Convenția din 6 noiembrie 1980

Articolul 1

Hotărîrea judecătorească prin care se admite divorțul, pronunțată în unul dintre cele doua state contractante și transcrisă în registrele de stare civilă, va fi, sub rezerva respectării dispozițiilor art. 2, 3 și 4, recunoscută în celălalt stat ca avînd aceeași putere ca în statul în care a fost pronunțată, dacă sînt îndeplinite următoarele condiții:

1) hotărîrea sa nu fie incompatibilă, în statul contractant în care este invocată, cu o hotărîre care a dobîndit putere de lucru judecat, pronunțată sau recunoscută în acest stat;

2) hotărîrea sa nu fie contrară ordinii publice a statului contractant în care este invocată.

Recunoașterea prevăzută de prezenta convenție se aplică numai dispozițiilor hotărîrii referitoare la desfacerea legăturii conjugale.

Articolul 2

Hotărîrea data în lipsa nu va fi recunoscută decît dacă acțiunea a fost notificată sau adusă la cunoștința pîrîtului în mod regulat și dacă acesta a avut la dispoziție un termen suficient pentru a-și prezenta apărarea.

Articolul 3

Recunoașterea hotărîrii prevăzute la art. 1 nu va putea fi refuzată numai pentru motivul ca autoritatea care a hotărît nu era competența după dreptul internațional privat al statului contractant în care aceasta hotărîre este invocată, în afară de cazul cînd cei doi soți sînt cetățeni ai acestui stat.

Articolul 4

Recunoașterea hotărîrii prevăzute la art. 1, cu privire la care s-a aplicat o alta lege decît cea prevăzută de dreptul internațional privat al statului contractant în care aceasta hotărîre este invocată, nu va putea fi refuzată pentru acest unic motiv decît cu dubla condiție:

1) ca cei doi soți sa fi fost cetățeni ai acestui stat;

2) ca hotărîrea sa fi dus la un rezultat contrar celui la care ar fi condus aplicarea legii prevăzute de dreptul internațional privat al statului contractant în care aceasta hotărîre este invocată.

Articolul 5

Hotărîrile date în materiile prevăzute la art. 1 de către autoritățile unuia dintre cele doua state contractante și invocate în celălalt stat nu vor trebui să facă obiectul nici unui examen în afară de cel vizind condițiile enunțate în prezenta convenție.

Articolul 6

Legislația fiecărui stat contractant determina autoritatea competentă în materie de recunoaștere și procedura de urmat.

Articolul 7

Hotărîrile recunoscute în unul dintre cele doua state contractante în aplicarea prezentei convenții vor fi înscrise, fără formalități, în registrele de stare civilă și în alte registre publice ale celuilalt stat.

În aplicarea prezentei convenții:

- hotărîrile pronunțate în România și recunoscute în Belgia vor fi transcrise în registrele belgiene de stare civilă fără exequatur sau alta formalitate;

- hotărîrile pronunțate în Belgia și recunoscute în România vor fi transcrise în registrele române de stare civilă fără exequatur sau alta formalitate.

Articolul 8

Prezenta convenție nu se aplică decît hotărîrilor pronunțate după intrarea sa în vigoare.

Articolul 9

Prezenta convenție nu împiedica aplicarea convențiilor internaționale sau a regulilor de drept intern mai favorabile la recunoașterea hotărîrilor judecătorești străine.

Articolul 10

1. Prezenta convenție va fi ratificată.

Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la București cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare schimbului instrumentelor de ratificare.

3. Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nelimitată. Fiecare dintre cele doua state contractante o va putea denunta printr-o notificare scrisă adresată celuilalt stat contractant și care va produce efect la un an după data trimiterii ei.

Drept pentru care, plenipotențiarii respectivi au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Facuta la Bruxelles la 6 noiembrie 1980, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, franceza și neerlandeza, cele trei texte făcînd credința egala.