Acordul din 16 octombrie 1995

Definiții

În sensul acestui acord:

Termenul investiție desemnează drepturile, bunurile și activele de orice fel constituite sau recunoscute pe teritoriul unei părți contractante în conformitate cu legile și reglementările sale și, în special, dar nu exclusiv:

a) proprietatea bunurilor mobile și imobile, precum și orice alte drepturi reale precum: servituțile, ipotecile, privilegiile, gajurile;

b) acțiunile, părțile sociale și alte forme de participare la societățile constituite pe teritoriul uneia dintre părțile contractante;

c) obligațiunile, creanțele și drepturile la orice prestații având o valoare economică;

d) drepturile de proprietate intelectuală și industriala cum sunt: drepturi de autor, brevete de invenție, desene, modele și machete industriale, mărci de fabrica, de comerț sau de servicii, nume comerciale, procedee tehnice, know-how, goodwil, nume depuse, fondul de comerț și alte drepturi similare recunoscute de legile și reglementările părții contractante; și

e) concesiunile, inclusiv concesiunile privind prospectarea, extractia și exploatarea resurselor naturale, precum și orice alt drept conferit prin lege, prin contract sau prin hotărârea autorității în aplicarea legii.

Orice modificare a formei în care activele și capitalurile au fost investite sau reinvestite nu afectează caracterul lor de investiții, în sensul prezentului acord, cu condiția ca aceasta modificare sa nu fie contrară legilor și reglementărilor.

Profiturile reinvestite beneficiază de dispozițiile prezentului acord în aceleași condiții ca investiția, conform legilor și reglementărilor părții contractante pe teritoriul căreia s-a realizat investiția.

Termenul investitori desemnează:

a) orice persoană fizica resortisanta a unei părți contractante conform cu legile și reglementările sale în vigoare, care realizează o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Termenul resortisant desemnează:

- în ceea ce privește România, persoanele fizice de cetățenie română, conform legilor și reglementărilor sale;

- în ceea ce privește Republica Tunisiană, persoanele fizice de naționalitate tunisiană, conform legilor și reglementărilor sale;

b) persoanele juridice constituite pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, conform legilor și reglementărilor acesteia și care efectuează o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, profiturile, dividendele, dobinzile, plusvaloarea și redevențele.

Termenul teritoriu desemnează, cu privire la fiecare parte contractantă, teritoriul sub suveranitatea sa, inclusiv marea teritorială, precum și zonele submarine și celelalte spații maritime asupra cărora aceasta parte contractantă exercita, în conformitate cu dreptul internațional, drepturi suverane sau jurisdicție.

Promovarea și protejarea investițiilor

Fiecare parte contractantă va incuraja investițiile efectuate pe teritoriul sau de către investitorii celeilalte părți contractante.

Investițiile vor fi admise conform legislației părții contractante pe teritoriul căreia s-au efectuat și se vor bucura de protecția și de garanțiile prevăzute de prezentul acord.

Cu condiția respectării legilor și reglementărilor în materie, fiecare parte contractantă este autorizata sa angajeze personal de conducere sau tehnic superior, la alegerea sa, indiferent de naționalitatea lor. Sub rezerva legilor privind intrarea și șederea străinilor, investitorii uneia dintre părțile contractante vor fi autorizați să între și să aibă reședința pe teritoriul celeilalte părți contractante, în vederea realizării și administrării investiției lor.

Tratamentul investițiilor

Fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul sau investițiile efectuate, în conformitate cu legile și cu reglementările sale, de investitorii celeilalte părți contractante și nu va împiedica prin măsuri nejustificate sau discriminatorii administrarea, întreținerea, folosință, posesia, extinderea, vânzarea sau, după caz, lichidarea acestor investiții.

Fiecare parte contractantă va asigura pe teritoriul sau un tratament just și echitabil investițiilor efectuate de către investitorii celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decît cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul sau de investitorii proprii sau de investitorii oricărui stat terț, luindu-se în considerare tratamentul cel mai favorabil.

Prevederile prezentului acord privind tratamentul națiunii celei mai favorizate nu vor fi interpretate în sensul de a obliga pe o parte contractantă sa extindă asupra investitorilor celeilalte părți contractante avantajele rezultind din apartenența sa prezenta sau viitoare la orice uniune economică sau vamală, o zona de liber schimb, o piața comuna sau orice alta forma de organizare economică regionala, precum și convenții care au ca scop evitarea dublei impuneri fiscale sau orice alta convenție în materie de impozite.

Expropriere sau despăgubire

Investițiile realizate de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante nu vor putea fi naționalizate, expropriate sau supuse oricărei alte măsuri similare (denumita în cele ce urmează expropriere) în afară cazului în care vor fi îndeplinite următoarele condiții:

a) măsurile sunt luate pentru ratiuni de interes public și după o procedură legală corespunzătoare;

b) măsurile nu sunt discriminatorii;

c) măsurile sunt însoțite de dispoziții care prevăd plata unei despăgubiri efective, adecvate și prompte.

Nivelul despăgubirii trebuie să corespundă valorii reale a investițiilor respective, imediat înainte de ziua în care aceste măsuri au fost luate sau cunoscute public. La cererea investitorului interesat, legalitatea exproprierii și nivelul despăgubirii pot să fie reexaminate de către autoritățile competente ale tarii în care a fost efectuată investiția.

Despăgubirile vor fi stabilite în orice moneda convertibilă. Ele vor fi plătite fără întârziere și vor fi liber transferabile.

Transferuri

Fiecare parte contractantă, pe teritoriul căreia investițiile au fost efectuate de investitorii celeilalte părți contractante, permite acestor investitori transferul liber al plăților aferente acestor investiții și, în special:

a) al veniturilor curente ale investițiilor, inclusiv profiturile, dobinzile, veniturile de capital, dividendele, redevențele;

b) al rambursarii împrumuturilor;

c) al aporturilor suplimentare de capitaluri necesare întreținerii sau dezvoltării investițiilor;

d) al unei cote-părți corespunzătoare din remunerațiile resortisantilor celeilalte părți contractante, autorizați sa lucreze cu titlu de investiție acceptată pe teritoriu sau;

e) al despăgubirilor plătite în aplicarea art. 4 și 5;

f) al produsului vinzarii, înstrăinării sau lichidării parțiale sau totale a unei investiții.

Transferurile vor fi efectuate, fără întârziere, în orice moneda convertibilă și la cursul de schimb normal, oficial, aplicabil la data transferului și după îndeplinirea procedurilor în vigoare.

Garanțiile prevăzute în prezentul articol sunt cel puțin egale cu cele acordate în cazuri similare investitorilor națiunii celei mai favorizate.

Subrogarea

Dacă una dintre părțile contractante sau instituțiile desemnate de aceasta plătește despăgubiri propriilor săi investitori în virtutea unei garanții acoperind riscurile necomerciale, data pentru o investiție efectuată pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceasta ultima parte contractantă va recunoaște, în virtutea principiului subrogarii, transferul oricărui drept sau titlu al investitorilor despăgubiți către prima parte contractantă sau către instituțiile desemnate de către aceasta.

În ceea ce privește drepturile transferate, cealaltă parte contractantă poate să pună în valoare, în ceea ce privește instituția subrogată în drepturile investitorilor despăgubiți, obligațiile care revin legal și contractual acestora din urma, în aceleași condiții ca aceștia.

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

Orice diferend privind investițiile între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante va fi reglementat, pe cît posibil, pe cale amiabila.

Dacă un diferend nu poate fi reglementat pe aceasta cale într-un termen de 6 luni de la notificarea sa, investitorul va putea sa supună diferendul pentru reglementare, la alegerea sa:

a) fie unui tribunal competent al părții contractante pe teritoriul căreia a fost efectuată investiția;

b) fie Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relativ la Investiții (C.I.R.D.I.), creat prin Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington la 18 martie 1965;

c) fie unui tribunal ad-hoc, care, în lipsa altei înțelegeri directe între părțile la diferend, va fi constituit conform cu regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

O dată ce un investitor a supus diferendul, fie jurisdicției părții contractante respective, fie C.I.R.D.I. ori tribunalului arbitral ad-hoc, alegerea uneia sau alteia dintre aceste proceduri prevăzute la alin. (2) rămâne definitivă.

Fiecare parte contractantă consimte astfel ca orice diferend privind investițiile să fie supus concilierii sau arbitrajului internațional.

Partea contractantă care este parte la un diferend nu poate, în nici un moment al procedurii privind diferendele relative la investiții, sa invoce în apărarea sa imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit în virtutea unui contract de asigurare o despăgubire acoperind total sau o parte dintre pagubele sau pierderile suferite.

Reglementarea diferendelor între părțile contractante

Diferendele între părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi reglementate, pe cît posibil, prin negocieri între ambele părți contractante.

Dacă un astfel de diferend nu ajunge la o reglementare într-un termen de 3 luni de la începutul negocierilor, el va fi supus, la cererea uneia sau celeilalte părți contractante, unui tribunal arbitral, conform prevederilor acestui articol.

Tribunalul arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în felul următor: fiecare parte contractantă va desemna un arbitru; cei doi arbitri astfel desemnați propun, de comun acord, un președinte care trebuie să fie resortisant al unui stat terț și care va fi numit de către ambele părți contractante. Arbitrii vor fi numiți într-un termen de 3 luni, iar președintele într-un termen de 5 luni de la data cererii de arbitraj.

Dacă termenele stabilite la paragraful (2) de mai sus nu pot fi respectate, una sau cealaltă parte contractantă va invita pe președintele Curții Internaționale de Justiție a Națiunilor Unite sa procedeze la desemnarile necesare. Dacă președintele este resortisant al uneia sau celeilalte părți contractante sau dacă este împiedicat să-și exercite aceasta funcție, membrul Curții Internaționale de Justiție cu cea mai înaltă funcție, care nu este resortisant al nici uneia dintre părțile contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.

Tribunalul arbitral își va adopta hotărârea conform prevederilor prezentului acord, ale altor acorduri încheiate între părțile contractante, precum și în baza principiilor dreptului internațional. Aceasta hotărâre va fi definitivă și obligatorie pentru părțile contractante.

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile legate de desemnarea arbitrului sau. Cheltuielile pentru președinte și celelalte cheltuieli vor fi suportate, în părți egale, de către părțile contractante.

Tribunalul arbitral își va stabili propriile sale reguli de procedura.

Reguli aplicabile

În cazul în care o problemă privind investițiile este reglementată în același timp de prezentul acord și de legile și reglementările naționale ale uneia dintre părțile contractante sau prin convenții internaționale existente sau pe care părțile le vor încheia în viitor, investitorii celeilalte părți contractante pot să se prevaleze de dispozițiile ce le sunt cele mai favorabile.

Investițiile care fac obiectul unei înțelegeri speciale între una dintre părțile contractante și investitori ai celeilalte părți contractante vor fi reglementate în baza prevederilor prezentului acord și prin acelea ale acestei înțelegeri speciale, în măsura în care aceasta cuprinde dispoziții mai favorabile decît cele care sunt prevăzute în prezentul acord.

Intrarea în vigoare, valabilitatea și expirarea

Prezentul acord va intra în vigoare la o luna de la data la care părțile contractante își vor fi schimbat instrumentele de ratificare. El va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani.

În cazul în care una dintre părțile contractante nu-l va denunta în scris cu cel puțin un an înaintea expirării perioadei sale de valabilitate, prezentul acord va fi prelungit în mod tacit pentru perioade consecutive de cîte 10 ani. Fiecare parte contractantă poate să-l denunțe după aceea cu un preaviz scris făcut cu cel puțin un an înainte.

În ceea ce privește investițiile efectuate până la expirarea valabilității prezentului acord, ele vor continua sa beneficieze de protecția prevederilor sale pe o perioadă suplimentară de 10 ani.

Drept pentru care, reprezentanții subsemnati, deplin autorizați de către guvernele respective, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Tunis, la 16 octombrie 1995, în doua exemplare originale, în limbile română, arabă și franceza, fiecare text fiind egal autentic.

Pentru Guvernul României,

Teodor Viorel Melescanu,

ministru de stat,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Republicii Tunisiene,

Habib Ben Yahia,

ministrul afacerilor externe