Metodologia din 14 iunie 2001
privind identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu
prezumat în vigoare
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Prezenta metodologie stabilește principalele elemente, factori, parametri, criterii, instrumente, tehnici, procedee și modalități care trebuie avute în vedere pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu.
Articolul 2
Metodologia se aplică la:
a) stabilirea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a metodelor și procedurilor pentru identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniilor de competența;
b) asigurarea de către patroni a identificarii și evaluării riscurilor de incendiu din unitățile proprii, precum și pentru stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în corelare cu natura și cu nivelul riscurilor;
c) stabilirea măsurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor, în cazul interventiilor efectuate la construcții existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare privind cerința de calitate "siguranța la foc";
d) validarea scenariilor de siguranță la foc.
Articolul 3
Prezenta metodologie nu se aplică instalațiilor, echipamentelor și utilajelor tehnologice în aer liber din industria chimica, petrochimica, de producere și transport al energiei electrice, exploatarilor miniere de suprafața sau subterane, instalațiilor de foraj, extracție, prelucrare și transport de produse petroliere și gaze naturale, construcțiilor din domeniul nuclear, mijloacelor de transport rutiere, navale și pe calea ferată, pentru acestea urmând să fie elaborate metodologii specifice.
Articolul 4
Termenii specifici utilizați în cuprinsul prezentei metodologii au înțelesul precizat în anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie.
Capitolul 2 Identificarea riscurilor de incendiu
Articolul 5
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de apreciere și stabilire a nivelurilor de risc de incendiu (pentru clădiri civile), respectiv a categoriilor de pericol de incendiu (pentru construcții de producție și depozitare), în anumite împrejurări, în același timp și spațiu, pe baza următorilor parametri:
a) densitatea sarcinii termice și destinația/funcțiunea, la clădirile civile;
b) proprietățile fizico-chimice ale materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic și densitatea sarcinii termice, pentru construcțiile de producție și depozitare;
c) sursele potențiale de aprindere existente.
Articolul 6
În raport de parametrii enuntati la art. 5 exista, conform reglementărilor tehnice, următoarele niveluri de risc de incendiu, respectiv categorii de pericol de incendiu:
a) risc foarte ridicat (foarte mare) de incendiu, asociat pericolului de explozie, respectiv categoriile A și B de pericol de incendiu;
b) risc ridicat (mare) de incendiu (densitatea sarcinii termice > 840 Mj/mp; spații pentru arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje pentru autoturisme etc.), respectiv categoria C de pericol de incendiu (densitatea sarcinii termice > 105 Mj/mp);
c) risc mediu (mijlociu) de incendiu (420 Mj/mp < densitatea sarcinii termice < 840 Mj/mp; centrale termice, bucatarii, oficii pentru prepararea mancarurilor calde etc.), respectiv categoria D de pericol de incendiu;
d) risc redus (mic) de incendiu (densitatea sarcinii termice < 420 Mj/mp), respectiv categoria E de pericol de incendiu.
Articolul 7
Nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone, spații, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri (civile, de producție și/sau depozitare, cu funcții mixte) sau instalații tehnologice și se precizează în mod obligatoriu în documentațiile tehnice și în planurile de intervenție.
Capitolul 3 Evaluarea riscurilor de incendiu
Secțiunea 1 Risc de incendiu existent și risc de incendiu acceptat.
Factori de determinare a riscului de incendiu existent
Articolul 8
Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de estimare și cuantificare a riscului asociat unui sistem, denumit în continuare risc de incendiu existent, determinat pe baza probabilitatii de producere a incendiului și a consecințelor evenimentului respectiv, precum și de comparare a acestuia cu un nivel limita prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.
Articolul 9
La estimarea riscului de incendiu existent, respectiv a probabilitatii de inițiere a unui incendiu și a consecințelor acestuia, se au în vedere, după caz:
a) factorii care pot genera, contribui și/sau favoriza producerea, dezvoltarea și/sau propagarea unui incendiu (clasele de combustibilitate și de periculozitate ale materialelor și elementelor de construcții, respectiv ale produselor și substanțelor depozitate sau prelucrate, sursele de aprindere existente, condițiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea, măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor menționați anterior);
b) agenții termici, chimici, electromagnetici și/sau biologici care pot interveni în caz de incendiu și efectele negative ale acestora asupra construcțiilor, instalațiilor și a utilizatorilor;
c) nivelurile criteriilor de performanță ale construcțiilor privind cerința de calitate "siguranța la foc" (comportare, rezistenta și stabilitate la foc, preîntâmpinarea propagarii incendiilor, cai de acces, evacuare și intervenție);
d) nivelul de echipare și dotare cu mijloace tehnice de prevenire și stingere a incendiilor, starea de funcționare și performanțele acestora;
e) factorul uman (numărul de persoane, vârsta și starea fizica a acestora, nivelul de instruire);
f) alte elemente care pot influența producerea, dezvoltarea și/sau propagarea unui incendiu.
Articolul 10
Sursele de aprindere se clasifica, după natura lor, în următoarele grupe:
a) surse de aprindere cu flacara (de exemplu: flacara de chibrit, lumanare, aparat de sudura; flacara închisă);
b) surse de aprindere de natura termica (de exemplu: obiecte incandescente, căldură degajata de aparate termice, efectul termic al curentului electric etc.);
c) surse de aprindere de natura electrica (de exemplu: arcuri și scantei electrice, scurtcircuit, electricitate statica);
d) surse de aprindere de natura mecanică (de exemplu: scantei mecanice, frecare);
e) surse de aprindere naturale (de exemplu: căldură solara, trasnet);
f) surse de autoaprindere (de natura chimica, fizico-chimica și biologica, reactii chimice exoterme);
g) surse de aprindere datorate exploziilor și materialelor incendiare;
h) surse de aprindere indirecte (de exemplu: radiatia unui focar de incendiu).
Articolul 11
Condițiile (împrejurările) preliminate care pot determina și/sau favoriza inițierea, dezvoltarea și/sau propagarea unui incendiu se clasifica, de regula, în următoarele grupe:
a) instalații și echipamente electrice defecte ori improvizate;
b) receptori electrici lasati sub tensiune, nesupravegheati;
c) sisteme și mijloace de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate;
d) contactul materialelor combustibile cu cenusa, jarul și scanteile provenite de la sistemele de încălzire;
e) jocul copiilor cu focul;
f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu;
g) sudarea și alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor și măsurilor specifice de P.S.I.;
h) reactii chimice necontrolate, urmate de incendiu;
i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje și echipamente de lucru neadecvate, precum și executarea de operațiuni mecanice (polizare, rectificare, slefuire etc.) în medii periculoase;
j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operațiunilor și lucrărilor de reparații și întreținere a mașinilor și aparatelor cu piese în mișcare;
k) scurgeri (scapari) de produse inflamabile;
l) defectiuni tehnice de construcții-montaj;
m) defectiuni tehnice de exploatare;
n) nereguli organizatorice;
o) explozie urmată de incendiu;
p) trasnet și alte fenomene naturale;
q) acțiune intenționată ("arson");
r) alte împrejurări.
Articolul 12
Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la determinarea riscului de incendiu existent, sunt cele destinate reducerii neutralizarii și/sau eliminării factorilor de risc (menționați la art. 9), respectiv pentru limitarea, localizarea și/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.
Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează și se stabilesc, după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, normelor și dispozițiilor generale de P.S.I. și a celor specifice fiecărui domeniu de activitate, în corelare cu natura și cu nivelul riscurilor identificate.
Articolul 13
Cuantificarea probabilitatii de inițiere a incendiilor se face prin valorificarea, cu metode specifice, a băncilor de date autorizate privind incendiile, probabilitatea exprimandu-se prin numărul de evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.
Articolul 14
În absenta unor bănci de date autorizate probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor respective:
a) improbabile;
b) extrem de rare;
c) rare;
d) probabile, dar nu frecvente;
e) frecvente.
Articolul 15
Agenții termici, chimici, electromagnetici și/sau biologici care pot să apară în caz de incendiu și efectele negative ale acestora asupra construcțiilor, instalațiilor și a utilizatorilor se stabilesc pe baza prevederilor anexei nr. 2 la Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor, aprobate prin
La efectele negative prevăzute la alin. (1) se adauga, după caz, impactul asupra factorilor de mediu.
Articolul 16
Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agenților care pot interveni în caz de incendiu asupra construcțiilor, instalațiilor și a utilizatorilor, precum și asupra factorilor de mediu se exprima prin niveluri de gravitate.
Nivelurile de gravitate se stabilesc, de regula, cu scop preventiv - înainte de producerea incendiilor, sau în scop operational - după declanșarea incendiilor.
Articolul 17
La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, următorii parametri:
a) riscul de incendiu, acceptat sau cel real declansat prin procese de ardere și de termodegradare;
b) impactul direct al incendiilor prin următoarele consecințe:
● numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;
● valoarea pierderilor materiale;
● numărul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate;
● efectele negative asupra unor factori de mediu (păduri, culturi, apa, aer etc.);
c) capacitatea operationala a forțelor și mijloacelor specializate de răspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru:
● evacuare, salvare și protecție;
● limitarea și stingerea incendiilor;
● înlăturarea operativă a unor urmări ale incendiilor;
d) costurile recuperării și reabilitării.
Articolul 18
Corelarea dintre nivelurile de gravitate, consecințele directe și clasificarea incendiilor se poate face pe baza tabelului următor: ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Niveluri de gravitate Consecințe directe Clasificarea incendiilor ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 minore început de incendiu ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2 semnificative incendiu notabil sau moderat ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3 grave incendiu important sau mare ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4 foarte grave incendiu foarte important sau sinistru ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 5 catastrofale incendiu major sau catastrofal ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6 dezastruoase incendiu în masa sau dezastru ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Articolul 19
Nivelul riscului de incendiu acceptat poate fi stabilit, după caz, de către:
a) proiectanți, prin documentațiile tehnice elaborate;
b) patron, prin strategia de apărare împotriva incendiilor, adoptată în interiorul unității sale;
c) autoritățile abilitate sa elaboreze și sa emita reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Articolul 20
În situațiile în care riscul de incendiu existent depășește limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilitatii de inițiere a incendiului și/sau a nivelului de gravitate a consecințelor, prin măsuri de prevenire (reducerea factorilor de risc), respectiv prin măsuri de limitare, localizare și lichidare a incendiului, precum și de limitare și inlaturare a consecințelor acestuia.
Secțiunea 2 Metode de evaluare a riscurilor de incendiu
Articolul 21
Pentru evaluarea riscurilor de incendiu, în raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării (proiectare, execuție, exploatare, postutilizare) și de funcțiile acestuia (civilă, de producție, mixtă etc.), se pot utiliza următoarele tehnici, procedee și metode, denumite în continuare metode: matematice, analitice, grafice și/sau combinate.
Articolul 22
Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu constau în determinarea unei valori numerice atașate sistemului supus evaluării. Valoarea numerică în cauza se determina cu o formula de calcul în care intervin ca necunoscute factorii de risc, consecințele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de protecție la foc prevăzute, precum și posibilitatea de activare a factorilor de risc, fiecare dintre acești factori fiind cuantificati (exprimati prin valori numerice) cu ajutorul unor scări convenabil alese.
Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu se diferentiaza prin formula de calcul și scarile de cuantificare adoptate.
Generic, formulele de calcul pot fi de forma: P x G R incendiu = ────── x a, M în care: R incendiu - riscul de incendiu existent; P, G - pericolul potențial de incendiu generat de factorii de risc existenți, respectiv gravitatea consecințelor posibile ale incendiului; M - totalitatea măsurilor de protecție la foc asigurate; a - coeficient care exprima probabilitatea de activare a factorilor de risc, diferențiat pe tipuri de obiective și natura factorilor de risc.
Factorii P, G, M și a sunt la rândul lor exprimati prin relații de calcul în care necunoscutele sunt elemente specifice categoriei de factori. Formulele de calcul pot fi de tip aditiv (sume de termeni) sau multiplicativ (produs de factori), în funcție de modul în care se aleg scarile de cuantificare.
Valoarea obținută pentru riscul de incendiu R incendiu
se compara cu anumite valori ale riscului acceptat pentru
tipul de obiectiv, notat generic cu R i acceptat .
Se considera ca situația analizata este acceptabilă dacă:
R incendiu ≤ R(i) acceptat
Articolul 23
Metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu constau în identificarea și analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfunctiilor ce pot aparea în sistemul supus evaluării și a căror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.
Articolul 24
Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca o funcție de 2 parametri globali și compararea funcției cu anumite domenii de acceptabilitate.
De regula, parametrii globali acceptați sunt: probabilitatea P de aparitie a evenimentului și nivelurile de gravitate G a consecințelor, ambii parametri fiind cuantificati cu un anumit număr de valori.
Astfel, riscul de incendiu se exprima generic printr-o relație de forma:
R incendiu = f (P, G)
Scara de evaluare a nivelurilor de gravitate G poate fi adoptată conform art. 18, iar cea de estimare a probabilitatii globale P de aparitie poate fi adoptată conform art. 14.
Dacă se reprezintă într-un sistem de coordonate P-G, cu scarile propuse, se obține un anumit număr de zone care pot fi grupate în doua domenii: riscuri acceptabile și riscuri inacceptabile.
Domeniile de acceptabilitate sau de inacceptabilitate se stabilesc pe baza experienței anterioare sau a rationamentelor previzionale.
Riscul de incendiu atasat unui sistem aflat într-o situație data va corespunde unui punct în una dintre zonele reprezentării P-G, situandu-se astfel în unul dintre domeniile amintite. G ^ (GRAVITATE) │ │ 5 │ . . . . .. . . .. . . . . . .. . . . . . . │ . . . . │ . . . . 4 ├─────────┐. . . .. . . . . . ... . . . . .. │ │ . . . │ │ . . . 3 │ . . . . │. . . .. . . . . . .. . . . . . . │ │ . . . │ │ . . . 2 │ . . . ..└──────┐. . . . . . .. . . . . . . │ │ . . │ │ . . 1 │ . . . . . . . └──────────────┐.. . . . .. │ . . │ . │ . . │ . 0 │. .. . . . . . . . . . . . . . └───────────┐ │ │ │ DOMENIUL RISCURILOR ACCEPTABILE │ └───────────────────────────────────────────┴─────────────> extrem P importabil de rar rar probabil frecvent (PROBABILITATE G ^ (GRAVITATE) │ 5 ├──────┬─────┬────┬─────┬─────┐ │ 51 │ 52 │ 53 │ 54 │ 55 │ 4 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤ │ 41 │ 42 │ 43 │ 44 │ 45 │ 3 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤ │ 31 │ 32 │ 33 │ 34 │ 35 │ 2 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤ │ 21 │ 22 │ 23 │ 24 │ 25 │ 1 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤ │ 11 │ 12 │ 13 │ 14 │ 15 │ 0 ├──────┼─────┼────┼─────┼─────┤ │ 01 │ 02 │ 03 │ 04 │ 05 │ └──────┴─────┴────┴─────┴─────┴───────────────────> extrem P importabil de rar rar probabil frecvent (1) (2) (3) (4) (5) (PROBABILITATE
Capitolul 4 Controlul riscurilor de incendiu
Articolul 25
Controlul riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice și organizatorice destinate menținerii (reducerii) riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
În ordinea adoptării lor măsurile sunt: stabilirea prioritatilor de acțiune, implementarea măsurilor de control, gestionarea și monitorizarea riscurilor.
Articolul 26
Stabilirea prioritatilor de acțiune reprezintă procesul de adoptare a deciziilor referitoare la categoriile de risc asupra cărora este prioritar să se acționeze.
La stabilirea prioritatilor de acțiune se vor avea în vedere criteriile utilizate la evaluarea riscurilor de incendiu, respectiv probabilitatea de aparitie și gravitatea consecințelor incendiilor.
Articolul 27
Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin:
a) asigurarea unei examinari sistematice și calificate a factorilor determinanți de risc;
b) stabilirea și elaborarea responsabilităților, sarcinilor, regulilor, instrucțiunilor și măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor și aducerea acestora la cunoștința salariaților, utilizatorilor și persoanelor interesate;
c) stabilirea persoanelor cu atribuții privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenției și a condițiilor pentru pregătirea acestuia;
e) reluarea etapelor de identificare și evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condițiilor preliminate.
Articolul 28
Gestionarea riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul activităților de fundamentare, elaborare și implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare și combatere a riscurilor de incendiu, incluzând și procesul de luare a deciziilor în situațiile de producere a unui astfel de eveniment.
Articolul 29
Monitorizarea gestionării riscurilor de incendiu reprezintă procesul de supraveghere a modului de desfășurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea și controlul riscurilor, de analizare a eficientei măsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obținute și de luare a deciziilor care se impun.
Capitolul 5 Dispoziții finale
Articolul 30
Pe baza prevederilor prezentei metodologii ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale vor elabora metode și proceduri pentru identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competența.
Metodele și procedurile prevăzute la alin. (1) se emit cu avizul de specialitate al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.
Articolul 31
Persoanele fizice care, potrivit legii, examinează sistemele constructive, dispozitivele, echipamentele și instalațiile tehnologice în vederea identificarii, evaluării și controlului riscurilor de incendiu trebuie să fie calificate și atestate în acest sens, pe baza standardelor ocupationale.
Persoanele juridice care au în obiectul de activitate și identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu trebuie să facă dovada ca dispun de angajați având calificarea prevăzută la alin. (1).
Identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu se pot face și de către proiectanți, persoane fizice sau juridice, pentru construcțiile, instalațiile tehnologice și alte amenajări proiectate de aceștia.
Articolul 32
La nivel teritorial identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu cuprind următoarele categorii de riscuri: industrial, de transport, al construcțiilor, natural și social.
Evaluarea riscurilor în profil teritorial se efectuează de personalul unităților și subunitatilor de pompieri militari, pe baza metodelor și procedurilor elaborate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.
Anexa ──────────
la metodologie ──────────────── DEFINIȚII. TERMINOLOGIE Agent - factor activ rezultat în caz de incendiu, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice, electromagnetice sau biologice, cu acțiuni și efecte asupra construcțiilor, instalațiilor și a utilizatorilor. Ardere (combustie) - reactie de combinare a unui material cu oxigenul, însoțită de degajare de căldură și, în general, de emisie de flacari și/sau incandescenta și/sau degajare de fum. Arson - termen de origine engleza, intraductibil, ce desemnează cauzele incendiilor provocate prin acțiuni criminale. Banca de date autorizata - situație statistica a cauzelor de incendii produse într-un anumit domeniu de activitate, întocmită de organul de specialitate al administrației publice centrale care coordonează activitatea respectiva sau de către o alta autoritate ori asociație profesională care deține competența profesională prevăzută de reglementări specifice. Combustibilitate - proprietate a unor corpuri, materiale sau substanțe de a arde în prezenta aerului, după aprinderea lor. Clasa de combustibilitate - caracteristica (clasificare) a unui material sau element de construcție, exprimată în funcție de posibilitatea de a se aprinde ușor sau greu și de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului. Clasa de periculozitate - caracteristica (clasificare) a materialelor și/sau a substanțelor care se depozitează, exprimată în funcție de contribuția pe care o aduc la apariția și dezvoltarea incendiilor, precum și de sensibilitatea lor la efectele acestora. Densitate de sarcina termica - raportul dintre sarcina termica și suprafața secțiunii orizontale a spațiului afectat de incendiu. Împrejurare (condiție) preliminata - situație în care se poate găsi la un moment dat un ansamblu de elemente materiale, cu sau fără participarea factorului uman, care poate genera și/sau favoriza inițierea, dezvoltarea și/sau propagarea unui incendiu. Incendiu - proces de combustie complex, cu evoluție aleatorie, definit de următoarele elemente: a) existenta materialului combustibil și acțiunea unei surse de aprindere (de inițiere a incendiului); b) inițierea și dezvoltarea în spațiu și în timp a unei arderi și scăparea ei de sub control; c) producerea de pierderi materiale și/sau umane în urma arderii; d) necesitatea intervenției printr-o acțiune de stingere, cu scopul întreruperii și lichidării procesului de ardere. Risc de incendiu - stare exprimată prin relația de interdependenta între probabilitatea globală de inițiere a unui incendiu și gravitatea consecințelor evenimentului respectiv. De regula, relația este exprimată prin produsul celor 2 parametri. Risc de incendiu acceptat - nivel limita al riscului de incendiu existent, considerat acceptabil din punct de vedere al gravitatii consecințelor incendiului, corelat cu probabilitatea de inițiere a evenimentului respectiv. Sistem - ansamblu de elemente materiale, umane și/sau informationale asociate într-o relație de interdependenta, situat într-un mediu dat, care îndeplinește una sau mai multe funcții specificate, în scopul desfășurării corespunzătoare a uneia sau mai multor activități. Sarcina termica (de incendiu) - cantitatea de căldură pe care o poate degaja prin ardere totalitatea materialelor combustibile, fixe și mobile, existente în spațiul afectat de incendiu. Sursa de aprindere (inițiere a arderii) - fenomen fizic, chimic sau de alta natura care generează o cantitate de energie capabilă de a iniția aprinderea unui material sau mediu combustibil. ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.