Decizia nr. 700/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 lit. m) , ale art. 66 lit. a) și ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și a dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 55/2020 15 mai 2020 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 lit. m) , ale
art. 66 lit. a)
și ale
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, raportat la
art. 2 din anexa nr. 3
la
Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021
privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Emilian Predie în Dosarul nr. 24.324/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 736D/2022.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 86 din 25 februarie 2025 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 9 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 24.324/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 65 lit. m) , ale
art. 66 lit. a)
și ale
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, raportat la
art. 2 din anexa nr. 3
la
Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021
privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Emilian Predie într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin adoptarea
Legii nr. 55/2020 , legiuitorul a încercat să evite să adopte măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu respectarea condițiilor stricte prevăzute de
art. 53 din Constituție .
nu indică în mod efectiv de ce trebuie să fie restrâns exercițiul libertății de circulație. În schimb, creează premisele încălcării acestei libertăți nu doar de către Parlament, ci după cum dorește orice legiuitor în sens larg. Este contrar
Constituției
ca
să acorde Guvernului posibilitatea să emită acte normative restrictive de drepturi fundamentale.
6.
Autorul excepției mai susține că
Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021
este neconstituțională, de vreme ce reglementează în materia drepturilor fundamentale.
7.
Cele două acte normative instituie măsuri discriminatorii, de exemplu, între cei vaccinați împotriva SARS-CoV-2 sau trecuți prin boală și cei nevaccinați, fără să existe vreun fundament științific dovedit pentru acest tratament diferit.
8.
Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin măsurile dispuse, nu se aduce atingere egalității în drepturi. Trebuie asigurat un echilibru pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa drepturilor convenționale, unionale și constituționale la viață, integritate fizică și sănătate ale persoanelor, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței altor drepturi sau libertăți fundamentale. De asemenea, ingerința legiuitorului este justificată de necesitatea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, aceasta fiind legitimă și proporțională cu scopul urmărit.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 65 lit. m) , ale
art. 66 lit. a)
și ale
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Prevederile criticate în mod punctual din
se referă la faptele de încălcare a dispozițiilor legale care reprezintă contravenții ( art. 65 ), cuantumul acestora ( art. 66 ) și modalitatea de achitare a amenzii ( art. 69 ).
13.
Este, de asemenea, criticată și
Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021
privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 7 octombrie 2021.
14.
Referitor la dispozițiile
art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 , Curtea observă că, prin
Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului și s-a constatat că dispozițiile
art. 4 alin. (3)
și
(4) , precum și ale
art. 65 lit. s)
și
ș)
și ale
art. 66 lit. a) ,
b)
și
c)
în ceea ce privește trimiterile la
art. 65 lit. s) ,
ș)
și
t) din Legea nr. 55/2020
sunt neconstituționale.
15.
Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
privind statul de drept,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 25
privind libertatea de circulație și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, cu referire la pretinsa neconstituționalitate a
Hotărârii Guvernului nr. 1.090/2021 , că este aplicabilă
Decizia nr. 259 din 15 mai 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 17 noiembrie 2025, pronunțată într-o cauză similară, în care Curtea a fost sesizată pentru a se pronunța cu privire la neconstituționalitatea unei hotărâri a Guvernului pentru prelungirea stării de alertă. Cu acea ocazie, Curtea a statuat că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres și limitativ de
art. 146 lit. d) din Constituție
și de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este inadmisibilă. Or, având în vedere că hotărârile Guvernului nu sunt prevăzute în enumerarea limitativă din cuprinsul
art. 146 lit. d) din Legea fundamentală , excepția de neconstituționalitate a
Hotărârii Guvernului nr. 1.090/2021
este inadmisibilă.
17.
Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor
art. 1 alin. (5)
și
art. 25 din Constituție , Curtea, examinând constituționalitatea
art. 65 lit. m)
și a
art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 , prin
Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 mai 2022, paragrafele 26-30, a statuat că dispozițiile
art. 5 din Legea nr. 55/2020
constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligații a căror nerespectare constituie contravenții. Dispozițiile
art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020
se referă, în mod expres, la restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite. Având în vedere obiectivul afirmat al legii, textul de lege circumscrie sfera acestei măsuri la acele intervenții necesare protejării unor drepturi ale persoanei care se bucură de cel mai înalt grad de protecție constituțională, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate. În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile
art. 25 din Constituție
nu sunt încălcate.
18.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată cu privire la pretinsul caracter imprecis și neclar al normelor legale ce formează obiectul excepției, Curtea a observat, în
Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2022 , precitată, că dispozițiile
art. 65
și
66 din Legea nr. 55/2020
sunt clare, precise și previzibile, sensul lor putând fi determinat de către destinatarii legii. Curtea a evocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).
19.
De asemenea, Curtea, referindu-se la caracterul general al dispozițiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, a arătat că nu se poate conchide că faptele care constituie contravenție sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc din cuprinsul
se referă la măsuri consacrate la nivelul legii. Prin urmare, persoanele fizice au posibilitatea de a cunoaște conținutul măsurilor și, respectiv, al obligațiilor la care se referă
art. 5 alin. (3) lit. b)
și
art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020 , astfel încât să își poată conforma conduita potrivit dispozițiilor legale și să înțeleagă consecințele nerespectării acestor obligații.
20.
În ceea ce privește critica autorului potrivit căreia separația puterilor în stat este încălcată printr-o presupusă prerogativă acordată Guvernului de a legifera, sunt relevante considerentele reținute în
Decizia nr. 78 din 3 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022, paragraful 42, prin care Curtea a statuat că, drept urmare a pronunțării
Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020 , precitată, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispozițiile
Legii fundamentale . Prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți pentru a răspunde în mod adecvat evoluției pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor
art. 108 alin. (2) din Constituție . De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reține încălcarea prerogativelor constituționale ale acestei autorități publice, a principiului separației și echilibrului puterilor și nici a dispozițiilor
art. 53 din Constituție .
21.
În continuare, Curtea observă că este neîntemeiată și critica raportată la
art. 16 alin. (1) din Constituție , potrivit căreia persoanele nevaccinate ar fi fost discriminate față de cele vaccinate. Simpla examinare a celor 3 texte din cuprinsul
care sunt criticate în prezenta cauză evidențiază că cuvântul vaccin și/sau altele din familia sa nu sunt menționate în cuprinsul acestora. Ca atare, nu se poate pune problema unui eventual tratament diferențiat și, cu atât mai puțin, a unei discriminări pe baza acestui criteriu.
22.
Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor
art. 53 din Constituție , este relevantă
Decizia nr. 36 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 13 aprilie 2022, paragrafele 42-46, în care Curtea a statuat că drepturile fundamentale, care nu sunt absolute prin natura lor, pot fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică. Reținând că apariția, evoluția și încetarea pandemiei de COVID-19 nu reprezintă aspecte/împrejurări ce pot fi caracterizate prin certitudine, elementele care influențează aceste etape nefiind predictibile/cuantificabile, Curtea a apreciat că legiuitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de a reglementa o durată maximă pentru care se poate institui starea de alertă în cazul pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, legiuitorul trebuie să compenseze această imposibilitate obiectivă prin reglementarea unui ansamblu legislativ complet, clar și previzibil în materia declarării/prelungirii stării de alertă în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, menit să asigure respectarea principiului proporționalității.
23.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 din anexa nr. 3
la
Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021
privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Emilian Predie în Dosarul nr. 24.324/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 65 lit. m) , ale
art. 66 lit. a)
și ale
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020
privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.