Decretul nr. 4256/1938
privind promulgarea Legii pentru interpretarea art. 63, punctul 3 din legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane din 7 Aprilie 1934
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
CAROL al II-lea,
Prin gratia lui Dumnezeu și voința naționala,
Rege al României,
La toți de fața și viitori, sănătate:
Asupra raportului președintelui Consiliului Nostru de Miniștri și ai ministrilor Nostri secretari de Stat la Departamentul Finanțelor și Justiției cu Nr. 73.716 din 1938;
Vazand jurnalul Consiliului Ministrilor cu Nr. 3.186 din 1938;
Avînd în vedere dispozițiunile art. 46 și 98 din Constituția promulgată cu Inaltul Decret Regal Nr. 1.045 din 27 Februarie 1938;
Avînd în vedere avizul Consiliului legislativ cu Nr. 33 din 1938,
Am decretat și decretam:
LEGE
Pentru interpretarea art. 63, punctul 3 din legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane din 7 Aprilie 1934.
Dat în București la 13 Decemvrie 1938.
CAROL
Președintele Consiliului de Miniștri,
Miron,
Patriarhul României.
Ministrul finanțelor,
Mircea Cancicov.
Ministrul justiție,
Victor Iamandi.
Raport către M.S. Regele.
Sire,
Prin art. 63, punctul 11 al legii pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane din 7 Aprilie 1934, s'a prevăzut obligația Statului de a acoperi toate pierderile pe care Creditul Rural le va incerca prin aplicarea acestei legi.
În executarea acestei dispozițiuni, Statul a încheiat un acord în care au fost determinate și enumarate asemenea pierderi.
Dar acordul nu a putut avea în vedere și eventuala pierdere, reesind dintr'o interpretare eronată a legii, care tinde să aplice tuturor împrumuturilor în scrisuri funciare, chiar a celor contractate înainte de 1 Ianuarie 1919, dispoziția de reducere la jumătate a ratelor întârziate cuprinse în art. 63, punctul 3.
O asemenea interpretare eronată nu este admisibilă, fiindca ratele întârziate sînt un accesoriu al împrumutului în scrisuri și trebuie să urmeze aceeași soarta, astfel ca distincția facuta de legiuitor în art. 63, punctul 1, litera b, între debitori împrumuturilor în scrisuri funciare 5 la suta contractate după 1 Ianuarie 1919 și între debitorii anteriori de aceeași categorie de împrumuturi, este aplicabilă, conform intentiei legiuitorului și ratelor întârziate la asemenea împrumuturi.
În adevăr în art. 63, punctul 1, litera a, legiuitorul a prevăzut reducerea la jumătate din valoarea nominală a scrisurilor rurale 5 la suta în mâinile detentorilor, iar prin dispoziția dela litera următoare b a repartizat produsul acestei reduceri între debitorii împrumuturilor contractate în scrisuri rurale 5 la suta, dar în proporția pierderilor suferite de fiecare la transformarea efectelor în numerar, excluzând de la beneficiul acestei reduceri pe imprumutatii mai vechi ca 1 Ianuarie 1919, pentru care cursul scrisurilor urmează, conform legii, să fie socotit al pari.
De aceea și textul art. 63, punctul 3, care reglementează soarta ratelor întârziate, reducându-le la jumătate, n'a socotit necesar sa repete distincția de mai sus, aplicabilă implicit ratelor întârziate, care cuprind în ele aceleași elemente: capitalul scăzut (amortismentul) și dobînda (cuponul scrisurilor).
De altfel aceasta interpretare a fost data și prin convenția încheiată de Stat cu Creditul Rural înainte de orice proces.
Autorizați de Consiliul de Miniștri prin jurnalul Nr. 3.186 din 1938, cu profund respect supunem la Înaltă semnatura a Maiestatii Voastre alăturatul proiect de lege care interpretează art. 63, punctul 3 al legii din 7 Aprilie 1934, sediul materiei reducerii la jumătate a ratelor întârziate, în sensul că reducerea în chestiune se aplică numai împrumuturi în scrisuri contractate după 1 Ianuarie 1919.
Prin aceasta interpretare se face ratelor întârziate, cuprinzînd plata succesiva a capitalului, aceeași plata succesiva a capitalului, aceeași soarta ca și capitalul pe care legiuitorul din 1934 nu a înțeles sa-l reducă în cazul împrumuturilor în scrisuri mai vechi ca 1 Ianuarie 1919.
Suntem cu cel mai profund respect,
Sire,
ai Maiestatii Voastre
prea plecați și prea supuși servitori,
Președintele Consiliului de Miniștri,
Miron,
Patriarhul României.
Ministrul finanțelor, Mircea Cancicov. Ministrul justiției, Victor Iamandi.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.