Normele din 27 iunie 2001

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumita în continuare lege, stabilește măsurile reparatorii ca urmare a preluării abuzive de către stat, organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice a unor imobile, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru imobile preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940

asupra rechizitiilor și nerestituite până în prezent.

Legea instituie principiul restituirii în natura a imobilelor, iar în cazurile în care aceasta nu este posibila se prevăd măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau în acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acordarea de despăgubiri bănești.

Restituirea integrală în natura exclude măsurile reparatorii prin echivalent.

I.

Bunurile care fac obiectul restituirii

În cazul imobilelor preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, natura infracțiunii pentru care a fost condamnata persoana indreptatita rezultă de regula din hotărârea de condamnare. De asemenea, dovada privind natura infracțiunii se poate face și cu decizia sau, după caz, hotărârea judecătorească de constatare emisă în baza

Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 46 alin. (3) din lege, aceste imobile vor fi restituite în toate situațiile în natura, întrucât actele juridice de înstrăinare a acestora sunt lovite de nulitate absolută, buna-credința neputând fi invocată în aceste cazuri.

Potrivit art. 16 și 18 din lege, situațiile în care măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, nefiind posibila restituirea în natura, sunt:

a)

persoana indreptatita la măsuri reparatorii avea calitatea de asociat la persoana juridică proprietara a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv. Au dreptul însă la restituirea în natura persoanele fizice care aveau calitatea de asociat unic sau persoanele fizice asociate, membre ale aceleiași familii;

b)

imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a legii. Fac excepție imobilele distruse ca urmare a unor calamitati naturale, situație în care nu pot fi acordate nici despăgubiri în echivalent;

c)

imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel. Transformarea trebuie să fie esențială, imobilul nou trebuie să fie structural deosebit de cel vechi. Părțile pot conveni însă și asupra unor modalități de restituire, inclusiv restituirile în natura cu plata unei sulte;

d)

imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș, cu respectarea

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului;

e)

imobilele preluate cu titlu valabil, ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc.

Ministerele și celelalte instituții publice care dețin imobile ce intra sub incidența art. 16 din lege au obligația, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sa întocmească lista cuprinzând imobilele de interes public, social-cultural, de sănătate și altele asemenea și sa o transmită Guvernului pentru a se stabili prin hotărâre imobilele ce nu vor fi retrocedate în natura și pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Lista va cuprinde numai imobilele preluate de stat cu titlu, astfel cum prevede art. 16 alin. (4) din lege, iar pentru cele care la data preluării aveau destinația de locuinta se va face o mențiune în acest sens, în vederea determinării imobilelor pentru care se acordă despăgubiri bănești. Pentru imobilele care aveau la data preluării alta destinație decât cea de locuinta măsurile reparatorii se acordă potrivit art. 9 alin. (2) din lege.

Listele cuprinzând imobilele care intra sub incidența art. 16 din lege și care sunt deținute de consiliile locale sau județene ori de instituțiile și unitățile subordonate sau aflate sub autoritatea acestora vor fi centralizate pe județe, prin grija președintelui consiliului județean, respectiv a primarului general al municipiului București, și vor fi înaintate Ministerului Administrației Publice, sub semnatura președintelui consiliului județean, respectiv a primarului general al municipiului București și a prefectului, în vederea supunerii spre adoptare Guvernului.

Potrivit art. 21 alin. (5) din lege, nerespectarea termenului de 6 luni pentru depunerea notificărilor de către persoanele îndreptățite potrivit legii are drept consecința pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.

În cazul acțiunilor formulate în baza art. 46 și 48 din lege pentru anularea sau constatarea nulității unor acte juridice de înstrăinare care au avut ca obiect bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice, procedura de restituire începută în temeiul legii se suspenda până la soluționarea acestor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 47 alin. (2) din lege.

Pentru declanșarea procedurii de restituire persoana indreptatita trebuie să trimită persoanei juridice deținătoare o notificare prin executorul judecătoresc, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Notificarea trebuie să cuprindă elementele de identificare a persoanei îndreptățite, a persoanei notificate, denumirea și adresa exactă a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimativă a acestuia.

Executorul judecătoresc va inregistra notificarea și o va comunică persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. Notificarea înregistrată face dovada deplina în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

În aplicarea art. 21 alin. (3) din lege, întrucât de la data de 10 mai 2001 executorii judecătorești își desfășoară activitatea în birouri individuale, potrivit

Legii nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, notificarea poate fi facuta la orice birou din circumscripția judecătoriei în a carei raza teritorială se afla imobilul solicitat. În municipiul București este competent orice birou al executorului judecătoresc, fără a se tine seama de repartizarea acestora pe sectoare.

În cazul în care imobilul a fost demolat sau unitatea deținătoare nu este cunoscută, notificarea se trimite primăriei în a carei raza teritorială s-a aflat sau se afla imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București, potrivit art. 26 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din lege. De asemenea, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, notificarea se adresează instituției publice implicate în privatizare potrivit art. 27 alin. (2) din lege, iar pentru cele înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale notificarea se adresează organelor de conducere ale autorităților administrative în cauza.

Pentru imobilele preluate de organizațiile cooperatiste notificarea se adresează unității care deține ori a deținut imobilul.

În cazurile în care legea prevede posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, iar persoana indreptatita optează pentru această măsură reparatorie, notificarea se depune la prefectura în a carei raza teritorială se afla ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul și în condițiile reglementate de art. 21 din lege.

Potrivit art. 36 alin. (3) din lege, la prefecturi se centralizează și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești făcute de unitățile deținătoare în situația în care restituirea în natura a imobilului nu este posibila sau nu a fost aprobată.

Pentru evaluarea cat mai corecta a despăgubirilor ce urmează să se acorde persoanelor care intra sub incidența legii, la prefecturi se vor organiza comisii constituite din personal din cadrul prefecturilor, direcției generale a finanțelor publice, aparatului propriu al consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București și al inspecției județene de construcții. Este necesar ca personalul desemnat de prefecți sa realizeze primirea și centralizarea notificărilor și a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești să fie foarte bine instruit și sa cunoască dispozițiile legii, inclusiv situațiile concrete în care legea prevede posibilitatea acordării de despăgubiri bănești.

Constituirea comisiilor se face prin ordin al prefectului.

Președintele comisiei va fi prefectul sau subprefectul.

Comisiile au următoarele atribuții principale:

a)

primesc notificările depuse prin intermediul executorului judecătoresc, prin care persoanele îndreptățite solicita acordarea de despăgubiri bănești, precum și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești pentru situațiile concrete în care legea prevede această măsură reparatorie;

b)

verifica dacă actele depuse sunt cele stabilite de lege, le înregistrează într-un registru special și formează un dosar distinct pentru fiecare caz;

c)

convoacă persoanele îndreptățite, precum și orice alte persoane în vederea clarificarii unor situații și pentru determinarea valorii imobilelor a căror restituire se solicita;

d)

consemnează rezultatul evaluării într-un proces-verbal semnat de membrii comisiei și menționează în mod expres eventualele obiecții;

e)

trimit, potrivit art. 37 din lege, Ministerului Finanțelor Publice centralizatoarele, împreună cu materialele primite de la persoanele îndreptățite.