Convenția din 16 noiembrie 1981

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe avere stabilite de unul dintre statele contractante sau de unitățile lor administrativ-teritoriale ori de autoritățile locale, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sînt considerate impozite pe venit și pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile și imobile.

3. Impozitele existente care cad sub incidența convenției sînt, în special, următoarele:

a) în ceea ce privește România:

i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice;

îi) impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a partenerilor străini;

iii) impozitul pe venitul realizat din activități agricole;

(mai jos denumite impozit român)

b) în ceea ce privește Cipru:

i) impozitul pe venit;

îi) contribuția specială;

iii) impozitul pe cîștigurile din capital

(mai jos denumite impozit cipriot).

4. Convenția va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage care se vor institui, după data semnării prezentei convenții, în plus sau în locul celor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări importante aduse legislatiilor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială și platoul continental, precum și orice suprafața dincolo de apele teritoriale ale României asupra cărora România exercita, în conformitate cu dreptul internațional și cu propria sa legislație, drepturi suverane cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele marii, solul și subsolul acesteia;

b) termenul Cipru înseamnă Republica Cipru și include orice suprafața adiacenta apele teritoriale ale Ciprului care, în conformitate cu dreptul internațional a fost sau ar putea fi desemnată ulterior, potrivit legislației Ciprului referitoare la platforma continentala, ca o arie înăuntrul căreia pot fi exercitate drepturile Ciprului cu privire la fundul marii, subsolul și resursele lor naturale;

c) termenii un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Cipru;

d) termenul de persoana cuprinde o persoană fizica sau juridică și orice alta grupare de persoane;

e) termenul de societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației române, sau orice entitate care este considerată persoana juridică în vederea impozitării;

f) termenii întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul național înseamnă:

i) orice persoană fizica care are cetățenia unui stat contractant;

îi) orice persoană juridică, societate de persoane și asociație care își dobîndește statul juridic în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

h) termenul trafic internațional înseamnă orice transport făcut de către o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de către o întreprindere care își are locul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepția cazului cînd un atare transport este efectuat numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;

i) termenul autoritate competentă indica:

i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

îi) în cazul Ciprului, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. Pentru aplicarea convenției de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislația acelui stat contractant care reglementează impozitele ducind obiectul convenției, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenții, termenul rezident al unui stat contractant indica orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă.

2. Cînd, conform dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este considerată rezidență a ambelor state contractante, atunci acest caz va fi rezolvat în conformitate cu următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului contractant a cărui cetățenie o are;

d) dacă aceasta persoana are cetățenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetățenia nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor transa problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea este considerată ca rezidență a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, termenul sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, o cariera, un put petrolier sau pentru extractia gazelor, precum și orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții sau de montaj, altul decît cel la care se referă paragraful 3 (g) din acest articol, a cărui durata depășește 12 luni.

3. Termenul sediu permanent nu cuprinde:

a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau pentru activități analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru desfășurarea de activități combinate din categoria celor menționate la subparagrafele a) la e), cu condiția ca întreaga activitate să aibă un caracter auxiliar sau preparator;

g) un montaj executat de o întreprindere a unui stat contractant în legătură cu livrări de mașini sau echipament din acel stat către celălalt stat contractant;

h) vînzarea produselor sau mărfurilor aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare ocazionale, după închiderea tirgului sau expoziției.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5 - acționează în numele unei întreprinderi și are împuternicirea pe care o exercită în mod curent într-un stat contractant, de a se încheia contracte, în numele întreprinderii, în aceasta situație acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la activitățile desfășurate de acea persoana pentru întreprindere, în afară de cazul cînd activitățile unei astfel de persoane sînt limitate la cele menționate la paragraful 3 care, dacă sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu vor face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent.

5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca acesta își exercită activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatările agricole ori forestiere) situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. a) Termenul bunuri imobile este definit, sub rezerva subparagrafelor b) și c), în conformitate cu legea statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate;

b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor și a altor bogatii naturale;

c) Navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafului 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activități în celălalt stat contractant printr-u sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activități în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care sînt atribuite acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activități și în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, totuși, să fie de asa natura încît rezultatul sa corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile și suficiente de a proceda astfel.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat, în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiilor acelor articole nu sînt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Beneficiile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, a aeronavelor ori a vehiculelor rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport navale se afla la bordul unei nave, atunci se va considera ca acesta se afla în statul contractant în care este situat portul de armare al navei sau, dacă nu exista un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiile obținute din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și cînd, fie într-un caz fie în celălalt, între cele doua întreprinderi s-au stabilit sau impus condiții, în relațiile lor financiare sau comerciale, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă nu ar fi fost acele condiții, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, dar datorită acelor condiții nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în mod corespunzător.

2. Atunci cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - și impozitează în mod corespunzător - beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care au fost impozitate în acel celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit sa revină întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va modifica corespunzător suma impozitului stabilit asupra acelor beneficii. La determinarea unei asemenea modificări se va tine cont și de celelalte prevederi ale convenției, iar dacă este cazul, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidență a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi impuse și în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, atît timp cît Cipru nu percepe un impozit pe dividende în plus față de impozitul stabilit pe beneficiile sau venitul unei societăți, dividendele plătite de o societate care este rezidență a Ciprului unui rezident al României vor fi scutite de orice impozit în Cipru, care poate fi stabilit pe dividende în plus față de impunerea beneficiilor sau veniturilor societății.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitățile de aplicare a paragrafelor 2 și 3.

5. Prevederile paragrafelor 2 și 3 nu vor afecta impozitarea societății cu privire la beneficiile din care sînt plătite dividendele.

6. Termenul dividende, asa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participarea la beneficii, precum și veniturile din alte părți sociale care se impun ca și venitul din acțiuni, conform legislației fiscale a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare. În acest context, beneficiile distribuite de societățile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

7. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, activități industriale sau comerciale prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situat acolo și acțiunile deținute pentru care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau de acea baza fixa.

În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

8. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant obține beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate rezidenților primului stat menționat ori sa supună beneficiile nedistribuite ale societății unui impozit pe beneficiile nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite sînt compuse, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat contractant.

2. Totuși, dobinzile realizate dintr-un stat contractant de un rezident al celuilalt stat contractant și care este beneficiarul efectiv al dobinzii pot fi impuse în primul stat contractant menționat cu o cota care să nu poate depăși 10 la suta din suma bruta a acestora.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinda provenită dintr-un stat contractant și plătită:

- celuilalt stat contractant sau unei instituții a acelui celălalt stat, care nu este supusă impozitului pe venit în acel celălalt stat, sau

- unui rezident al celuilalt stat contractant în legătură cu împrumuturile făcute, garantate sau asigurate de acel celălalt stat ori o instituție a acestuia, va fi scutită de impozit în primul stat menționat. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord instituțiile cărora li se vor aplica prevederile acestui paragraf.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord orice alta instituție guvernamentală căreia i se vor aplica prevederile prezentului paragraf.

4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din titluri de creanta de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului, și, în special, veniturile din efecte publice și veniturile din titluri sau obligații, inclusiv primele și premiile decurgind din aceste titluri. Penalitățile datorate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor, 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin aceste dobinzi, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo, de care sînt legate efectiv dobinzile. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobinda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care se plătește dobinda și o atare dobinda se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și terțe persoane, suma dobinzilor plătite, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul și creditorul în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși redevențele de felul celor la care se referă subparagraful a) al paragrafului 3 pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5 la suta din suma bruta a redevențelor. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plățile de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii:

a) unui patent (certificat de invenție), a unei mărci de fabrica, a unui desen sau model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, a unui echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informațiile referitoare la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial și științific;

b) oricărui drept de autor pentru opere literare, artistice sau științifice, inclusiv a filmelor cinematografice și a filmelor și benzilor magnetice pentru televiziune sau radio.

4. Dispozițiile, paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin aceste redevențe, printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesiuni independente printr-o baza fixa situata acolo și dreptul sau bunul în legătură cu care se plătesc redevențele este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevențele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu un rezident al unui sediu permanent de care este legată efectiv obligația de plată redevențelor și care suporta aceste redevențe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5 la suta din suma comisioanelor.

3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, indica plati făcute unui intermediar (broker), unui comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau comisionar de către legislația fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comisioane. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Comisionul va fi considerat ca provine dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acest stat, o unitate administrativ-teritorială o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sînt legate activitățile pentru care este facuta plata și acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci comisionul va fi considerat ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiar sau între ambii și terțe persoane, suma comisioanelor plătite, ținînd cont de activitățile pentru care s-au plătit, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit plătitorul și beneficiarul în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri de capital

1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni independente, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe se impun în celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor, a aeronavelor și a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internațional sau a bunurilor mobile ținînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafelor 1, 2 și 3, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesiuni independente

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni independente sau a altor activități cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului cînd rezidentul dispune pentru exercitarea activității sale de o baza fixa în celălalt stat contractant. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.

2. Expresia profesiuni independente cuprinde, în special activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ și pedagogic, precum și activitatea independenta a medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Articolul 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 și 20, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de către un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internațional vor fi impuse în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Tantieme

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație sau al unui organ similar al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant ca profesionist de spectacole, cum ar fi artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpret muzical, precum și sportiv, din activitatea lui personală desfășurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat. Cu toate acestea, veniturile obținute din astfel de activități vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă activitățile sînt desfășurate în cadrul acordurilor sau înțelegerilor culturale încheiate între statele contractante.

Articolul 19

Funcții guvernamentale

1. Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale se vor impune numai în acel stat.

2. Cu toate acestea, remunerația la care se referă paragraful 1 va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este un rezident al acelui stat și dacă:

i) este un național al acelui stat, sau

îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

3. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acesteia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unității administrativ-teritoriale sau autorității locale va fi impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este un național sau un rezident al acelui stat.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică remunerației pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate comercială sau industriala desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acestuia.

Articolul 20

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile și orice alte remunerații similare plătite unui stat rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 21

Studenți

1. Sumele pe care le primește un student sau un practicant, care este prezent într-un stat contractant numai în scopul educării sau instruirii sale și care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant, în scopul întreținerii, educării și instruirii sale, nu vor fi impuse în primul stat contractant menționat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse aflate în afară acelui stat.

2. Un student la o universitate sau o alta instituție de învățămînt superior dintr-un stat contractant sau un practicant, care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc 183 de zile în anul calendaristic respectiv și care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menționat, nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remunerația aferentă serviciilor prestate în acel celălalt stat, cu condiția ca serviciile sa fi fost prestate în legătură cu studiile sau pregătirea sa, iar remunerația să fie un cistig necesar întreținerii sale.

Articolul 22

Profesori

1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care preda sau efectuează cercetări la o universitate sau la orice alta instituție de învățămînt a celuilalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant, pentru toate remunerațiile primite în legătură cu acea activitate, pe o perioadă care să nu depășească 2 ani de la data începerii activității sale.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacă lucrările de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rind în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.

Articolul 23

Venituri nemenționate expres

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu au fost menționate expres în articolele precedente ale prezentei convenții se impun numai în acel stat.

Articolul 24

Avere

1. Averea constind din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. Averea constind din bunuri mobile care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile care aparțin unei baze fixe folosită pentru exercitarea unei profesiuni independente este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Navele, aeronavele și vehiculele rutiere exploatate în trafic internațional și bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant se impun numai în acel stat.

Articolul 25

Evitarea dublei impuneri

1. Dubla impunere va fi evitata după cum urmează:

a) În ce privește România, impozitele plătite în Cipru de rezidentii României asupra venitului obținut sau averii deținute care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în Cipru, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al României.

b) În ce privește Cipru, sub rezerva prevederilor legii cipriote privind deducerea din impozitul plătit în Cipru a impozitului plătit în orice teritoriu din afară Ciprului și a oricăror modificări ulterioare ale acelor prevederi - care nu vor afecta principiul general al acestuia - și dacă prin legea cipriota nu este prevăzută o deducere sau o înlesnire mai mare, impozitul plătibil în România asupra beneficiilor, venitului sau cistigurilor realizate în România va fi dedus din orice impozit plătibil în Cipru, aferent unor astfel de beneficii, venit sau cistiguri.

2. Potrivit paragrafului 1, termenul impozit cipriot va include:

a) impozitul cipriot care ar fi trebuit să fie plătit pe orice beneficiu sau dobinda la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o alta înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit;

b) impozitul cipriot care ar fi trebuit să fie deductibil din orice dividend plătit din beneficiile la care s-a acordat un stimulent, o scutire sau o înlesnire de impozit în Cipru, dar numai pentru acel stimulent, scutire sau înlesnire de impozit.

Articolul 26

Limitarea înlesnirilor

Cînd, potrivit oricărei prevederi din prezenta convenție, un venit beneficiază de o înlesnire plata impozitului în unul din statele contractante și potrivit legislației în vigoare din celălalt stat contractant venitul menționat al unei persoane este supus impozitării pentru suma aferentă care a fost remisă către/sau primită în acel celălalt stat contractant și nu pentru întreaga suma din acel stat, atunci înlesnirea acordată potrivit prezentei convenții în primul stat contractant menționat se aplică numai asupra venitului remis către/sau primit în celălalt stat contractant.

Articolul 27

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nu vor supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de impunere care este diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi puși naționali acelui celălalt stat aflați în aceeași situație.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acel celălalt stat în condiții mai puțin avantajoase decît impozitarea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, desfășurînd aceleași activități.

Aceasta prevedere nu poate fi interpretată ca obligind în stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire de impozit cu caracter personal, în funcție de situația sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor săi rezidenți.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deținut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulți rezidenți al celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menționat nici unui impozit sau obligații legate de impunere care este diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeași natura ale acestui prim stat menționat.

4. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

Articolul 28

Procedura amiabila

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant a cărui rezident este.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente al statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii cu privire la întreprinderea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în vederea realizării unei înțelegeri asa cum se prevede în paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb de vederi oral, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 29

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba informațiile care sînt necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții și cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conform cu convenția. Orice informație asfel schimbată va fi tratata ca secret și nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorități, inclusiv unei instanțe, altele decît cele însărcinate cu stabilirea, aplicarea, urmărirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenție.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligația:

a) de a lua măsuri administrative în contradictie cu propria legislație sau cu practica administrativă a unuia sau celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza propriei sale legislații sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 30

Funcționarii diplomatici și consulari

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

1. Guvernele statelor contractante vor notifica unul altuia ca procedurile constituționale cerute pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții au fost îndeplinite.

2. Convenția va intra în vigoare la data ultimei notificări prevăzute la paragraful 1 și prevederile sale își vor produce efectul pentru prima data:

a) cu privire la impozitele reținute la sursa, la sumele obținute pe/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care convenția intră în vigoare;

b) cu privire la celelalte impozite pe venit și al impozitele pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru anul impozabil care începe la/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care convenția intră în vigoare.

Articolul 32

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pînă la denunțarea ei de către unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenția pe cale diplomatică, transmițînd în acest sens o nota de denunțare cu cel puțin 6 luni înainte de sfîrșitul anului calendaristic care urmează unei perioade de 5 ani de la data la care convenția intră în vigoare. În acest caz, convenția va inceta să fie aplicabilă:

a) cu privire la alte impozite pe capital, la impozitele care sînt stabilite pentru oricare an impozabil care începe la/sau după 1 ianuarie al anului calendaristic imediat următor celui în care s-a transmis nota de denunțare.

Drept care subsemnații, autorizați legal în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Nicosia la 16 noiembrie 1981, în doua exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, greaca și engleza, cele trei texte avînd aceeași valabilitate. În caz de divergențe în interpretarea dispozițiilor acestei convenții, textul în limba engleza are precădere.