Acordul din 20 februarie 2001

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

1. Termenul investiție va insemna orice fel de activ investit în scopul avantajului economic sau într-un alt scop de afaceri de către un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legea și cu reglementările legale ale acesteia din urma, și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și orice alte drepturi reale, cum ar fi: ipoteci, garanții sau gajuri și alte drepturi similare;

b) acțiuni, părți sociale sau alta forma de participare la societăți comerciale;

c) drepturi de creanta sau orice alte drepturi privind prestații care au o valoare economică;

d) drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturi de autor, brevete, desene industriale, procedee tehnice, precum și mărci de comerț, goodwill și know-how;

e) concesiuni de afaceri acordate prin lege sau conform unui contract, incluzând concesiuni privind prospectarea, cultivarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale.

Nici o modificare ulterioară a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiții, cu condiția ca o astfel de modificare să fie în conformitate cu legile și cu reglementările legale ale părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția.

2. Termenul investitor va insemna orice persoană fizica sau juridică a unei părți contractante, care investeste pe teritoriul celeilalte părți contractante.

a) În ceea ce privește România:

(i) termenul persoana fizica va insemna orice persoană fizica care are cetățenia României, în concordanta cu legile sale;

(îi) termenul persoana juridică va insemna orice entitate, cum ar fi: o societate comercială, organizație sau asociație înregistrată sau constituită în conformitate cu legea în vigoare în România și care își are sediul pe teritoriul României.

b) În ceea ce privește Bosnia și Hertegovina:

(i) termenul persoana fizica va insemna persoanele fizice al căror statut de cetățean al Bosniei și Hertegovinei îl dobândesc conform legii în vigoare în Bosnia și Hertegovina și care își au domiciliul sau locul principal de afaceri în Bosnia și Hertegovina;

(îi) termenul persoana juridică va insemna persoanele juridice constituite în concordanta cu legile în vigoare în Bosnia și Hertegovina, care își au sediul înregistrat, managementul central sau locul principal de afaceri pe teritoriul Bosniei și Hertegovinei.

3. Termenul venit va insemna o sumă produsă de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dobânzi, dividende, câștiguri de capital, redevențe și alte onorarii.

4. Termenul teritoriu va desemna:

a) în legătură cu România: teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zona economică exclusiva, asupra cărora România își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional, în ceea ce privește exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape;

b) în legătură cu Bosnia și Hertegovina: întregul teritoriu terestru al Bosniei și Hertegovinei, marea sa teritorială, solul și subsolul și spațiul aerian de deasupra, incluzând orice suprafața maritima situata dincolo de marea teritorială a Bosniei și Hertegovinei care a fost sau poate fi desemnată în viitor în baza legii Bosniei și Hertegovinei, în concordanta cu dreptul internațional, ca o suprafața în interiorul căreia Bosnia și Hertegovina își poate exercita drepturi în legătură cu fundul marii, subsolul și resursele naturale.

Articolul 2

Promovarea și protejarea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va incuraja și va crea condiții favorabile pentru investitorii celeilalte părți contractante pentru a investi capital pe teritoriul sau și, în conformitate cu legile și cu reglementările sale legale, va admite astfel de investiții.

2. Investițiilor investitorilor fiecărei părți contractante li se va acorda întotdeauna un tratament just și echitabil și ele se vor bucura de întreaga protecție și securitate pe teritoriul celeilalte părți contractante. Nici o parte contractantă nu va afecta în nici un fel, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreținerea, folosință, posesia sau înstrăinarea investițiilor de pe teritoriul sau ale investitorilor celeilalte părți contractante.

Articolul 3

Tratamentul național și al națiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va acorda pe teritoriul sau investițiilor și veniturilor investitorilor celeilalte părți contractante un tratament care, în orice caz, nu va fi mai puțin favorabil decât cel pe care îl acorda investițiilor și veniturilor propriilor săi investitori sau investițiilor și veniturilor investitorilor oricărui stat terț, oricare dintre acestea este mai favorabil investitorilor în cauza.

2. Nici o parte contractantă nu va supune pe teritoriul sau investitorii celeilalte părți contractante, cu privire la managementul, întreținerea, folosință, posesia sau înstrăinarea investițiilor lor, la un tratament mai puțin favorabil decât cel pe care îl acorda propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț, oricare dintre acestea este mai favorabil investitorilor în cauza.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu vor fi interpretate ca obligație a unei părți contractante de a extinde asupra investitorilor celeilalte părți contractante avantajul oricărui tratament, preferinta sau privilegiu care rezultă din:

a) orice zona de comerț liber existenta sau viitoare, uniune vamală, uniune economică, organizație economică regionala sau din alt acord internațional similar la care partea contractantă este sau poate deveni membru;

b) orice acord de evitare a dublei impuneri sau din orice alte înțelegeri referitoare în întregime sau în principal la probleme privind impozitarea.

Articolul 4

Despăgubire pentru naționalizare și expropriere

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având efect echivalent cu naționalizarea sau exproprierea (denumite în continuare expropriere) pe teritoriul celeilalte părți contractante, decât pentru utilitate publică și conform unei proceduri legale corespunzătoare, pe o baza nediscriminatorie și contra unei despăgubiri prompte, adecvate și efective.

2. Aceasta despăgubire va fi echivalenta cu valoarea de piața a investițiilor afectate imediat înainte de expropriere sau înainte ca exproprierea iminenta sa devină cunoscută public, oricare dintre situații intervine prima. Despăgubirea va include dobânda la o rata comercială normală până la data plății și va fi plătită și transferata fără întârziere în țara desemnată de solicitanții în cauza și în valută tarii ale carei persoane fizice sau juridice sunt aceștia sau în orice valuta liber convertibilă acceptată de solicitanți.

3. Investitorii afectați ai oricărei părți contractante vor avea dreptul, în conformitate cu legea părții contractante care face exproprierea, la o prompta revizuire, de către o autoritate judiciară sau alta autoritate independenta a acestei părți contractante, privind legalitatea exproprierii, procedeul de efectuare a acesteia și evaluarea investiției, în concordanta cu principiile stabilite la paragraful 1 al acestui articol.

Articolul 5

Despăgubire pentru pierderi

Investitorilor oricărei părți contractante care suferă pierderi incluzând pagube cu privire la investițiile lor de pe teritoriul celeilalte părți contractante, ca urmare a războiului sau altui conflict armat, revoluției, stării naționale de urgenta, revoltei, insurectiei sau rascoalei, li se va acorda de către aceasta din urma parte contractantă un tratament, în ceea ce privește restituirea, indemnizația, despăgubirea sau alta modalitate de soluționare, nu mai puțin favorabil decât cel pe care aceasta parte contractantă îl acorda propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț, oricare dintre acestea este mai favorabil investitorilor în cauza.

Articolul 6

Repatrierea investițiilor

1. Fiecare parte contractantă va garanta investitorilor celeilalte părți contractante transferul liber al plăților în legătură cu investițiile acestora. Aceste transferuri vor include în special, dar nu exclusiv:

a) capitalul și fondurile suplimentare necesare pentru menținerea și dezvoltarea investiției;

b) veniturile rezultate din investiție;

c) fondurile pentru rambursarea împrumuturilor referitoare la o investiție;

d) sumele rezultate din vânzarea totală sau parțială ori din lichidarea unei investiții;

e) orice despăgubire sau altfel de plată la care se face referire la art. 4 și 5;

f) sumele provenite din reglementarea unui diferend referitor la investiții, la care se face referire la art. 8 și 10;

g) câștigurile sau altfel de remunerație a cetățenilor străini angajați în legătură cu investiția.

2. Transferurile vor fi efectuate fără nici o restrictie și fără întârziere nejustificată, într-o valuta liber convertibilă, la cursul de schimb al principalei piețe pentru tranzacții curente, aplicabil la data transferului.

3. Transferurile vor fi considerate ca fiind făcute fără întârziere nejustificată în sensul paragrafului 2 al acestui articol dacă sunt făcute într-o perioadă normală necesară pentru efectuarea transferurilor. Aceasta perioada nu va depăși în nici un caz 3 luni.

4. Părțile contractante înțeleg sa acorde unor astfel de transferuri un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat transferurilor provenite din investițiile efectuate de investitorii oricărui stat terț.

Articolul 7

Subrogare

1. Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de ea face o plata legală oricăruia dintre investitorii săi pe baza unei garanții sau a unui contract de asigurare împotriva riscurilor necomerciale, data cu privire la o investiție, cealaltă parte contractantă va recunoaște, cu toate drepturile sale stabilite în baza art. 10, valabilitatea subrogarii în favoarea primei părți contractante sau a agenției sale în orice drept sau titlu deținut de investitor.

2. Partea contractantă sau agenția sa care este subrogată în drepturile unui investitor va fi investită în toate cazurile cu aceleași drepturi și va avea același tratament ca și cel al investitorului garantat, plățile cuvenite făcându-se potrivit acestor drepturi.

3. În cazul subrogarii, astfel cum este definită la paragraful 1 al acestui articol, investitorul nu va solicita sau nu va urmări o creanta decât dacă este autorizat de către partea contractantă sau agenția sa sa o facă.

Articolul 8

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante

1. Orice diferend care poate aparea între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante în legătură cu o investiție de pe teritoriul acelei alte părți contractante va fi reglementat pe cale amiabila, prin negocieri.

2. Dacă un astfel de diferend nu poate fi reglementat astfel în termen de 6 luni de la data cererii de reglementare, investitorul în cauza poate supune diferendul fie:

a) instanței judecătorești sau tribunalului administrativ competent al părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția; fie

b) unui tribunal arbitral ad-hoc constituit pe baza Regulamentului de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL); fie

c) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (denumit în cele ce urmează Centrul) pentru conciliere sau arbitraj, înființat conform Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă pentru semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965 (denumita în cele ce urmează convenție), în cazul în care ambele părți contractante vor fi devenit membre ale convenției.

3. Partea contractantă care este parte la diferend nu va invoca niciodată, pe durata procedurilor privind diferendele referitoare la investiții, ca apărare, imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit o despăgubire în cadrul unui contract de asigurare care acoperă integral sau parțial paguba ori pierderea suferită.

4. Nici o parte contractantă nu va urmări pe cai diplomatice vreun diferend supus Centrului decât dacă:

a) secretarul general al Centrului sau o comisie de conciliere ori un tribunal arbitral constituit de acesta hotărăște ca diferendul nu se afla sub jurisdicția Centrului; sau

b) cealaltă parte contractantă nu reușește să se supună sau să se conformeze vreunei sentințe adoptate de un tribunal arbitral.

5. Sentinta arbitrală se va baza pe:

- prevederile prezentului acord;

- legile părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția, inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi; și

- regulile și principiile universal acceptate de dreptul internațional.

6. Sentinta arbitrală va fi definitivă și obligatorie pentru ambele părți la diferend și va fi executată în conformitate cu legea părții contractante în cauza.

Articolul 9

Consultări și schimb de informații

1. Fiecare parte contractantă poate să propună celeilalte părți contractante sa înceapă consultări cu privire la orice probleme referitoare la aplicarea sau interpretarea prezentului acord. Cealaltă parte contractantă va întreprinde demersurile necesare pentru ca aceste consultări să aibă loc.

2. La solicitarea oricărei părți contractante va avea loc un schimb de informații cu privire la impactul pe care îl pot avea asupra investițiilor ce fac obiectul acestui acord legile, reglementările legale, hotărârile, practicile administrative ori procedurile sau politicile celeilalte părți contractante.

Articolul 10

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

1. Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi reglementate, pe cat posibil, prin consultări și negocieri pe cai diplomatice.

2. Dacă un diferend între părțile contractante nu poate fi reglementat astfel într-un termen de 6 luni de la data cererii de reglementare, diferendul, la cererea oricărei părți contractante, va fi supus unui tribunal arbitral format din 3 membri.

3. Acest tribunal arbitral va fi constituit pentru fiecare caz în felul următor: în termen de doua luni de la data primirii cererii pentru arbitrare, fiecare parte contractantă va numi un membru al tribunalului; acești 2 membri vor alege un cetățean al unui stat terț care, cu aprobarea celor două părți contractante, va fi numit președintele tribunalului; președintele va fi numit în termen de doua luni de la data numirii celorlalți 2 membri.

4. Dacă în termenele specificate la paragraful 3 al acestui articol numirile necesare nu au fost făcute, fiecare parte contractantă, în lipsa oricărei alte înțelegeri, poate să îl invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este cetățean al vreunei părți contractante sau dacă este în orice alt fel împiedicat să își exercite respectiva funcție, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este cetățean al vreunei părți contractante sau dacă este împiedicat, de asemenea, să își exercite funcția respectiva, membrul Curții Internaționale de Justiție cu cea mai mare funcție, care nu este cetățean al vreunei părți contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.

5. Tribunalul arbitral își va adopta hotărârile cu o majoritate de voturi. Aceste hotărâri vor fi definitive și obligatorii pentru ambele părți contractante.

6. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru al tribunalului și ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile pentru președinte și celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de părțile contractante. Tribunalul poate totuși sa stabilească prin hotărâre ca o proporție mai mare a cheltuielilor să fie suportată de una dintre cele doua părți contractante, iar hotărârea sa va fi obligatorie pentru ambele părți contractante.

7. Tribunalul își va stabili propria procedura.

Articolul 11

Aplicarea altor reguli

Dacă prevederile legii oricărei părți contractante sau obligațiile în conformitate cu dreptul internațional, existente în prezent sau stabilite ulterior între părțile contractante, în plus față de prezentul acord, conțin reguli generale sau specifice, care indreptatesc investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord, aceste reguli, în măsura în care sunt mai favorabile, vor prevala asupra acestui acord atât timp cat acestea sunt în vigoare.

Articolul 12

Intrare în vigoare, durata și expirare

1. Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte părți contractante în scris cu privire la îndeplinirea formalităților interne legale cerute pe teritoriul sau pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei dintre cele doua notificări.

2. Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să fie în vigoare dacă nu va fi denunțat în conformitate cu paragraful 4 al acestui articol.

3. Prevederile prezentului acord se vor aplica viitoarelor investiții efectuate de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante și, de asemenea, investițiilor existente, în concordanta cu legile părți contractante, la data la care prezentul acord intră în vigoare. Totuși prevederile acestui acord nu se vor aplica pretențiilor sau diferendelor provenite din evenimente care s-au produs ori pretențiilor sau diferendelor care au fost reglementate înainte de intrarea sa în vigoare.

4. Fiecare parte contractantă, prin transmiterea cu un an înainte a unei notificări scrise celeilalte părți contractante, poate să denunțe prezentul acord la sfârșitul perioadei inițiale de 10 ani sau în orice moment ulterior.

5. În legătură cu investițiile efectuate sau dobândite înaintea datei de încetare a valabilității prezentului acord prevederile tuturor celorlalte articole ale acestui acord vor continua să fie în vigoare pentru o perioadă ulterioară de 10 ani de la respectiva data a încetării valabilității.

6. Prezentul acord poate fi amendat pe baza unei înțelegeri scrise între părțile contractante. Orice amendament va intra în vigoare în baza aceleiași proceduri cerute pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

7. Prezentul acord se va aplica indiferent dacă părțile contractante au sau nu au relații diplomatice ori consulare.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat acest acord.

Semnat la Sarajevo la 20 februarie 2001, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, bosniaca/croată/sarba și engleza, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergențe în interpretare textul în limba engleza va prevala.

Pentru România,

Mircea Geoana,

ministrul afacerilor externe

Pentru Bosnia și Hertegovina,

Mirsad Kurtovici,

ministrul comerțului exterior

și relațiilor economice