Convenția din 30 noiembrie 1973

Articolul 1

Statele părți la prezenta convenție declara ca apartheidul este o crima împotriva umanității și ca actele inumane rezultind din politicile și practicile de apartheid și alte politici și practici asemănătoare de segregatie și discriminare rasială, definite în art. II al convenției, sînt crime care contravin normelor dreptului internațional, îndeosebi scopurilor și principiilor Cartei Națiunilor Unite și ca ele constituie o amenințare serioasă pentru pacea și securitatea internationala.

2. Statele părți la prezenta convenție declara criminale organizațiile, instituțiile și persoanele care comit crima de apartheid.

Articolul 2

În termenii prezentei convenții, expresia crima de apartheid, care înglobează politicile și practicile asemănătoare de segregatie și discriminare rasială, asa cum ele sînt practicate în Africa australa, desemnează actele inumane indicate mai jos, comise în vederea instituirii sau menținerii dominatiei unui grup rasial de ființe umane asupra oricărui alt grup rasial de ființe umane și de a-l asupri sistematic pe acesta:

a) a refuza unui membru sau unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale dreptul de viața și de libertate persoanei:

i) luînd viața unor membri ai unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;

îi) aducind grava atingere integrității fizice sau psihice, libertății sau demnității membrilor unui grup rasial sau al mai multor grupuri rasiale sau supunindu-i torturii sau unor pedepse sau tratamente crude inumane sau degradante;

iii) arestind arbitrar și deținînd ilegal membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale;

b) a impune deliberat unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale condiții de viața menite sa ducă la distrugerea fizica totală sau parțială;

c) a lua măsuri legislative sau de alta natura, menite sa împiedice un grup rasial sau mai multe grupuri rasiale de a participa la viața politica, socială, economică și culturală a tarii și sa creeze deliberat condiții care împiedica deplina dezvoltare a grupului sau a grupurilor respective. De asemenea, sa priveze pe membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale de libertățile și drepturile fundamentale ale omului, în special dreptul la munca, dreptul de a forma sindicate recunoscute, dreptul la educație, dreptul de a-și părăsi țara și de a reveni, dreptul la o naționalitate, dreptul de a circula liber și de a-și alege reședința, dreptul de libertate de opinie și de exprimare și dreptul la libertatea de întrunire și asociere pașnică;

d) a lua măsuri, inclusiv măsuri legislative, vizind divizarea populației după criterii rasiale creind rezervații și ghetouri pentru membrii unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale interzicind căsătoriile între persoane aparținînd unor grupuri rasiale diferite și expropriind terenurile aparținînd unui grup rasial sau mai multor grupuri rasiale sau unor membri ai acestor grupuri;

e) a exploata munca membrilor unui grup rasial sau ai mai multor grupuri rasiale, în special supunindu-i muncii forțate;

f) a persecuta organizații sau persoane privindu-le de libertățile și drepturile fundamentale, pentru ca se opun apartheidului.

Articolul 3

Sînt considerate din punct de vedere penal ca fiind responsabile pe plan internațional, și oricare ar fi mobilul, persoanele, membrii unor organizații și instituții și reprezentanții statului, care fie ca își au reședința pe teritoriul statului în care actele sînt săvîrșite sau într-un alt stat, care:

a) comit actele menționate la art. II al prezentei convenții. Participa la aceste acte, le inspira direct sau conspira la săvîrșirea lor;

b) favorizează sau încurajează direct săvîrșirea crimei de apartheid sau cooperează la ea direct.

Articolul 4

Statele părți la prezenta convenție se angajează:

a) sa ia toate măsurile, legislative sau de alta natura, necesare pentru a împiedica ca crima de apartheid și alte politici segregationiste asemănătoare sau manifestările lor sa nu fie încurajate într-o maniera oarecare precum și pentru a elimina orice încurajare de aceasta natura și pentru a pedepsi persoanele vinovate de aceasta crima;

b) sa ia măsuri legislative, judiciare și administrative pentru a urmări, judeca și pedepsi, în conformitate cu legislația lor, persoanele responsabile sau acuzate de actele definite la art. II al prezentei convenții, fie ca își au sau nu reședința pe teritoriul statului în care aceste acte au fost săvîrșite și în care se referă la cetățeni ai acestui stat sau ai unui alt stat sau la persoane apatride.

Articolul 5

Persoanele acuzate de actele enumerate la art. II al prezentei convenții pot fi judecate de un tribunal competent al oricărui stat parte la convenție care ar putea avea jurisdicții asupra acestor persoane sau de către un tribunal internațional penal care ar fi competent față de acele state părți care vor fi acceptat competența sa.

Articolul 6

Statele părți la prezenta convenție se angajează sa accepte și să execute în conformitate cu Carta Națiunilor Unite deciziile luate de Consiliul de Securitate avînd drept scop de a preveni, a elimina și a reprima crima de apartheid, precum și de a concura la executarea deciziilor adoptate de alte organe competente ale Organizației Națiunilor Unite în vederea atingerii obiectivelor convenției.

Articolul 7

1. Statele părți la prezenta convenție se angajează sa supună periodic grupului creat în conformitate cu art. IX al convenției rapoarte asupra măsurilor legislative, judiciare, administrative sau de alta natura pe care le-au luat pentru a da efect dispozițiilor convenției.

2. Exemplare ale acestor rapoarte vor fi transmise prin grija secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, Comitetului special pentru apartheid.

Articolul 8

Orice stat parte la prezenta convenție poate cere oricărui organ competent al Organizației Națiunilor Unite de a lua, conform Cartei Națiunilor Unite, măsurile pe care le considera corespunzătoare pentru a preveni și elimina crima de apartheid.

Articolul 9

1. Președintele Comisiei drepturilor omului va desemna un grup compus din trei membri ai acestei comisii, care vor fi în același timp reprezentanți ai unor state părți la prezenta convenție, în scopul examinării rapoartelor prezentate de statele părți în conformitate cu prevederile art. VII al convenției.

2. Dacă Comisia drepturilor omului nu cuprinde reprezentanți ai unor state părți la prezenta convenție sau cuprinde mai puțin de trei, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, în consultare cu toate statele părți la convenție, va desemna un reprezentant al unui stat parte sau reprezentanți ai unor state părți la convenție membri ai Comisiei drepturilor omului pentru a face parte din grupul creat în baza dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol pînă la alegerea în Comisia drepturilor omului de reprezentanți ai unor state părți la convenție.

3. Grupul va putea să se întrunească pentru a examina rapoartele prezentate în conformitate cu dispozițiile art. VII pe o perioadă maxima de cinci zile, fie înainte de deschidere, fie după închiderea sesiunii Comisiei drepturilor omului.

Articolul 10

1. Statele părți la prezenta convenție împuternicesc Comisia drepturilor omului:

a) sa ceara organismelor Organizației Națiunilor Unite, atunci cînd ele transmit exemplare ale unor petiții în conformitate cu art. 15 al Convenției internaționale asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, de a aduce în atenția comisiei plingerile privind actele ce sînt enumerate la art. II al prezentei convenții;

b) sa stabilească bazindu-se pe rapoartele organismelor competente ale Organizației Națiunilor Unite și pe rapoartele supuse periodic de statele părți la prezenta convenție, o lista a persoanelor, organizațiilor, instituțiilor și reprezentanților unor state care sînt prezumate răspunzătoare de crimele enumerate la art. II, precum și de acelea împotriva cărora s-au angajat urmăriri judiciare de către statele părți la convenție;

c) sa ceara organismelor competente ale Organizației Națiunilor Unite informații cu privire la măsurile luate de autoritățile responsabile cu administrarea de teritorii sub tutela și teritorii neautonome precum la orice alte teritorii cărora li se aplică rezoluția 1514 (XV) a Adunării generale, din 14 decembrie față de persoanele care ar fi responsabile de crimele vizate la art. II și care sînt prezumate a aparține jurisdicției lor teritoriale și administrative.

2. Așteptînd să fie atinse obiectivele Declarației asupra acordării independentei țărilor și popoarelor coloniale, care figurează în rezoluția 1514 (XV) a Adunării generale, prevederile prezentei convenții nu vor restringe cu nimic dreptul de petiție acordat acestor popoare de alte instrumente internaționale sau de Organizația Națiunilor Unite și instituțiile sale specializate.

Articolul 11

1. Actele enumerate la art. II al prezentei convenții vor fi considerate drept crime politice în scopurile extrădării.

2. Statele părți la prezenta convenție se angajează sa acorde într-un asemenea caz extrădarea conform legislației lor și tratatelor în vigoare.

Articolul 12

Orice diferend între statele părți privind interpretarea, aplicarea sau executarea prezentei convenții care nu a fost reglementat pe cale de negocieri va fi adus în fața Curții Internaționale de Justiție, la cererea statelor părți la diferend, în afară de cazul cînd acestea n-au convenit un alt mod de reglementare.

Articolul 13

Prezenta convenție este deschisă semnării de către toate statele. Orice stat care nu a semnat convenția pînă la intrarea sa în vigoare va putea sa adere la aceasta.

Articolul 14

1. Prezenta convenție este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 15

1. Prezenta convenție va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta convenție sau vor adera la aceasta după depunerea celui de al douazecilea instrument de ratificare sau aderare, convenția va intra în vigoare a 30-a zi de la data depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare.

Articolul 16

Orice stat parte poate să denunțe prezenta convenție pe calea notificării scrise adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Denunțarea va avea efect la un an de la data la care secretarul general a primit notificarea.

Articolul 17

1. Orice stat parte poate, în orice moment, sa ceara revizuirea prezentei convenții pe calea notificării scrise adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite hotărăște măsurile de luat, dacă este nevoie, în legătură cu o cerere de aceasta natură.

Articolul 18

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va informa toate statele:

a) asupra semnarilor, ratificărilor și aderărilor în temeiul art. XIII și XIV;

b) asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare în conformitate cu art. XV;

c) asupra denunturilor notificate în conformitate cu art. XVI;

d) asupra notificărilor adresate în conformitate cu art. XVIII.

Articolul 19

1. Prezenta convenție, ale carei texte în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza și rusa au aceeași valabilitate, va fi depusa în arhivele Organizației Națiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va trimite o copie certificată conformă cu prezenta convenție tuturor statelor.
────────────