articolul 39
alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 : „În aplicarea prevederilor
alin. (1) , în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.“ Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind standardele de calitate a legii și ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi.
43.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia, autoritate administrativă, se adresează jurisdicției constituționale doar pentru a-i oferi, în litigiile în care a ridicat-o, o interpretare a textelor din cuprinsul
Legii
pe care trebuie să le aplice.
44.
Așa cum a stabilit Curtea Constituțională, soluționarea aspectelor care vizează, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii revine autorităților publice competente, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (a se vedea
Decizia nr. 888 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 31 martie 2021, paragraful 25, sau
Decizia nr. 256 din 20 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 iulie 2021, paragraful 31).
45.
În cauza de față, criticile autorului vizează aspecte foarte detaliate ale unor chestiuni de aplicare și interpretare a legii. De exemplu, autorul susține că noțiunea „salariu de bază“ este frecvent folosită în cuprinsul
Legii , de exemplu, în
art. 36 alin. (1) ,
art. 38 alin. (2) lit. a) ,
art. 38 alin. (3) lit. a)
sau în
art. 1 alin. (1) din cap. II lit. I din anexa nr. VIII la Lege . Prin urmare, conchide autorul, în acest cadru de reglementare, coroborat cu
Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, dacă raportarea se face la faptul că prin salariul de bază se înțelege, de fapt, suma de bani aferentă anului 2022, atunci această noțiune se golește de sens, ajungându-se în situația în care destinatarii normei juridice nu pot înțelege reglementarea.
46.
Într-un context similar celui prezent, prin
Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragrafele 65-68, Curtea a statuat că împrejurarea că o critică ridicată de autorii unei excepții de neconstituționalitate care pune în discuție aspecte detaliate, particulare ale modalității de aplicare și interpretare a unei norme legale, fie ea și trecută deja prin filtrul interpretativ al instanței supreme, nu conduce automat la concluzia că respectivele chestiuni ar fi lipsite de importanță. Dimpotrivă, lămurirea aspectelor invocate de către autori se poate dovedi decisivă pentru modalitatea de aplicare a normelor legale în discuție și, deci, a soluțiilor concrete pronunțate. Chestiunea decisivă care împiedică Curtea Constituțională să ia în considerare oferirea unui răspuns la astfel de critici ține de departajarea competențelor între autoritățile de rang constituțional. În speță este vorba despre atribuțiile Curții Constituționale, pe de o parte, și ale instanțelor judecătorești, pe de altă parte.
47.
Astfel, după cum a reținut Curtea în
Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021 , este adevărat că, chiar și după ce o anumită chestiune de drept a fost dezlegată în principiu de către instanța supremă, identificarea corectă a normei sau a normelor juridice aplicate situației de fapt date sau/și interpretarea acesteia/ acestora ar putea ridica dificultăți. Dar tocmai din acest motiv „înfăptuirea justiției“, în înțelesul dat acestei noțiuni de
art. 124 din Constituție , nu se reduce la un proces mecanic de aplicare a unor norme juridice clare la situații de fapt la fel de clare. În realitate, litigiile cu a căror soluționare sunt învestite instanțele judecătorești ridică probleme de stabilire a raporturilor dintre mai multe acte normative din același domeniu și, implicit, de identificare a actului normativ aplicabil situației concrete. În același fel, deci, judecătorii al căror rol constituțional constă în înfăptuirea justiției au autoritatea ultimă în aplicarea, la cazuri concrete, inclusiv a unor norme legale care conțin chestiuni de drept dezlegate în principiu de către instanța supremă.
48.
Cele anterior precizate derivă în mod natural din principiul izvorât din jurisprudența Curții Constituționale potrivit căruia revine competenței instanțelor judecătorești interpretarea legii, prin apelarea la metodele de interpretare și aplicare a acesteia în mod corespunzător.
49.
De altfel, Curtea Constituțională a stabilit că, în cadrul justiției de drept comun, judecătorul, supunându-se numai legii, în conformitate cu
art. 124 alin. (1) din Constituție , are obligația/dreptul să asigure supremația acesteia indiferent că este neclară ori incompletă, să o interpreteze și să o aplice, în caz contrar fiind pasibil de denegare de dreptate.
50.
Cu referire la obligația/dreptul instanței judecătorești de a asigura supremația legii indiferent că este neclară ori incompletă, de a o interpreta și de a o aplica, Curtea apreciază că mutatis mutandis această obligație, cu o stringență chiar mai mare, le revine și autorităților administrative, în mod nemijlocit învestite să aplice un anumit instrument normativ, în cazul de față
Legea . Potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 283 din 17 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 89, atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care lea stabilit, astfel încât legiuitorul, aflat în imposibilitatea de a prevedea toate situațiile juridice, lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă.
51.
Potrivit prevederilor
art. 2 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile
Constituției . Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale
art. 126 alin. (1)
și
(3) din Constituție . Curtea mai observă că, în realitate, autorii excepției sunt nemulțumiți de modul eventual de interpretare a acesteia. Totodată, clarificarea împrejurărilor cauzei și determinarea prevederilor de lege incidente revin competenței exclusive a instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, nefiind de resortul contenciosului constituțional (a se vedea
Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 25).
52.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „stabilite în anexe“ din cuprinsul
art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a sintagmei „se va stabili“ din cuprinsul
art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj în dosarele nr. 3.698/63/2020, nr. 3.532/63/2020, nr. 8.759/63/2020, nr. 8.465/63/2020, nr. 3.537/63/2020, nr. 2.384/63/2021, nr. 3.530/63/2020, nr. 3.534/63/2020, nr. 8.488/63/2020, nr. 9.320/63/2020, nr. 3.536/63/2020, nr. 3.539/63/2020, nr. 8.756/63/2020 și nr. 9.321/63/2020 ale Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.