Declarație nr. 1/2026

În temeiul

art. 87 alin. (2) din Regulamentul Senatului , aprobat prin

Hotărârea Senatului nr. 28/2005 , republicat,

Senatul adoptă prezenta declarație.

Evidențiind importanța respectării normelor de drept internațional în materia drepturilor copilului, precum și rolul standardelor juridice europene -

Convenția

europeană a drepturilor omului;

Carta

socială europeană,

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (UE), regulamentele și directivele UE, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) - în garantarea exercitării drepturilor universale ale copilului, precum și a dreptului la viață privată și de familie,

reamintind că protecția și promovarea drepturilor copilului reprezintă un obiectiv major al oricărui stat democratic, având drept fundament recunoașterea și respectarea demnității și valorii fiecărui membru al familiei, și deplin conștient de importanța acestor principii și valori pentru progresul țării și pentru viitorul umanității,

subliniind că protecția și promovarea drepturilor copilului reprezintă, totodată, unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, drepturile copilului fiind consacrate în

Carta

drepturilor fundamentale a UE, care garantează protecția acestor drepturi în punerea în aplicare a dreptului Uniunii,

reafirmând convingerea unanim împărtășită, potrivit

Convenției

Națiunilor Unite privind drepturile copilului, că familia reprezintă unitatea de bază a societății și mediul natural destinat creșterii și bunăstării tuturor membrilor săi și, în special, a copiilor, fiind necesar dezvoltării complete și armonioase a personalității acestora,

recunoscând faptul că această convenție a fost ratificată de toate statele membre ale UE și orientează acțiunile în acest domeniu și ținând cont de faptul că, potrivit

Cartei , copiii au dreptul de a-și exprima liber opiniile, iar opiniile lor trebuie luate în considerare în chestiunile care îi privesc, ținându-se seama de vârsta și gradul lor de maturitate,

reiterând faptul că CJUE a susținut că dreptul copilului de a fi ascultat, astfel cum este prevăzut în

Cartă

și în Regulamentul Bruxelles IIa, impune să se pună la dispoziția copilului procedurile juridice și condițiile care să îi permită să își exprime liber opinia și ca aceasta să fie obținută de către instanță, iar aceasta trebuie să ia toate măsurile necesare pentru organizarea acestor audieri, ținând seama de interesul superior al copilului și de circumstanțele fiecărui caz; cu titlu de exemplu, aceste drepturi au fost violate constant de autoritățile suedeze în procesul de gestionare a dosarului minorelor Sara și Tiana Samson, deținătoare exclusiv ale cetățeniei române, minore preluate abuziv de la părinții lor de serviciile sociale suedeze în decembrie 2022, inclusiv în cursul procesului de judecată care s-a desfășurat la 21 mai 2026,

recunoscând dreptul la identitate, inclusiv la deținerea de documente care să dovedească identitatea națională,

constatând cu profund regret că, în mai multe rânduri, cetățeni români cu reședință în străinătate semnalează autorităților române un tratament discriminatoriu din partea unor reprezentanți ai serviciilor sociale din țara de reședință, prin preluarea în custodie a copiilor lor, în cazul unor alegații aduse părințiilor, fără o anchetă corectă și încălcând procedurile și drepturile familiilor implicate,

fiind informat despre sutele de cazuri semnalate de familii de cetățeni români aflate în situații similare, am constatat totodată amploarea structurală a fenomenului, multe alte națiuni europene înregistrând numeroase cazuri cu privire la propriii cetățeni deposedați de copii; semnificative sunt și raportările și informațiile publice privind zecile de mii de copii luați anual din sânul familiilor suedeze de serviciile sociale din Suedia; statistici oficiale suedeze („Socialstyrelsen, 2024 data“), care sunt foarte rar și selectiv date publicității, indică cifra de 26.300 de copii preluați de serviciile sociale suedeze de la părinții lor în 2024. Estimarea publică indică faptul că cifrele reale sunt în practică mai mari. Totodată, audierea publică organizată la Riksdagen (Parlamentul Regatului Suediei) la 26 martie 2026 de către PASG Nordic/PASG International, alte asociații, autori și jurnaliști împreună cu parlamentari suedezi, indică, pe baza unor date internaționale, că, în ultimii ani, între 180.000 și 250.000 de copii ar fi avut de suferit, prin separarea de părinți („alienare parentală“), cu consecințe grave pe termen lung, inclusiv la capitolul de sănătate mintală, conduite distructive sau sinucidere. Există date concrete date publicității de părinți, cetățeni suedezi, ai căror copii s-au sinucis în perioada în care s-au aflat în custodia serviciilor de asistență socială din Regatul Suediei.

Semnalând faptul că există anumite probleme sistemice, de natură structurală, în aplicarea normelor europene și internaționale privind protecția drepturilor copilului și aducând în atenție că Guvernul și Parlamentul României, ținând seama de sesizările înaintate de familiile de români din mai multe state europene, precum Regatul Suediei, au efectuat demersuri constituționale, la propunerea Comisiei pentru politică externă a Senatului României, și care, din păcate, până la data prezentei declarații, nu au avut ca efect direct, în unele din situațiile semnalate, adoptarea de către autoritățile din statele respective a unor soluții favorabile reunificării familiei, inclusiv în cadrul familiei extinse/al autorităților de protecție a copiilor din statul de origine,

admițând că, pe de o parte, sistemele naționale de protecție a minorilor sunt diferite la nivelul statelor membre UE, iar, pe de altă parte, există provocări comune ce se referă, printre altele, la insuficiența politicilor de prevenire și a sistemelor de identificare timpurie, precum și la lipsa unui sprijin prompt și cuprinzător (inclusiv psihosocial), în special pentru copiii care se confruntă cu nevoi de protecție concomitente și ale monitorizării; adesea, mecanismele de coordonare nu sunt în măsură să asigure răspunsuri multidisciplinare eficace între ministere sau între diferitele niveluri de competență, iar disponibilitatea și coordonarea resurselor umane și financiare reprezintă, de asemenea, o provocare.

Reamintind Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2021 referitoare la drepturile copiilor în perspectiva Strategiei UE privind drepturile copilului, care:

–

subliniază importanța interesului superior al copilului în litigiile familiale transfrontaliere, invită statele membre să se asigure că își îndeplinesc obligațiile prevăzute în Regulamentul Bruxelles II bis (37);

–

subliniază importanța unei cooperări strânse și a unei comunicări eficiente între diferitele autorități naționale și locale implicate în procedurile de plasament al copiilor;

–

invită statele membre să respecte dreptul copiilor de a-și vedea părinții.

În rezoluția din 2021 referitoare la drepturile copilului, Parlamentul European a subliniat importanța dezvoltării și consolidării sistemelor integrate naționale și transnaționale de protecție a copilului, dotate cu resurse suficiente, precum și a sistemelor de punere în aplicare și de monitorizare. Concluziile Consiliului din iunie 2022 referitoare la Strategia UE privind drepturile copilului au invitat, de asemenea, statele membre să adopte o abordare integrată (coordonată și multidisciplinară) a protecției copilului. De asemenea, în avizul său, Comitetul Regiunilor a subliniat necesitatea crucială de a capacita autoritățile locale și regionale în cadrul sistemelor integrate de protecție a copilului.

Menționând că există decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze similare, inclusiv împotriva Regatului Suediei, prin care se constată încălcarea de către un stat parte a dreptului la respectarea vieții de familie, înscris în

articolul 8 al Convenției

europene a drepturilor omului, respectiv în

articolul 7 al Cartei

drepturilor fundamentale a UE, în temeiul jurisprudenței CEDO, copiii ar trebui să fie separați de părinții lor numai în circumstanțe excepționale și, de asemenea, autoritățile ar trebui să facă tot posibilul pentru păstrarea relațiilor personale părinte-copil și pentru reîntregirea familiei.

Reamintind că statele părți la convențiile internaționale privind protejarea drepturilor minorilor, deja menționate, au obligația de a respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, în mod regulat, dar și de a nu separa frații și surorile pe perioada executării custodiei și, în același timp, de a le asigura prezervarea identității lor naționale și religioase,

îndemnând, ca și la nivel politic, să se facă o analiză a acestui fenomen pentru a combate, în viitor, posibile încălcări ale acestor drepturi și pentru o corectă aplicare a normelor internaționale în materie,

urmărind cu cea mai mare îngrijorare evoluțiile în cazul minorelor familiei Samson, Sara și Tiana, cetățeni exclusiv români, cu domiciliul în România, și dificultățile pe care le întâmpină în relațiile cu serviciile sociale suedeze, în urma preluării abuzive de către acestea și instituirii unor măsuri disproporționate asupra minorelor, inclusiv respingerea nejustificată de către autoritățile centrale suedeze a demersurilor oficiale întreprinse constant de statul român pentru repatrierea propriilor cetățeni,

continuând demersurile întreprinse de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (MFTSS), Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și Ministerul Justiției (MJ), în calitate de autoritate centrală desemnată prin Regulamentul (UE) 2019/1.111, în limitele și competențele legale, pentru sprijinirea familiei în vederea redobândirii celor două minore, precum și demersurile de diplomație parlamentară realizate, în baza mandatului încredințat de Birourile Permanente ale Senatului României și Camerei Deputaților, de parlamentari români, în cadrul vizitelor de lucru efectuate în Regatul Suediei în luna iulie 2024,

Senatul României, în baza atribuțiilor sale constituționale privind protecția și sprijinirea cetățenilor români în străinătate, respectiv sprijinirea comunităților românești din străinătate, pentru păstrarea și dezvoltarea identității lor spirituale, religioase, culturale și drepturi socioeconomice, reunit în cadrul ședinței de plen, în ziua de 15 iunie 2026:

–

exprimă preocuparea profundă privind cazul familiei de cetățeni români Samson din Regatul Suediei și solicită ferm ca autoritățile suedeze de protecție a drepturilor copilului să reanalizeze, în regim de urgență, deciziile luate de interzicere a contactelor directe dintre cele două minore și părinții biologici ai acestora și de a proceda la revizuirea acestora în spiritul respectului față de cetățenii unui alt stat membru al Uniunii Europene, față de tradițiile, cultura, religia lor;

–

invită autoritățile suedeze de protecție a copilului și autoritățile naționale ale acestui stat să adopte o abordare integrată (coordonată și multidisciplinară) pentru protecția celor două minore, care și-au exprimat, în mod repetat și public, dorința de a reveni în familia acestora din România;

–

reiterează importanța respectării dreptului la opinie al celor două minore, care în mod repetat, și în multiple contexte (atât în social media, cât și în raport cu autoritățile române), au exprimat dorința de a reveni în România, alături de familie și rude;

–

recomandă autorităților suedeze de protecție a copilului să reevalueze situația celor două minore, ținând cont de voința expres exprimată de acestea, în mod public, confirmată de acțiunile disperate ale minorelor care, în 2025 și 2026, au fugit de sub supravegherea autorităților suedeze, încercând să ajungă la părinții lor;

–

regretă lipsa unei comunicări și coordonări eficiente din partea autorităților suedeze în relația cu autoritățile române care să asigure răspunsuri multidisciplinare eficace între ministere sau între diferitele niveluri de competență, în interesul superior al minorelor Sara și Tiana Samson, și constată lipsa unor răspunsuri oficiale din partea serviciilor sociale din Suedia la solicitările transmise în mod repetat, de autoritățile române competente, în ultimul an;

–

invită autoritățile suedeze să își îndeplinească obligațiile prevăzute în Regulamentul Bruxelles II bis (37) și să analizeze posibilitatea de a permite transferul de competență în acest caz către autoritățile române care au solicitat, în mod repetat, repatrierea minorelor, având în vedere că a fost transmisă deja documentația necesară și au fost, de asemenea, oferite toate asigurările că minorele urmează a fi îngrijite în România, în mod adecvat, în conformitate cu legislația românească;

–

având în vedere abordările diferite ale autorităților de protecție a copilului din cele două țări, precum și faptul că ar trebui să se acorde întotdeauna prioritate interesului superior al copiilor, asigurânduse că aceștia sunt recunoscuți, respectați și protejați în calitate de titulari de drepturi, iar dreptul la protecție pe care îl au nu este negociabil, solicită permiterea realizării unor evaluări și de către experți români a stării fizice și psihice și a dorințelor minorelor;

–

solicită autorităților naționale din Regatul Suediei să demareze o anchetă penală și administrativă independentă referitoare la acțiunile de abuz reclamate împotriva agenților autorităților sociale suedeze, care gestionează direct dosarul minorelor Sara și Tiana Samson;

–

reamintește că statul român înțelege responsabilitățile ce îi revin în asigurarea protecției drepturilor copilului și că în Programul de Guvernare 2021-2024, precum și în Programul de Guvernare 2025-2028 a inclus și obiectivul implementării unor reforme pentru prevenirea separării copiilor de familie, precum și acela al „înființării unei structuri interinstituționale, în coordonarea Ministerului Afacerilor Externe, care să cuprindă contribuții de specialitate complementare, inclusiv cu personal, din partea unor instituții sau departamente ale administrației românești - relații consulare, dreptul tratatelor, drepturile omului, dreptul familiei și jurisprudența specializată de dreptul familiei, autoritatea națională cu competențe privind protecția copilului etc.“;

–

invită Guvernul României/Ministerul Afacerilor Externe și celelalte instituții guvernamentale competente să avanseze un calendar concret și un proiect de hotărâre de Guvern prin care să se asigure înființarea acestei structuri absolut necesare pentru gestionarea eficientă a tuturor cazurilor similare;

–

invită Președinția României să se implice direct în demersurile de reunificare a familiei Samson, având în vedere situația individuală dramatică a acestor cetățeni români, dar și problematica mult mai extinsă a abuzurilor semnalate împotriva a sute de familii de români care trăiesc în străinătate;

–

solicită autorităților suedeze responsabile să țină seama de jurisprudența CEDO și să ia în considerare recomandările adresate statelor membre de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin Rezoluția 2049 (2015) Social Services in Europe: legislation and practice of the removal of children from their families in the Council of Europe member States și Rezoluția 2232 (2018) Striking the balance between the best interest of the child and the need to keep the families together;

–

solicită, în mod expres, în acest context, autorităților suedeze să asigure și să permită imediat Sarei Samson, cetățean român, dreptul de a deține o carte de identitate românească, în scopul de a-și dovedi identitatea și, astfel, de a avea acces la celelalte drepturi pe care le conferă Constituția României și legislația românească;

–

reafirmă dreptul legitim al României, în conformitate cu normele de drept internațional și cele de natură constituțională, de a obține repatrierea propriilor cetățeni, respectiv minorele Sara și Tiana Samson, și solicită Regatului Suediei să asigure respectarea imediată a acestui drept legitim și a normelor internaționale pertinente;

–

reafirmă, în acest context, dorința de a susține, în continuare, dezvoltarea relațiilor strânse de colaborare și parteneriat dintre România și Regatul Suediei, bazate pe un real respect reciproc și în interesul comun al celor două țări, precum și importanța intensificării dialogului în plan parlamentar, în vederea promovării obiectivelor comune în plan bilateral, european și euroatlantic.

Această declarație a fost adoptată de Senat în ședința din 15 iunie 2026, cu respectarea prevederilor

art. 129 din Regulamentul

Senatului, aprobat prin

Hotărârea Senatului nr. 28/2005 , republicat.