Decizia nr. 117/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza finală și ale art. 459 alin. (3) lit. c) raportat la art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Interpretează 1
- Decizia nr. 639/2023 21 noiembrie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) partea …
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Nelu Bocancia
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (4)
teza finală și ale
art. 459 alin. (3) lit. c)
raportat la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Horvath Anna în Dosarul nr. 144/33/2021/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.232D/2021.
2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, domnul avocat Sergiu Bogdan, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că a fost depus la dosar un memoriu prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Susține că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională au caracter obligatoriu și se aplică automat și necondiționat ca urmare a invocării și admiterii excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 , apreciind că atât soluția, cât și considerentele acestei decizii pronunțate în materie civilă sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Totodată, înțelege să invoce și încălcarea dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție .
5.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că motivele invocate de autoare au în vedere aspecte care țin de modul de interpretare și aplicare a textului de lege de către instanța judecătorească. Totodată, apreciază că intră în competența legiuitorului stabilirea cazurilor de revizuire, având posibilitatea de a institui anumite limite în care aceasta operează.
6.
Având cuvântul în replică, apărătorul autoarei susține că există o problemă de neconstituționalitate, iar interpretul este Curtea Constituțională, nu instanța judecătorească, limitarea efectelor deciziilor instanței de contencios constituțional de către legiuitor fiind neconstituțională.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 144/33/2021/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (4)
teza finală și ale
art. 459 alin. (3) lit. c)
raportat la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Horvath Anna într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care instanța judecătorească a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, în temeiul
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , împotriva unei sentințe penale prin care a fost condamnată autoarea sesizării.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate restrâng accesul liber la justiție prin faptul că nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate a legii, deoarece dispozițiile
art. 453 alin. (4) teza finală din Codul de procedură penală
reglementează în mod global cazurile de revizuire prevăzute de
art. 453 alin. (1) lit. b)
-
d)
și
f) din Codul de procedură penală , stabilind că acestea constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Autoarea susține, pe de o parte, că nu este clar care dintre cele două „atribute“ alternative ale hotărârii se aplică și cărui caz de revizuire și că, pe de altă parte, nu se poate determina sfera de întindere a sintagmei „hotărâri nelegale“ din cuprinsul
art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală . Arată că, dincolo de constatarea faptului că s-a pronunțat o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la o prevedere legală care avea legătură cu cauza, nu este clar dacă instanța de revizuire mai trebuie să analizeze și dacă această neconstituționalitate influențează într-un mod determinant legalitatea hotărârii anterior pronunțate.
9.
În concluzie, autoarea susține că dispozițiile criticate sunt neclare, imprevizibile, afectează caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și creează inegalitate între cetățenii aflați în aceeași situație juridică și apreciază că, pentru a răspunde exigențelor constituționale, cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
ar trebui să fie incident în condițiile admiterii unei excepții de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale ce prezintă legătură cu cauza, fără alte condiționări suplimentare.
10.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
11.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul comunicat la dosar, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 453 alin. (4)
teza finală și ale
art. 459 alin. (3) lit. c)
raportat la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală . Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin
art. I pct. 50 din Legea nr. 201/2023
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023.
15.
Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională sa pronunțat prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor
art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală , reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.
16.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
–
Articolul 453
alin. (1) lit. f):
„(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: [...] f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.“;
–
Articolul 453
alin. (4) : „(4) Cazul prevăzut la
alin. (1) lit. a)
constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. b)-d)
și
f)
constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.“;
–
Articolul 459
alin. (3) lit. c):
„(3) Instanța examinează dacă: [...] c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.“
17.
Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 53 alin. (2)
privind restrângerea exercițiului unor drepturi prin raportare la
art. 21
privind accesul liber la justiție și ale
art. 147
privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că sunt invocate și dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție
privind calitatea legii, din perspectiva previzibilității normei.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că susținerile autoarei nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, aceasta fiind nemulțumită, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a normelor procesual penale ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate. Astfel, autoarea solicită ca instanța de contencios constituțional să determine sfera de înțeles a sintagmei „hotărâri nelegale“ din cuprinsul
art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală , să stabilească o corespondență între cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. b-d)
și
f) din Codul de procedură penală
și sintagma „hotărâri nelegale sau netemeinice“ din cuprinsul
art. 453 alin. (4)
teza finală din același act normativ, precum și să stabilească limitele competenței instanței de revizuire, ulterior pronunțării deciziei de neconstituționalitate cu privire la o prevedere legală care are legătură cu cauza.
19.
Or, Curtea a statuat în jurisprudența sa că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii ( Decizia nr. 639 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 17 mai 2024, paragraful 13,
Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011,
Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17,
Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19,
Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, și
Decizia nr. 700 din 28 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2022, paragrafele 13 și 14), aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
20.
A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni dispozițiilor
art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (4)
teza finală și ale
art. 459 alin. (3) lit. c)
raportat la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Horvath Anna în Dosarul nr. 144/33/2021/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Nelu Bocancia
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.