Decizia nr. 5/2000
privind admisibilității acțiunilor prin care se solicita anularea deciziilor fostelor consilii populare județene de trecere în proprietatea statului a unor imobile în baza Decretului nr. 223/1974 .
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decretul nr. 223/1974 3 decembrie 1974 privind reglementarea situației unor bunuri
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Sub președinția președintelui Curții Supreme de Justiție, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, cu privire la problema admisibilității acțiunilor prin care se solicita anularea deciziilor fostelor consilii populare județene de trecere în proprietatea statului a unor imobile în baza
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.
Prim-adjunctul procurorului general a susținut recursul în interesul legii în sensul stabilirii accesului nelimitat al cetățenilor la justiție, potrivit normelor dreptului comun, pe calea exercitării acțiunilor în revendicare pentru redobandirea imobilelor preluate de stat în temeiul prevederilor
Decretului nr. 223/1974 , invederand ca prin aceste prevederi au fost incalcate principiile de baza ale Codului civil ce garantează dreptul de proprietate.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:
Instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la soluționarea acțiunilor în revendicare prin care, pe calea dreptului comun, se reclama încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării prevederilor
pe baza deciziilor fostelor consilii populare județene de trecere a unor imobile în proprietatea statului.
Unele instanțe au considerat ca astfel de acțiuni nu sunt admisibile pe calea dreptului comun, întrucât pentru restituirea imobilelor în discuție a fost instituită o procedură specială prin
Legea nr. 112/1995 , competența de soluționare fiind data comisiilor județene constituite în acest scop care, în cazul în care apartamentele "sunt libere" ori sunt locuite de foștii proprietari "în calitate de chiriași", dispun "restituirea în natura" către aceștia.
Dimpotriva, alte instanțe au statuat ca astfel de cereri sunt admisibile și potrivit dreptului comun pe calea acțiunii în revendicare.
Aceste din urma instanțe au pronunțat soluții juste.
În raport cu celelalte autorități ale statului instanțele judecătorești au un drept de jurisdicție generală care le conferă competența de a judeca, fără distincție, toate conflictele deduse judecații și, ca urmare, orice acțiune având ca obiect reclamarea încălcării în orice mod a dreptului de proprietate.
În realizarea acestui principiu, prin art. 21 din Constituție a fost consacrat accesul liber la justiție, orice persoană putându-se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime; exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.
Prin
art. 2 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, s-a prevăzut ca "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Instanțele judecătorești infaptuiesc justiția în scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și a celorlalte drepturi și interese legitime deduse judecații. Instanțele judeca toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative, penale, precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o alta competența".
Tot astfel, prin art. 3 din Codul civil român s-a prevăzut ca "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Dar acest drept fundamental al unei persoane de a se adresa justiției este consacrat și în tratatele internaționale pe care România le-a ratificat și, ca urmare, a devenit parte.
Astfel, prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, amendata prin Protocolul nr. 11, s-a prevăzut ca "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa".
De asemenea, prin art. 1 din primul protocol adițional la convenție, adoptat la 20 martie 1952, s-a prevăzut ca "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Fața de toate aceste considerente nu se poate refuza judecarea de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în revendicare, prin care se reclama încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării prevederilor
de trecere a unor imobile în proprietatea statului.
Acțiunea în revendicare este cel mai puternic mijloc procedural prin care o persoană cere în justiție sa i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedata, solicitând restituirea acestuia.
În ceea ce privește procedura instituită de prevederile
pentru redobandirea dreptului de proprietate, aceasta este limitată numai la doua situații, și anume, în cazul locuințelor "trecute" în "proprietatea statului" în perioada de "după 6 martie 1945", aflate "în posesia statului" la "22 decembrie 1989", foștii proprietari "beneficiază de restituirea în natura" a apartamentelor numai dacă le "dețin în calitate de chiriași" ori "sunt libere".
În cele doua situații "foștii proprietari" se pot adresa comisiilor județene constituite potrivit
art. 16 din Legea nr. 112/1995 , pentru a li se restitui apartamentele în care locuiesc în calitate de "chiriași" ori care sunt "libere".
În cazul în care aceste apartamente sunt locuite de chiriași, "foștii proprietari" nu pot cere, prin procedura instituită de
Legea nr. 112/1995 , restituirea acestora în natura, prin recunoașterea dreptului lor de proprietate.
Or, prin acțiunea în revendicare de drept comun foștii proprietari pot sa reclame în fața instanțelor judecătorești încălcarea în orice mod a dreptului lor de proprietate asupra acestor locuințe deținute de chiriași.
Astfel, pot deduce judecații nevalabilitatea titlului pretins de proprietate al statului asupra acestor locuințe în raport cu prevederile "Constituției, ale tratatelor internaționale la care România era parte și ale legilor în vigoare la data preluării lor de către stat", potrivit
art. 6 din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Iar ca urmare s-ar putea eventual statua de către instanțe ca actele normative, prin care în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 locuintele au fost preluate de stat, au fost date cu încălcarea prevederilor Constituției în vigoare la data preluării, deci sunt neconstituționale, ale tratatelor internaționale la care România era parte ori ale altor legi în vigoare la acea data ori, altfel spus, s-ar constata nevalabilitatea titlului de proprietate al statului.
De aceea persoanele care considera ca în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost deposedate nelegitim de proprietățile lor imobiliare - inclusiv în baza prevederilor
- pot cere în justiție pe calea acțiunii în revendicare recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra acestor bunuri și, ca urmare, restituirea lor.
În consecința, în baza
art. 26 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată, precum și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se statua ca instanțele judecătorești sunt competente sa judece, potrivit normelor procedurale de drept comun, acțiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.
Stabilește ca instanțele judecătorești sunt competente sa judece, potrivit normelor dreptului comun, acțiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor
Obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică la data de 20 noiembrie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE, PAUL FLOREA Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu ───────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.