Convenția din 14 ianuarie 1977

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoană care, în virtutea legislației statului menționat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, reședinței sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuși, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obțin din surse situate în statul menționat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a ambelor sate contractante, situația sa este rezolvată în felul următor:

a) aceasta persoana este considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are legăturile sale economice cele mai strinse nu poate fi determinat sau persoana respectiva nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci este considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, este considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia fiecărui stat contractant sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre statele contractante, autoritățile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, față de dispozițiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este considerată rezidență a ambelor state contractante, ea este considerată rezidență a statului contractant unde se afla sediul conducerii sale efective. Aceeași dispoziție se aplică societăților de persoane sau celor asimilate lor, constituite și organizate în conformitate cu legislația unui stat contractant.

Articolul 5

Sediu stabil

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu stabil indica un sediu fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

a) un sediu al conducerii;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;

g) un șantier de montaj sau de construcții a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera un sediu stabil dacă:

a) se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, în urma unui contract de vînzare, a mărfurilor aparținînd întreprinderii;

b) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) mărfurile aparținînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) mărfurile aparținînd întreprinderii, expuse la un tirg comercial sau la o expoziție, sînt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziție;

e) un sediu fix de afaceri este folosit numai pentru cumpărarea de mărfuri sau stringerea de informații pentru întreprindere;

f) un sediu fix de afaceri este folosit de întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informații, de cercetări științifice sau activități analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

4. O persoana care activează într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - cu excepția unui agent cu statut independent, în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit și care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepția cazului în care activitatea să se limitează la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin simplul fapt ca își exercită activitatea aici, prin intermediul unui mijlocitor, al unui comisionar general sau al oricărui intermediar care se bucura de statut independent, cu condiția ca respectivele persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau desfășoară activitatea în acest celălalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu constituie prin el însuși un motiv suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societăți ca sediu stabil al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din activitățile agricole sau forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legile statului contractant în care bunurile în discuție sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al întreprinderilor agricole și forestiere, precum și drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciară. Se considera de asemenea bunuri imobile uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii ale solului; navele maritime, navele fluviale și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatare directa, din arendare sau închiriere, precum și din orice alta forma de folosire a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică și veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea își exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici. Dacă întreprinderea își desfășoară astfel activitatea, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sînt atribuibile sediului stabil.

2. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici, în fiecare stat contractant sînt atribuite acestui sediu stabil beneficiile care se considera ca le-ar fi obținut dacă ar fi fost o întreprindere distinctă și separată desfășurînd activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și în deplina independenta față de întreprinderea al carei sediu stabil este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil, cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrație, sînt admise la scădere, indiferent de faptul ca s-au produs în statul în care se afla sediul stabil sau în altă parte.

4. Cînd un stat contractant folosește practica de determinare a beneficiilor de atribuit unui sediu stabil prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți, dispozițiile paragrafului 2 al acestui articol nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; totuși, metoda de repartiție adoptată trebuie să fie astfel încît rezultatul sa corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu poate fi atribuit unui sediu stabil numai pentru faptul ca acesta a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda altfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport internațional

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor și aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective a întreprinderii de navigație maritima este situat la bordul unei nave, acest sediu este considerat situat în statul contractant în care se găsește portul de înregistrare a navei sau, în lipsa unui port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a vehiculelor feroviare sau rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, beneficiilor unei întreprinderi a unui stat contractant care participa la un fond comun (pool), la o exploatare comuna sau la un organism internațional de exploatare.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și în unul și în celălalt caz, cele doua întreprinderi, în relațiile lor comerciale sau financiare, sînt legate de condiții acceptate sau impuse, altele decît cele ce ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care în lipsa unor astfel de condiții ar fi fost realizate de una dintre aceste întreprinderi, dar care din cauza acestor condiții nu au fost realizate, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este situata societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar, dacă persoana care încasează dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

Acest paragraf nu privește impozitarea societății pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele.

3. În sensul acestui articol, termenul dividende indica veniturile provenind din acțiuni, din acțiuni sau drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte părți de participare la beneficii, cu excepția creditelor și a veniturilor din alte părți sociale, inclusiv beneficiile distribuite de societățile mixte, supuse aceluiași regim fiscal al veniturilor din acțiuni potrivit legislației fiscale a statului a carei rezidență este societatea distribuitoare.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant a cărui rezidență este societatea plătitoare a dividendelor, fie o activitate comercială sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo, și participarea generatoare de dividende se leagă efectiv de ele. În acest caz, dividendele sînt impozabile în celălalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislație.

5. Dacă o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, afară de cazul în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau dacă participarea generatoare de dividende se leagă efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celălalt stat, și nici nu poate preleva impozite, cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constituie, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acestui stat, însă, dacă persoana care încasează dobinzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma dobinzilor.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2, dobinzile provenind din unul dintre statele contractante sînt scutite de impozit în acest stat, dacă:

a) plătitorul dobinzilor este guvernul acestui stat sau o organizație locală a sa; sau

b) dobinzile sînt plătite guvernului celuilalt stat contractant sau unei organizații locale a sa ori unei organizații sau organism (inclusiv instituțiile financiare) care sînt în întregime în proprietatea acestui stat contractant sau a unei organizații locale a sa; sau

c) dobinzile sînt plătite altor organizații sau organisme (inclusiv instituțiile financiare) ce depind de finantarile făcute de acestea în aplicarea acordurilor încheiate între guvernele statelor contractante.

4. În sensul acestui articol, termenul dobinzi indica veniturile din efecte publice, din obligațiuni la împrumuturi garantate sau nu de ipoteca și purtătoare sau nu a clauzei participării la beneficii și din creanțe de orice fel, precum și orice alte venituri asimilabile, potrivit legislației fiscale a statului din care provin veniturile, veniturilor din sume împrumutate.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate comercială sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo și creditul generator de dobinzi se leagă efectiv de ele. În acest caz dobinzile sînt impozabile în acest celălalt stat contractant potrivit propriei legislații.

6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuși, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, o organizație locală a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesitați a contractat împrumutul generator de dobinzi și aceste dobinzi sînt în sarcina sediului stabil, dobinzile menționate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

7. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între fiecare dintre aceștia și terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd seama de creanta pentru care sînt plătite, depășește pe cea care ar fi fost convenită între debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților se impune în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acestui stat, însă, dacă persoana care încasează redevențele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma redevențelor.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

3. În sensul acestui articol termenul redevențe indica remunerațiile de orice fel plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra operelor literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și înregistrările pentru transmisii radiofonice și de televiziune, a brevetelor, a marcilor de fabrica sau de comerț, a desenelor sau modelelor, a planurilor, a formulelor sau procedeelor secrete, ca și pentru folosirea sau concesionarea folosirii echipamentelor industriale, comerciale sau științifice și pentru informații relative la experiențe cu caracter industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică în cazul în care beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, desfășoară, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, fie o activitate comercială sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo și drepturile și bunurile generatoare de redevențe sînt legate efectiv de ele. În acest caz, redevențele sînt impozabile în acest celălalt stat contractant după legislația proprie.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuși, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, o organizație locală a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesitați a fost încheiat contractul care a dat loc la plata redevențelor și care suporta sarcina acestora, acele redevențe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între fiecare dintre ei și terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd seama de prestația pentru care sînt plătite, depășește pe cea care ar fi fost convenită între debitor și creditor în lipsa acestor relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținînd seama de celeilalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acestui stat, însă, dacă persoana care încasează comisioanele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5 la suta din suma comisioanelor.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări.

3. În sensul acestui articol, termenul comisioane indica plățile făcute unei persoane pentru servicii prestate de aceasta în calitate de agent, dar nu cuprinde plățile făcute în legătură cu activitățile independente prevăzute la art. 15 sau cu activitățile dependente prevăzute la art. 16.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, fie o activitate comercială sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe situate acolo și comisioanele sînt legate efectiv de ele. În acest caz, comisioanele sînt impozabile în acest celălalt stat contractant după legislația proprie.

5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuși, o subdiviziune politica sau administrativă a sa, organizație locală a sa sau un rezident al acestui stat. Totuși, cînd debitorul comisioanelor, fie ca este rezident sau nu al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cărui necesitați a fost contractată obligația de a plati comisioanele și acestea sînt în sarcina sediului stabil, comisioanele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.

6. Dacă, urmare a relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între fiecare dintre ei și terțe persoane, suma comisioanelor plătite, ținînd seama de serviciile pentru care sînt plătite, depășește pe cea care ar fi fost convenită între debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai acestei ultime sume. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și ținînd seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte dintr-un sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparținînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea totală a acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile prevăzute la paragraful 3 al art. 24 sînt impozabile numai în statul contractant în care bunurile menționate sînt impozabile conform dispozițiilor menționatului articol.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

Articolul 15

Profesii libere

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altei activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacă acest rezident nu dispune în mod obișnuit în celălalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celălalt stat însă limitat la partea atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia profesie libera cuprinde, în special, activitățile independente cu caracter științific, literar, științific, educativ și pedagogic, precum și activitățile independente ale medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Articolul 16

Activități dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 17, 19 și 20, salariile, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate dependenta sînt impozabile numai în acest stat, dacă aceasta activitate nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată acolo, remunerațiile încasate cu acest titlu sînt impozabile în acest celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate dependenta exercitată în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat, dacă:

a) beneficiarul sta în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sînt plătite de către sau în numele celui care angajează, care nu este rezident al celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu stabil sau o baza fixa pe care cel care angajează le are celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale prezentului articol, remunerațiile ce privesc munca dependenta desfășurată la bordul navelor sau aeronavelor ori al vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internațional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Tantieme și jetoane de prezenta

Participarea la beneficii, jetoanele de prezenta și alte retribuții asemănătoare pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitate de membru al consiliului de administrație sau al comitetului de cenzori al unei societăți rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la dispozițiile art. 15 și 16, veniturile pe care artiștii de spectacole cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și muzicienii, precum și sportivii, le realizează din activitățile lor pe cont propriu prestate în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care sînt desfășurate aceste activități.

2. Veniturile pe care artiștii de spectacole sau sportivii rezidenți ai unui stat contractant le realizează din activități exercitate în celălalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale prevăzute de acordurile culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

3. Cînd venitul provenind din activități pe cont propriu ale unui artist de spectacole sau sportiv, în aceasta calitate, este atribuit unei alte persoane care nu este același artist sau sportiv, acest venit poate fi impus în statul contractant unde respectivele activități se desfășoară, prin derogare de la dispozițiile art. 7, 15 și 16.

Articolul 19

Pensii

Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2 al art. 20, pensiile și celelalte remunerații asemănătoare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa ori de o organizație locală a sa unei persoane fizice, pentru servicii prestate respectivului stat sau mentionatelor subdiviziuni sau organizații locale, sînt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși, aceste remunerații sînt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acest stat și beneficiarul remunerației este un rezident al acestui din urma stat care:

(i) are cetățenia acestui stat, sau

(îi) nu a devenit rezident al acestui stat cu singurul scop de a-i pune la dispoziție serviciile sale.

2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa sau de o organizație locală a sa, fie direct fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate respectivului stat sau respectivei subdiviziuni sau organizații locale, sînt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși, aceste pensii sînt impozabile numai în celălalt stat contractant cînd beneficiarul este un rezident al acestui stat și are cetățenia acestuia.

3. Dispozițiile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activități industriale sau comerciale exercitată de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativă a sa sau de o organizație locală a sa.

Articolul 21

Profesori, învățători și cercetători

Remunerațiile profesorilor și ale celorlalți membri ai corpului didactic, rezidenți ai unui stat contractant și care stau temporar în celălalt stat contractant pentru a preda sau a efectua cercetări științifice, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, într-o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt sau de cercetare științifică fără scop lucrativ, sînt impozabile numai în primul stat.

Articolul 22

Studenți sau ucenici

1. Sumele pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant și care se afla în celălalt stat contractant cu singurul scop de a-și face studiile sau de a-și completa pregătirea profesională, le primește în scopul întreținerii, instruirii sau pregătirii profesionale nu sînt impozabile în acest celălalt stat cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acestui celălalt stat.

2. Remunerațiile pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant, le primește pentru o activitate dependenta pe care o desfășoară cu program redus sau în mod ocazional în celălalt stat contractant o perioadă de timp care este rațional justificată de scopul prezentei sale, despre care s-a amintit la paragraful 1, nu sînt impozabile în acest celălalt stat.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acesta, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenții, sînt impozabile numai în acest stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant fie o activitate comercială sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo de care se leagă efectiv dreptul sau bunul producător de venit. În aceasta situație elementele de venit sînt impozabile în celălalt stat contractant după propria legislație.

Articolul 24

Avere

1. Averea constituită din bunuri imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparținînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării lor, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.

Articolul 25

Metoda pentru evitarea dublei impuneri

1. Se stabilește ca dubla impunere să fie eliminata în conformitate cu paragrafele următoare din prezentul articol.

2. Dacă un rezident al României poseda elemente de venit care sînt impozabile în Italia, România, în calcularea propriilor impozite specificate în art. 2 al prezentei convenții, poate include în baza impozabilă a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacă unele dispoziții exprese ale prezentei convenții nu stabilesc altfel. În acest caz impozitul plătit în Italia va fi dedus din impozitul datorat în România în conformitate cu propriile legi fiscale. Suma astfel dedusă nu poate, totuși, să depășească cota de impozit românesc atribuibila mentionatelor elemente de venit.

În vederea aplicării prezentului paragraf, beneficiile pe care întreprinderile de stat române le vărsa bugetului de stat sînt considerate ca impozite datorate în România.

3. Dacă un rezident al Italiei poseda elemente de venit care sînt impozabile în România, Italia, în calcularea propriilor impozite pe venit specificate în art. 2 al prezentei convenții, poate include în baza impozabilă a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacă unele dispoziții exprese ale prezentei convenții nu stabilesc altfel.

În acest caz, Italia trebuie să deducă din impozitele astfel calculate impozitul pe venit plătit în România, dar suma deducerii nu poate depăși cota de impozit italian atribuibila mentionatelor elemente de venit în proporția în care ele participa la formarea venitului global.

Nici o deducere nu va fi în schimb acordată dacă elementul de venit este supus în Italia impunerii prin reținere cu titlu de impozit la cererea beneficiarului venitului în baza legislației italiene.

Articolul 26

Nediscriminare

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere diferita sau mai împovărătoare decît cele la care sînt sau vor fi supuși naționalii acestui celălalt stat care se găsesc în aceeași situație.

În special, naționalii unui stat contractant care sînt impozabili în celălalt stat contractant beneficiază de scutiri, de reduceri ale bazei impozabile, de deduceri și reduceri de impozite sau taxe acordate pentru sarcini familiale ca și naționalii acestui stat care se găsesc în aceeași situație.

2. Impunerea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu poate fi în acest celălalt stat mai puțin favorabilă decît este impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfășoară aceeași activitate.

Aceasta dispoziție nu poate fi interpretată în sensul că obliga un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deducerile personale, scutirile și deducerile de impozit pe care le acorda propriilor rezidenți conform situației lor și sarcinilor lor familiale.

3. Prin derogare de la dispozițiile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevențele și celelalte cheltuieli plătite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se deduc, în scopul determinării beneficiilor impozabile ale menționatei întreprinderi, în aceleași condiții în care ar fi fost deductibile dacă ar fi fost plătite unui rezident din primul stat.

De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unui contractant față de rezidentii celuilalt stat contractant sînt deductibile, în scopul determinării averii impozabile a menționatei întreprinderi, în aceleași condiții în care ar fi fost deductibile dacă ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al cărui capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la vreo impunere sau obligație legate de impunere diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuse celelalte întreprinderi de aceeași natura ale primului stat.

5. În sensul prezentului articol, termenul impunere indica impozitele de orice natura și denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu dispozițiile prezentei convenții, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a respectivelor state, sa supună cazul autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă cazul sau face parte din sfera de aplicare a paragrafului 1 din art. 26, autorității statului contractant a cărui cetățenie o are. Cazul va trebui supus în termen de 3 ani următori primei notificări a măsurii care atrage impozitarea neconforma cu convenția.

2. Autoritatea competența, dacă reclamația îi apare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, se va strădui sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția. Acordul va fi aplicat indiferent de termenele prevăzute de legislatiile naționale ale statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe cale amiabila dificultățile sau indoielile inerente interpretării sau aplicării convenției. Ele vor putea, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante vor putea comunică direct între ele în vederea realizării unei înțelegeri potrivit paragrafelor precedente. Dacă se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înțelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru a aplica dispozițiile prezentei convenții sau pe cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele prevăzute de convenție, în măsura în care impozitarea pe care aceste legi o prevăd nu este contrară convenției, precum și pentru a evita evaziunea fiscală. Schimbul de informații nu este limitat de art. 1. Informațiile primite de un stat contractant vor fi ținute în secret, la fel ca și informațiile obținute în baza legislației interne a respectivului stat și vor fi comunicate numai persoanelor sau autorităților (inclusiv autorităților judecătorești și organelor administrative) care au sarcina stabilirii sau încasării impozitelor prevăzute de prezenta convenție, a procedurilor privitoare la aceste impozite sau a hotărîrilor de atac prezentate pentru aceste impozite. Persoanele sau autoritățile mai sus menționate vor folosi aceste informații numai în acest scop. Respectivele persoane sau autorități se vor putea servi de aceste informații în timpul audierilor publice sau în justiție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și propriei practici administrative sau celor ale celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei legislații sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari în virtutea normelor generale ale dreptului internațional sau ale acordurilor speciale.

Articolul 30

Procedura de restituire

1. Impozitele încasate în unul dintre cele doua state contractante prin reținere la sursa sînt restituite la cererea celui interesat sau a statului al cărui rezident este, cînd dreptul la perceperea respectivelor impozite este limitat de dispozițiile prezentei convenții.

2. Cererile de restituire, care trebuie făcute în termenele stabilite de legislația statului contractant ce urmează să efectueze restituirea, trebuie să fie însoțite de un atestat oficial al statului contractant al cărui rezident este contribuabilul, care să certifice ca exista condițiile necesare pentru a avea dreptul la aplicarea avantajelor prevăzute de prezenta convenție.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord, în conformitate cu dispozițiile art. 27, modalitățile de aplicare a prezentului articol.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Roma de îndată ce va fi posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare și dispozițiile sale se vor aplica în legătură cu veniturile realizate în timpul perioadelor de impunere care încep la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenție intră în vigoare.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pînă la denunțarea din partea unuia dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenția pe cale diplomatică, nu înainte de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, facindu-i cunoscută încetarea, cu un preaviz minim de 6 luni, înainte de sfîrșitul fiecărui an calendaristic. În acest caz convenția se va aplica pentru ultima oara:

a) impozitelor percepute prin reținere la sursa pe veniturile plătibile cel mai tirziu la 31 decembrie al anului denunțării;

b) celorlalte impozite din perioadele impozabile care se încheie cel mai tirziu la 31 decembrie al aceluiași an.

Drept care subsemnații, deplin autorizați de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Facuta în București la 14 ianuarie 1977, în doua exemplare în limba română și în limba italiana, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Florea Dumitrescu

Pentru guvernul

Republicii Italiene,

Filippo Maria Pandolfi