Convenția din 14 noiembrie 1980

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autorităților locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit și pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii valorii averii.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentei convenții sînt următoarele:

a) în ce privește România:

(i) impozitul pe veniturile din retribuții, din lucrări de litere, arta și știința, din colaborări la publicații, la spectacole și din alte surse asemănătoare;

(îi) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice și juridice nerezidente;

(iii) impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite în România, cu participare română și străină;

(iv) impozitul pe veniturile din activități lucrative (meserii, profesii libere), precum și din întreprinderi, altele decît cele de stat;

(v) impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri și terenuri;

(vi) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole,

(mai jos denumite impozit român);

b) în ceea ce privește Norvegia:

(i) impozitele naționale și municipale pe venit și capital;

(îi) contribuția naționala asupra beneficiilor artiștilor nerezidenti;

(iii) impozitul celor care lucrează pe mare (the seamen's tax),

(mai jos denumite impozit norvegian).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări mai importante aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita;

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant indica, după context, România sau Norvegia;

b) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul marii și subsolul ariilor submarine situate în afară apelor teritoriale asupra cărora România exercita drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;

c) termenul Norvegia înseamnă Regatul Norvegiei, inclusiv orice arie în afară apelor teritoriale ale Norvegiei unde Norvegia, în conformitate cu legislația norvegiana și cu dreptul internațional, poate exercita drepturile cu privire la fundul marii, subsolul și resursele lor naturale; termenul nu cuprinde Svalbard, Jan Mayen și teritoriile dependente de Norvegia din afară Europei;

d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate indica orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române sau oricare entitate considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut de către o nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul naționali înseamnă toate persoanele fizice care au cetățenia unui stat contractant și toate persoanele juridice sau alte entități create în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia autoritate competentă indica:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau;

(îi) în cazul Norvegiei, ministrul finanțelor și vamilor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicarea convenției de către un stat contractant, oricare expresie ce nu este altfel definită va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul ce i se atribuie de către legislația acelui stat referitoare la impozitele făcînd obiectul convenției.

Articolul 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conduceri sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a ambelor state contractante, atunci acest caz se rezolva după regulile ce urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată ca este rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul din ele, ea va fi considerată ca rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau a nici unuia din ele, autoritățile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord.

3. Cînd, după prevederile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este socotită ca rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidență a statului unde se găsește sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put de petrol, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.

3. Nu se considera sediu permanent:

a) folosirea de instalații în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al stocării, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii, în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții ocazionale temporare și vîndute după închiderea acelui tirg sau expoziții;

e) menținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - se va considera ca este un sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercita în mod obișnuit în acel stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole și forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Expresia bunuri imobile se va defini în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe ca plata pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor bogatii naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obținut din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. La determinarea venitului din proprietate imobiliară pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant, cheltuielile (inclusiv dobinzile asupra creanțelor) făcute pentru o astfel de proprietate se vor acorda ca deduceri în aceleași condiții cum s-a prevăzut pentru rezidentii acestui celălalt stat.

5. Prevederile paragrafelor 1, 3 și 4 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea își exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant își exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se vor atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La calcularea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda, drept cheltuieli deductibile, cheltuielile făcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, făcute fie în statul contractant în care se afla sediul permanent, fie în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant de a determina beneficiile impozabile printr-o asemenea repartizare, asa după cum este uzual; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie în orice caz astfel încît rezultatul sa corespundă principiilor enunțate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se vor determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente de a proceda altfel.

7. În cazul cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca este situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacă nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel ce exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica beneficiilor obținute de consortiul norvegian, danez și suedez de transporturi aeriene Scandinavian Airlines System (SAS), dar numai în măsura în care beneficiile astfel obținute de către Det Norske Luftfartselskap A/S (DNL), partenerul norvegian în Scandinavian Airlines System (SAS), sînt proporționale cu acțiunile sale în acea organizație.

4. Dispozițiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obținute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și fie într-un caz fie în celălalt între cele doua întreprinderi s-au stabilit ori impus condiții în relațiile lor comerciale sau financiare care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia din întreprinderi dacă nu ar fi fost acele condiții dar, datorită acelor condiții nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în mod corespunzător.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societății cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, indica venituri provenind din acțiuni, acțiuni de folosință sau drepturi de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile distribuite de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat sau sa supună beneficiile nedistribuite ale societății unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși, astfel de dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma dobinzilor.

3. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din titluri de credit sau obligațiuni, indiferent dacă sînt sau nu garantate ipotecar, indiferent dacă dau sau nu dreptul de participare la beneficii și din creanțe de orice natura, precum și orice alte venituri pe care legislația fiscală a statului contractant din care provin veniturile le asimilează veniturilor din sume împrumutate.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, un sediu permanent de care este legată efectiv creanta de la care provin dobinzile. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuși, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd persoana plătitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și care dobinzi sînt suportate de sediul permanent respectiv, atunci astfel de dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită unor relații speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care sînt plătite, depășește suma pe care debitorul și creditorul ar fi convenit-o în lipsa unor asemenea relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Cu toate acestea, astfel de comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 4 la suta din suma comisioanelor.

3. Termenul comisioane, asa cum este folosit în acest articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de către legislația fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă primitorii comisioanelor, fiind rezidenți ai unui stat contractant, au în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea care generează comisioanele. Într-un asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuși, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana care are de plătit comisioanele, indiferent dacă este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitățile pentru care este facuta plata și aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între aceștia și vreo altă persoană, suma comisioanelor plătite, ținînd seama de activitățile pentru care se plătesc, depășește suma pe care ar fi convenit-o plătitorul și primitorul în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma redevențelor.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol indica remunerațiile de orice natura primite drept plata pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau televiziune, oricărui brevet, marca de fabrica sau alta proprietate ori drepturi asemănătoare, a unui desen sau a unui model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații cu privire la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant din care provin redevențele, un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe. În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.

5. Redevențele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Totuși, cînd persoana plătitoare a redevențelor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevențe și care sediu permanent suporta sarcina acestor redevențe, atunci astfel de redevențe vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiar sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite, ținînd cont de folosirea, dreptul concesionat sau informația pentru care ele sînt plătite, depășește suma pe care ar fi convenit-o plătitorul și beneficiarul în lipsa unor asemenea relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesii libere, inclusiv cistiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat. Cu toate acestea, cîștigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional și bunurile mobile ținînd de exploatarea unor astfel de vapoare, avioane sau vehicule feroviare ori rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activități.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1 și 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

4. Prevederile paragrafului 3 nu vor afecta dreptul fiecărui stat contractant sa impună, în conformitate cu propria sa legislație, cîștigurile provenind din înstrăinarea acțiunilor dintr-o societate care este rezidență a acelui stat contractant, cînd asemenea cistiguri sînt realizate de o persoană fizica care este rezidență a celuilalt stat contractant și care a fost rezidență a primului stat contractant menționat oricînd în cursul ultimilor cinci ani anteriori înstrăinării.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activități independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, afară de cazul cînd rezidentul are la dispoziția sa pentru exercitarea activității în celălalt stat contractant o baza fixa sau este prezent în acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care insumeaza în total mai mult de 183 de zile în cursul unui an fiscal. Dacă rezidentul dispune de o asemenea baza fixa sau dacă este prezent, asa după cum s-a menționat, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau șederii sale.

2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, retribuțiile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate exercitată ca angajat vor fi impozabile numai în acest stat, dacă activitatea nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită pentru aceasta activitate este impozabilă în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate exercitată va angajat în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menționat dacă:

a) primitorul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care insumate nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sînt plătite de către sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru munca prestată ca angajat la bordul unei nave, aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internațional pot fi impuse în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, se impune cel care angajează.

Articolul 17

Tantieme

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau de conducere a unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de profesioniștii de spectacole, cum sînt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și muzicienii, precum și de sportivi, din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate aceste activități.

2. Cînd veniturile din activitățile exercitate personal de un artist sau sportiv sînt atribuite unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuși, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 și 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitățile artistului sau sportivului.

3. Veniturile obținute din activități desfășurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele doua state contractante vor fi impozabile numai în statul în care artistul sau sportivul este rezident.

Articolul 19

Pensii, rente, contribuții de asigurări sociale

1. Pensiile altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 2 al art. 20) și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca prestată ca angajat în trecut și orice renta plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuțiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislația acelui stat și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în primul stat menționat.

3. Termenul renta înseamnă o sumă stabilită, platibila în mod periodic la scadente fixe, cu titlu viager sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau evaluabile în bani.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerația, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant sau o autoritate administrativă ori locală din acel stat oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat sau autorități administrative ori locale din acel stat, se va impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant și dacă:

(i) este cetățean al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate administrativă ori locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat ori autorități administrative sau locale din acel stat va fi impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă primitorul este cetățean și rezident al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerației și pensiilor cu privire la serviciile prestate în legătură cu orice activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o autoritate administrativă ori locală a acestuia.

Articolul 21

Profesori

1. Un profesor universitar sau de alt grad rezident al unui stat contractant care preda la o universitate sau la orice alta instituție de învățămînt a celuilalt stat contractant va fi impozabil numai în acel prim stat contractant asupra tuturor remunerațiilor primite pentru acea activitate, pe o perioadă care nu depășește doi ani de la începerea activității sale.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remunerațiilor primite de o persoană fizica rezidență a unui stat contractant pentru conducerea de cercetări în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal în interesul privat al unei anumite întreprinderi sau persoane.

Articolul 22

Studenți, stagiari și persoane trimise la specializare

O persoana fizica care a fost rezidență a unui stat contractant imediat anterior venirii în celălalt stat contractant și este prezenta în mod temporar în acel celălalt stat contractant numai ca student la universitate, colegiu, școala sau alta instituție de învățămînt similară în acel celălalt stat, ca stagiar sau ca persoana trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesională sau comercială specială, va fi scutit de impozit în acel celălalt stat de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat în legătură cu acea vizita:

a) asupra tuturor remiterilor din afară în scopul întreținerii, educării sau instruirii sale; și

b) pe o perioadă care în total nu depășește cinci ani, asupra oricărei remunerații care nu depășește 15.000 coroane norvegiene sau echivalentul în lei pe fiecare an calendaristice, pentru servicii personale prestate în acel celălalt stat contractant în vederea suplimentarii resurselor la dispoziția sa în aceste scopuri.

Articolul 23

Alte venituri

1. Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu au fost tratate în articolele precedente ale prezentei convenții se vor impune numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă primitorul venitului fiind rezident al unui stat contractant desfășoară afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat sau prestează în acel celălalt stat servicii profesionale de la o baza fixa situata în acel stat și dreptul sau bunul cu privire la care se plătește venitul este legat în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situație se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

Articolul 24

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ținînd de o baza fixa folosită la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele sau vehiculele feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional, precum și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, vor fi impozabile numai în statul contractant în care urmare prevederilor art. 8 sînt impozabile beneficiile obținute din atare activitate.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitata după cum urmează:

1. În ce privește România, impozitele plătite în Norvegia de rezidenți ai României asupra veniturilor obținute sau capitalurilor deținute, care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Norvegia, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate, în sensul acestui articol, ca impozit pe venit al României.

2. În ce privește Norvegia:

a) Cînd un rezident al Norvegiei obține venit din România care poate fi impus în România în conformitate cu prevederile acestei convenții, Norvegia, cu excepția prevederilor de la subparagraful b), va scuti de impozit un astfel de venit, dar, la calcularea impozitului asupra venitului care rămîne acelei persoane, poate aplica cota de impozit care ar fi fost aplicabilă dacă venitul nu ar fi fost astfel scutit.

b) Cînd un rezident al Norvegiei obține venit din România care poate fi impus în România în conformitate cu prevederile art. 10, 11, 12 sau 13, suma impozitului român plătibil cu privire la acel venit se va acorda ca un credit față de impozitul norvegian stabilit acelui rezident. Suma creditului nu va depăși totuși acea parte a impozitului norvegian care este corespunzătoare acelui venit înainte de acordarea creditului.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenți ai statului contractant, nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiunile conexe la care sînt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi facuta în condiții mai puțin avantajoase în acel celălalt stat decît impunerea întreprinderilor acelui celălalt stat, desfășurînd aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat la nici o impunere sau obligație legată de impunere care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile conexe la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile de același fel ale acelui prim stat menționat.

4. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca obligind Norvegia sa acorde persoanelor fizice care nu sînt cetățeni ai Norvegiei degrevarile excepționale care sînt acordate cetățenilor Norvegiei sau persoanelor fizice născute în Norvegia din părinți avînd cetățenia norvegiana urmare prevederilor secțiunii 22 din Legea de impunere norvegiana pentru districtele rurale și secțiunii 17 din Legea de impunere norvegiana pentru districtele urbane.

5. În prezentul articol, termenul impunere indica impozite de orice natura sau denumire.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația i se pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o rezolvare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve de comun acord orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul de a realiza un acord în vederea aplicării prevederilor prezentei convenții. Cînd pentru a se ajunge la o înțelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta împreună, dacă schimbările aduse legislației lor fiscale necesita modificarea convenției.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și celor ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impunerea pe cale ele o prevăd este conformă cu prezenta convenție.

Orice informație astfel obținută va fi tratata ca secreta și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, inclusiv tribunale, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție sau cu judecarea incalcarilor privitoare la acestea.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunind unuia din statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute conform legislației sau în cadrul desfășurării normale a practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Nici o prevedere din prezenta convenție nu va afecta privilegiile fiscale acordate funcționarilor diplomatici sau consulari în conformitate cu normele dreptului internațional sau cu prevederile unor acorduri speciale.

Articolul 30

Aplicabilitatea extinderii teritoriale a convenției

1. Prezenta convenție poate fi extinsă, fie în totalitatea ei sau cu modificări, oricărui teritoriu care este exclus de la aplicarea prezentei convenții conform prevederilor paragrafului 1 c) al art. 3 și în care se percep impozite cu caracter analog acelora la care se aplică prezenta convenție.

Orice extindere de acest fel va intra în vigoare de la data convenită și va fi supusă modificărilor și condițiilor, inclusiv condițiilor cu privire la denunțare, asa după cum se va specifică și conveni între cele doua state contractante prin note ce vor fi schimbate pe cale diplomatică.

2. Dacă nu se convine în alt mod, de către ambele state contractante, în cazul în care prezenta convenție se va denunta în conformitate cu art. 32, va inceta să fie în vigoare în orice teritoriu la care a fost extinsă în conformitate cu prevederile prezentului articol.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezenta convenție va fi aprobată în conformitate cu dispozițiile constituționale în vigoare în fiecare din statele contractante și va intra în vigoare din cea de-a 30-a zi următoare datei la care a avut loc schimbul notificărilor prin care se arata ca ambele părți s-au conformat acestor prevederi, înțelegînd ca se va aplica pentru prima data:

a) cu privire la impozitele pe venit obținute la sau după 1 ianuarie imediat următor unui asemenea schimb și

b) cu privire la impozitele pe capital prelevate în cursul oricărui an care începe cu anul calendaristic imediat următor unui asemenea schimb.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pînă cînd va fi denunțată de către unul dintre statele contractante. Oricare stat contractant poate - după 30 iunie într-un an calendaristic, dar nu mai devreme de împlinirea a trei ani de la sfîrșitul anului în care convenția a intrat în vigoare - sa denunțe convenția pe cale diplomatică, în scris, celuilalt stat contractant. În asemenea eventualitate, convenția va inceta să fie aplicabilă:

a) cu privire la veniturile care urmează a fi impuse în anul imediat următor celui în care s-a transmis nota de denunțare și anii următori;

b) cu privire la capitalul care se impune pentru anul calendaristic imediat următor aceluia în care s-a transmis nota de denunțare și anii următori.

Drept care, subsemnații, autorizați pentru aceasta în buna și cuvenită forma de către guvernele respective, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Oslo la 14 noiembrie 1980, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, norvegiana și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate. În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor acestei convenții, textul în limba engleza are precădere.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Gheorghe Oprea

Pentru guvernul Norvegiei,

Reiulf Steen

PROTOCOL 14/11/1980