Decizia nr. 217/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Laura Paris

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Prointec - S.A., cu sediul în Madrid, Spania, în Dosarul nr. 18.564/3/2020 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.518D/2021.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, doamna avocat Carmen Tulin, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autoarei, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Acesta susține că teza finală a prevederilor legale criticate încalcă

art. 21 din Constituție

privind accesul liber la justiție. Totodată, acesta mai precizează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată pe raționamentul avut în vedere de legiuitor la momentul modificării

Codului de procedură civilă , precum și pe literatura juridică de specialitate, aceasta din urmă precizând la acel moment că, inclusiv în situația în care o instanță de recurs pronunță o soluție cu încălcarea unor norme imperative - în special în privința competenței -, posibilitatea de a apela la o contestație în anulare era singurul remediu pentru ca un justițiabil să supună controlului de legalitate o asemenea hotărâre.

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile legale criticate au în vedere tocmai accesul liber la justiție, fiindcă poate fi cercetat, pe calea contestației în anulare, motivul de nelegalitate invocat de parte doar dacă instanța de recurs nu s-a pronunțat în ceea ce privește excepția invocată. Or, în situația în care aceasta sa pronunțat, deja a fost epuizată calea de atac a recursului, iar hotărârea rămâne definitivă cu soluția din recurs.

5.

În replică, reprezentantul convențional al autoarei susține că tocmai acesta este raționamentul excepției pe care a ridicato, respectiv care este soluția pentru cazul în care instanța de recurs, cu o normă absolută, clară, prevăzută în lege, pronunță o hotărâre nelegală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 18.564/3/2020, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Prointec - S.A., cu sediul în Madrid, Spania, într-o cauză privind soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunțate în apel, având ca obiect întoarcerea executării silite.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale întrucât prin teza finală se produce o restrângere a accesului liber la justiție pentru a supune controlului de legalitate o greșeală a instanței de apel. Teza finală introduce o condiție suplimentară, de natură să restrângă în mod nejustificat sfera de aplicare a textului legal, respectiv condiția ca instanța de recurs (apel) să fi omis să se pronunțe asupra excepției.

8.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 828 din 11 decembrie 2018 .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;“.

13.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța constituțională observă că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate, Curtea constatând constituționalitatea acestora prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză. Autoarea excepției este nemulțumită de modalitatea de reglementare a motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile

art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă

deoarece acestea presupun, în mod obligatoriu, omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra necompetenței absolute sau asupra încălcării normelor referitoare la alcătuirea instanței, invocate de parte. Astfel, autoarea critică faptul că motivul de contestație în anulare nu cuprinde și cazul în care instanța a oferit o dezlegare excepției de necompetență absolută sau celei referitoare la alcătuirea instanței, respingându-le, aspect care, în opinia autoarei, restrânge accesul liber la justiție.

15.

Or, prin

Decizia nr. 411 din 22 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 7 aprilie 2023, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că textul legal criticat are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Odată invocate excepțiile pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează să fie cenzurate de către instanță, care se va pronunța asupra lor, astfel încât numai nepronunțarea asupra acestor motive dă posibilitatea părții interesate să le invoce în cadrul contestației în anulare.

16.

În privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului de acces la justiție în substanța sa ori principiilor și textelor constituționale de referință. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Běleš și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 61, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. Pentru aceste motive, nu poate fi reținută critica privind încălcarea

art. 21 din Constituție .

17.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Prointec - S.A., cu sediul în Madrid, Spania, în Dosarul nr. 18.564/3/2020 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.