Reguli din 9 mai 1980

Articolul 1

Sfera de aplicare

§ 1. Sub rezerva excepțiilor prevăzute la art. 2, regulile uniforme se aplică tuturor expeditiilor de mărfuri predate la transport cu o scrisoare de trasura directa întocmită pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puțin două state și care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevăzută la art. 3 și 10 ale convenției.

§ 2. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: stațiile feroviare, porturile serviciilor de navigație și orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport.

Articolul 2

Excepții de la sfera de aplicare

§ 1. Expeditiile la care statia de predare și statia de destinație sînt situate pe teritoriul aceluiași stat și care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme:

a) dacă liniile pe care se efectuează tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a statului de plecare sau

b) dacă statele sau căile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaționale.

§ 2. Expeditiile între stații situate în doua state vecine și expeditiile între stații din două state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacă liniile pe care se efectuează transportul sînt exploatate exclusiv de o cale ferată a unuia din aceste trei state, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale ferată, cînd predatorul, utilizînd scrisoarea de trasura corespunzătoare, o solicita și dacă legile și regulamentele nici unuia din statele interesate nu se opun la aceasta.

Articolul 3

Obligația de a transporta

§ 1. Calea ferată este obligată să efectueze, în condițiile regulilor uniforme, orice transport de mărfuri în vagoane complete, cu condiția ca:

a) predatorul să se conformeze regulilor uniforme, dispozițiilor complementare și tarifelor;

b) transportul să fie posibil cu personalul și mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului;

c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurări pe care calea ferată nu le poate evita și a căror inlaturare nu depinde de ea.

§ 2. Calea ferată nu este obligată sa primească mărfurile a căror încărcare, transbordare sau descărcare pretind folosirea de mijloace speciale, decît dacă stațiile respective dispun de aceste mijloace.

§ 3. Calea ferată nu este obligată sa primească decît mărfurile al căror transport poate fi efectuat fără întîrziere; prescripțiile în vigoare la statia de predare determina cazurile cînd mărfurile care nu îndeplinesc aceasta condiție trebuie să fie primite provizoriu în depozit.

§ 4. Cînd autoritatea competentă a decis ca:

a) serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte,

b) unele expeditii vor fi excluse sau admise numai în anumite condiții,

aceste măsuri trebuie să fie aduse fără întîrziere la cunoștința publicului și a căilor ferate; acestea informează căile ferate ale celorlalte state în vederea publicării lor.

§ 5. Căile ferate pot, de comum acord, sa concentreze transportul mărfurilor, în anumite relații, la puncte de frontieră și la tari de tranzit determinate.

Aceste măsuri se comunică oficiului central. Ele se consemnează de căile ferate în liste speciale, care se publică în forma prevăzută pentru tarifele internaționale și intră în vigoare la o luna după data comunicării la oficiul central.

§ 6. Orice abatere de la acest articol, săvîrșită de calea ferată, poate da loc unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat.

Articolul 4

Obiecte excluse de la transport

Sînt excluse de la transport:

a) obiectele al căror transport este interzis, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs;

b) obiectele al căror transport este rezervat administrației postelor, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs;

c) obiectele care, datorită dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalațiilor sau a mijloacelor de exploatare, fie chiar numai de una din căile ferate din parcurs;

d) materiile și obiectele excluse de la transport în virtutea Regulamentului privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la regulile uniforme, sub rezerva derogarilor prevăzute la art. 5 § 2.

Articolul 5

Obiecte admise la transport în anumite condiții

§ 1. Sînt admise la transport în anumite condiții:

a) materiile și obiectele admise la transport în condițiile RID sau ale înțelegerilor și dispozițiilor tarifare prevăzute la § 2;

b) transporturile funerare, vehiculele de cale ferată care circulă pe roti proprii, animalele vii, expeditiile al căror transport prezintă dificultăți speciale din cauza dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, în condițiile dispozițiilor complementare; acestea pot deroga de la regulile uniforme.

Animalele vii trebuie să fie însoțite de un însoțitor pus la dispoziție de predator. Însoțitorul nu este totuși cerut cînd aceasta se prevede în tarifele internaționale sau cînd căile ferate participante la transport au renunțat la acesta la cererea predatorului; în acest caz, în afară unei înțelegeri contrare, calea ferată este scutită de răspunderea sa pentru orice pierdere sau avariere care rezultă dintr-un risc pe care insotirea avea scopul de a-l evita.

§ 2. Doua sau mai multe state, prin înțelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziții tarifare, pot conveni condițiile pe care trebuie să le îndeplinească anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin RID, pentru a fi totuși admise.

Statele sau căile ferate pot, în aceleași forme, să facă mai puțin riguroase condițiile de primire prevăzute de RID.

Aceste înțelegeri și dispoziții tarifare trebuie să fie publicate și comunicate oficiului central, care le notifica statelor.

Articolul 6

Tarife. Înțelegeri speciale

§ 1. Tariful de transport și cheltuielile accesorii se calculează potrivit tarifelor legale în vigoare și publicate în forma cuvenită în fiecare stat, valabile în momentul încheierii contractului de transport, chiar dacă tariful de transport se calculează separat pe diferite secțiuni ale parcursului.

§ 2. Tarifele trebuie să conțină toate condițiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport și al taxelor accesorii și, dacă este cazul, condițiile de convertire a monedelor.

Condițiile prevăzute de tarife nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.

§ 3. Tarifele trebuie să fie aplicate tuturor în aceleași condiții.

§ 4. Căile ferate pot încheia înțelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în măsura în care condiții asemănătoare sînt acordate beneficiarilor care se găsesc în situații asemănătoare.

Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administrațiilor publice sau pentru opere de binefacere.

Publicarea măsurilor luate potrivit primului și celui de-al doilea alineat nu este obligatorie.

§ 5. Tarifele internaționale pot fi declarate aplicabile în mod obligatoriu în trafic internațional, cu excluderea tarifelor interne.

Aplicarea unui tarif internațional poate fi subordonata cererii sale exprese în scrisoarea de trasura.

§ 6. Tarifele și modificările de tarife sînt considerate publicate în forma cuvenită în momentul în care calea ferată le pune cu toate amănuntele la dispoziția beneficiarilor.

Publicarea tarifelor internaționale nu este obligatorie decît în statele ale căror cai ferate participa la aceste tarife ca rețea de plecare sau de destinație.

§ 7. Majorările tarifelor internaționale și alte dispoziții care ar avea ca efect să facă mai riguroase concluziile de transport prevăzute de aceste tarife intră în vigoare cel mai devreme după 15 zile de la publicarca lor, în afară de următoarele cazuri:

a) dacă un tarif internațional prevede extinderea unui tarif intern asupra parcursului total, sînt aplicabile termenele de publicare a acestui tarif intern;

b) dacă majorările unui tarif internațional sînt urmare majorării generale a tarifelor interne ale unei cai ferate participante, ele intră în vigoare în ziua următoare publicării lor, cu condiția ca adaptarea tarifului internațional care este urmarea acestei majorări sa fi fost anunțată cu cel puțin 15 zile înainte; acest anunț nu poate fi însă anterior datei publicării majorării tarifelor interne în cauza;

c) dacă tarifele de transport și taxele accesorii prevăzute în tarifele internaționale trebuie să fie modificate pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb sau dacă trebuie să fie rectificate greșeli evidente, aceste modificări și rectificari intră în vigoare în ziua următoare publicării lor.

§ 8. În statele în care nu exista obligația de a publică anumite tarife, nici de a le aplica tuturor beneficiarilor în aceleași condiții, dispozițiile acestui articol nu fac regula în măsura în care ele comporta o asemenea obligație.

§ 9. Calea ferată nu poate percepe, în afară tarifului de transport și a taxelor accesorii prevăzute de tarife, nici o alta suma în afară de cheltuielile efectuate de ea. Aceste cheltuieli trebuie să fie constatate cu forme în regula și decontate separat în scrisoarea de trasura, cu toate dovezile necesare. Cînd aceste dovezi au fost făcute prin documente anexate la scrisoarea de trasura și dacă plata cheltuielilor corespunzătoare incumba predatorului, aceste documente nu se eliberează destinatarului odată cu scrisoarea de trasura, ci se remit predatorului cu contul taxelor menționate la art. 15 § 7.

Articolul 7

Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor

§ 1. Unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internațional.

Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naționale a unui stat membru al Fondului Monetar Internațional se calculează după metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional pentru propriile sale operațiuni și tranzacții.

§ 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naționale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional se calculează în modul stabilit de acest stat.

Acest calcul trebuie să exprime în moneda naționala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.

§ 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, a cărui legislație nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevăzută de regulile uniforme se considera ca fiind egala cu trei franci aur.

Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900.

Convertirea francului aur trebuie să exprime în moneda naționala o valoare reală cît mai apropiată posibil de cea care ar rezultă din aplicarea § 1.

§ 4. Statele, în cele 3 luni care urmează punerii în vigoare a convenției și de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naționale în raport cu unitatea de cont, comunică oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3.

Oficiul central notifica aceste informații statelor.

§ 5. Calea ferată trebuie să publice cursurile la care:

a) efectuează convertirea sumelor exprimate în unitățile monetare străine, plătibile în moneda tarii (curs de convertire).

b) accepta la plata monede străine (curs de acceptare).

Articolul 8

Dispoziții speciale pentru anumite transporturi

§ 1. Pentru transportul vagoanelor particulare sînt prevăzute dispoziții speciale în Regulamentul privind transportul internațional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II la regulile uniforme.

§ 2. Pentru transportul containerelor sînt prevăzute dispoziții speciale în Regulamentul privind transportul internațional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III la regulile uniforme.

§ 3. Pentru transportul mesageriilor, căile ferate pot conveni, prin clauze tarifare, dispoziții speciale conforme cu Regulamentul privind transportul internațional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV la regulile uniforme.

§ 4. Doua sau mai multe state, prin înțelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziții complementare sau clauze tarifare, pot conveni condiții care să deroge de la regulile uniforme pentru transporturile privind:

a) expeditiile cu document de transport negociabil;

b) expeditiile care nu se livreaza decît în schimbul predării duplicatului scrisorii de trasura;

c) expeditiile de ziare;

d) expeditiile destinate tirgurilor sau expozițiilor;

e) expeditiile de rechizite de încărcare și de mijloace de protecție contra caldurii și frigului pentru mărfurile transportate;

f) expeditiile care se efectuează, pe tot parcursul sau pe o parte a parcursului, cu scrisori de trasura care nu servesc ca document de calculare a tarifelor de transport și de facturare;

g) expeditiile efectuate cu un instrument care servește la transmiterea automată a datelor.

Articolul 9

Dispoziții complementare

§ 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziții complementare pentru executarea regulilor uniforme. Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacă acestea o prevăd în mod expres.

§ 2. Dispozițiile complementare intră în vigoare și se publică în formele prevăzute de legile și regulamentele fiecărui stat. Dispozițiile complementare și intrarea lor în vigoare se comunică oficiului central.

Articolul 10

Dreptul național

§ 1. În lipsa unor dispoziții în regulile uniforme, în dispozițiile complementare și în tarifele internaționale, se aplică dreptul național.

§ 2. Prin drept național se înțelege dreptul statului în care cel îndreptățit își valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

Articolul 11

Încheierea contractului de transport

§ 1. Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea ferată de predare a primit la transport marfa însoțită de scrisoarea de trasura. Primirea este confirmată prin aplicarea pe scrisoarea de trasura și, dacă este cazul, pe fiecare fila complementara, a ștampilei statiei de predare sau a indicatiei masinii contabile, care poarta data primirii.

§ 2. Tratarea conform § 1 trebuie să aibă loc imediat după predarea la transport în totalitate a mărfii care face obiectul scrisorii de trasura și în măsura în care prescripțiile în vigoare la statia de predare o prevăd, după plata taxelor pe care predatorul le ia asupra sa sau depunerea unei garanții conform art. 15 § 7. Acest tratament trebuie să aibă loc în prezenta predatorului, dacă acesta o cere.

§ 3. După aplicarea ștampilei sau a indicatiei masinii contabile, scrisoarea de trusura face dovada încheierii și a conținutului contractului de transport.

§ 4. Totuși, în ceea ce privește mărfurile a căror încărcare cade în sarcina predatorului potrivit dispozițiilor tarifare sau înțelegerilor încheiate între acesta și calea ferată, cînd asemenea înțelegeri sînt autorizate în statia de predare, mențiunile din scrisoarea de trasura referitoare la greutatea mărfii sau la numărul coletelor nu fac dovada împotriva caii ferate decît dacă verificarea acestei greutăți sau a numărului coletelor a fost facuta de calea ferată și certificată în scrisoarea de trasura. Aceste mențiuni pot fi dovedite, dacă este cazul, prin alte mijloace.

Dacă este evident ca nici o lipsa efectivă nu corespunde diferenței de greutate sau de număr de colete în raport cu mențiunile din scrisoarea de trasura, acestea nu fac dovada împotriva caii ferate. Se procedează în special astfel cînd vagonul este predat destinatarului cu sigiliile de origine intacte.

§ 5. Calea ferată trebuie să certifice pe duplicatul scrisorii de trasura, prin aplicarea ștampilei cu data sau a indicatiei masinii contabile, primirea mărfii și data acceptării la transport, înainte de a restitui acest duplicat predatorului.

Acest duplicat nu are nici valoarea scrisorii de trasurii, care însoțește marfa, nici a unui conosament.

Articolul 12

Scrisoarea de trasura

§ 1. Predatorul trebuie să prezinte o scrisoare de trasura completată în forma cuvenită.

Pentru fiecare expediție trebuie să se întocmească o scrisoare de trasura. Aceeași scrisoare de trasura nu poate să priveasca decît incarcatura unui singur vagon. Dispozițiile complementare pot deroga de la aceste reguli.

§ 2. Căile ferate stabilesc, pentru mica viteza și pentru mare viteza, modelul uniform de scrisoare de trasura, care trebuie să conțină un duplicat pentru predator.

Alegerea scrisorii de trasura de predator indica dacă marfa se transporta cu mica sau cu mare viteza. Cererea de mare viteza pe o parte din parcurs și de mica viteza pe o altă parte nu este admisă decît cu acordul tuturor căilor ferate interesate.

Pentru anumite traficuri, îndeosebi între tari vecine, căile ferate pot prescrie, în tarife, folosirea unei scrisori de trasura de model simplificat.

§ 3. Scrisoarea de trasura trebuie să fie tiparita în doua sau eventual trei limbi, din care cel puțin una trebuie să fie aleasă dintre limbile de lucru ale organizației.

Tarifele internaționale pot stabili limba în care trebuie să fie redactate de predator mențiunile din scrisoarea de trasura. În lipsa unei dispoziții de acest fel, ele trebuie făcute într-una din limbile oficiale ale statului de plecare, anexindu-se o traducere în una dintre limbile de lucru ale organizariei, în afară de cazul cînd mențiunile sînt redactate în una dintre aceste limbi.

Mențiunile făcute în scrisoarea de trasura de predator trebuie redactate cu caractere latine, în afară derogarilor prevăzute de dispozițiile complementare sau tarifele internaționale.

Articolul 13

Cuprinsul scrisorii de trasura

§ 1. Scrisoarea de trasura trebuie să conțină în mod obligatoriu:

a) denumirea statiei de destinație;

b) numele și adresa destinatarului; ca destinatar trebuie să fie înscrisă o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept;

c) denumirea mărfii;

d) greutatea sau, în lipsa acesteia, o indicație asemănătoare conformă prescripțiilor în vigoare la statia de predare;

e) numărul coletelor și descrierea ambalajului, pentru expeditiile de coletărie și pentru vagoanele complete care cuprind una sau mai multe unități de încărcare expediate în trafic cale ferată/mare și care trebuie să fie transbordate;

f) numărul vagonului și, în plus, pentru vagoanele particulare, țara, pentru mărfurile a căror încărcare incumba predatorului;

g) enumerarea detaliată a documentelor cerute de organele vamale și de alte autorități administrative, anexate la scrisoarea de trasura sau menționate ca fiind ținute la dispoziția caii ferate într-o anumită statie sau la un oficiu vamal sau a oricărei alte autorități;

h) numele și adresa predatorului; ca predator trebuie să fie înscrisă o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept; dacă prescripțiile în vigoare la statia de predare o impun, predatorul trebuie să adauge, la numele sau și la adresa sa, semnatura sa scrisă de mina, tiparita sau aplicată printr-o ștampila.

Prescripțiile în vigoare la statia de predare determina, pentru întregul parcurs, notiunile de "vagon complet", și de "expediție de coletărie".

§ 2. Scrisoarea de trasura trebuie să conțină, dacă este cazul, toate celelalte mențiuni prevăzute în regulile uniforme. Ea nu poate conține alte mențiuni decît dacă acestea sînt impuse sau admise de legile și regulamentele unui stat, de dispozițiile complementare sau de tarife și nu sînt contrare regulilor uniforme.

§ 3. Cu toate acestea, predatorul poate să înscrie în spațiul scrisorii de trasura rezervat în acest scop, însă numai cu titlu de informație pentru destinatar, mențiuni care se referă la expediție, fără ca din aceasta să rezulte vreo obligație sau răspundere pentru calea ferată.

§ 4. Este interzis să se înlocuiască scrisoarea de trasura prin alte documente sau să se anexeze la scrisoarea de trasura alte piese decît acelea care sînt prescrise sau admise prin regulile uniforme, dispozițiile complementare sau prin tarife.

Articolul 14

Itinerarul și tarifele aplicabile

§ 1. Predatorul poate menționa, în scrisoarea de trasura, itinerarul de urmat, indicindu-l prin puncte de frontieră sau prin stații de frontieră și, dacă este cazul, prin stații de tranzit între căile ferate. El nu poate menționa decît puncte de frontieră și stații de frontieră deschise traficului în relația respectiva.

§ 2. Sînt asimilate unei mențiuni de itinerar:

a) indicarea statiilor unde trebuie să se efectueze formalitățile cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative, precum și a statiilor unde trebuie să se dea îngrijiri speciale mărfii (îngrijirea animalelor, realimentare cu gheața etc.);

b) indicarea tarifelor de aplicat, în măsura în care aceasta indicație este suficienta pentru a determina stațiile între care tarifele cerute trebuie să fie aplicate;

c) indicarea plății totale sau parțiale a taxelor pînă la X (X desemnînd nominal punctul unde se face sudura tarifara între țările limitrofe).

§ 3. În afară de cazurile menționate la art. 3 § 4 și § 5 și la art. 33 § 1, calea ferată nu poate efectua transportul pe un itinerar diferit de cel indicat de predator decît dacă sînt îndeplinite următoarele doua condiții:

a) ca formalitățile cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative, precum și ingrijirile speciale de dat mărfii, să se facă totdeauna în stațiile indicate de predator;

b) ca taxele și termenele de executare a contractului de transport sa nu fie mai mari decît taxele și termenele calculate pe itinerarul indicat de predator.

Litera a) nu se aplică expeditiilor de coletărie dacă una din căile ferate participante la transport nu poate respecta itinerarul ales de predator din cauza prescripțiilor de itinerar care rezultă din organizarea sa privind transporturile internaționale de expeditii de coletărie.

§ 4. Sub rezerva dispozițiilor § 3, taxele și termenele de executare a contractului de transport se calculează pentru itinerarul indicat de predator sau, în lipsa, pentru itinerarul pe care l-a ales calea ferată.

§ 5. Predatorul poate să indice, în scrisoarea de trasura, tarifele de aplicat. Calea ferată trebuie să aplice aceste tarife în cazul cînd condițiile prevăzute pentru aplicarea lor sînt îndeplinite.

§ 6. Dacă indicațiile predatorului nu sînt suficiente pentru a determina itinerarul sau tarifele de aplicat sau dacă unele din aceste indicații sînt incompatibile, calea ferată trebuie să aleagă itinerarul sau tarifele pe care le socotește cele mai avantajoase pentru predator.

§ 7. Calea ferată nu este răspunzătoare pentru paguba care ar rezultă din alegerea efectuată în conformitate cu § 6 decît în caz de dol sau de culpa grava.

§ 8. Dacă exista un tarif internațional de la statia de predare pînă la statia de destinație și dacă, în lipsa de indicații suficiente ale predatorului, calea ferată a aplicat acest tarif, ea trebuie să restituie celui îndreptățit, la cererea sa, diferența dintre tariful de transport astfel aplicat și acela care ar fi rezultat, pentru același parcurs, din sudura altor tarife, dacă aceasta diferența depășește 4 unități de cont de scrisoare de trasura.

Aceleași condiții sînt valabile dacă, în lipsa de indicații suficiente din partea predatorului, calea ferată a aplicat sudura tarifelor atunci cînd exista un tarif internațional mai avantajos în ceea ce privește taxa, toate celelalte condiții fiind de altfel identice.

Articolul 15

Plata taxelor

§ 1. Taxele (tarif de transport, taxe accesorii, taxe vamale și alte taxe survenite de la primirea mărfii la transport pînă la eliberare) se plătesc fie de predator, fie de destinatar, potrivit dispozițiilor de mai jos.

Pentru aplicarea acestor dispoziții, se considera ca tarif de transport și sumele care, potrivit tarifului aplicabil, trebuie să fie adăugate cu prilejul calculării tarifului de transport la taxele tarifare normale sau la cele excepționale.

§ 2. Predatorul care ia în totalitate sau în parte taxele în sarcina sa trebuie să indice aceasta în scrisoarea de trasura folosind una dintre mențiunile următoare:

1. "franco tarife de transport", dacă ia în sarcina sa numai tariful de transport;

2. "franco tarife de transport inclusiv...", dacă ia în sarcina sa și alte taxe în afară tarifului de transport; el trebuie să menționeze exact aceste taxe; adăugirile, care nu pot privi decît taxe accesorii sau alte taxe survenite de la primirea la transport pînă la eliberare, precum și sumele încasate de organele vamale sau de alte autorități administrative, nu pot avea ca efect divizarea sumei totale a unei aceleiași categorii de taxe (de exemplu suma totală a taxelor vamale și a altor sume datorate vămii, taxa pe valoarea adăugată fiind considerată ca o categorie separată);

3. "franco tarife de transport pînă la X" (X desemnînd nominal punctul unde se face sudura tarifelor între tari limitrofe), dacă ia în sarcina sa tariful de transport pînă la X;

4. "franco tarife de transport inclusiv ... pînă la X" (X desemnînd nominal punctul unde se face sudura tarifelor țărilor limitrofe), dacă ia în sarcina sa, în afară tarifului de transport, și alte taxe pînă la X, cu excluderea tuturor taxelor care se referă la țara sau la calea ferată următoare;

a) dispozițiile de la 2. se aplică prin analogie;

b) "franco toate taxele", dacă ia în sarcina sa toate taxele (tarif de transport, taxe accesorii, baxe vamale și alte taxe);

c) "franco pentru...", dacă ia în sarcina sa o sumă determinata; dacă dispozițiile tarifare nu prevăd altfel, această sumă trebuie exprimată în moneda tarii de predare.

Taxe de accesorii și alte taxe care, potrivit prescripțiilor în vigoare la statia de predare, trebuie să fie calculate pentru intregu1 parcurs în cauza, precum și taxa pentru declararea interesului la eliberare prevăzută la art. 16 § 2, se plătesc întotdeauna în totalitate de predator în cazul plății taxelor conform lit. a) 4.

§ 3. Tarifele internaționale pot prevedea, cu privire la plata taxelor, folosirea exclusiva a anumitor mențiuni indicate la § 2 sau folosirea altor mențiuni.

§ 4. Taxele pe care predatorul nu le-a luat în sarcina sa sînt considerate ca fiind puse în sarcina destinatarului. Totuși, taxele sînt întotdeauna în sarcina predatorului cînd destinatarul nu a scos scrisoarea de trasura, nici nu și-a valorificat drepturile conform art. 28 § 4, nici nu a modificat contractul de transport conform art. 31.

§ 5. Taxele accesorii, ca taxele de stationare, de magazinaj, de cintarire, a căror percepere este urmarea unei fapte imputabile destinatarului sau unei cereri pe care el a prezentat-o, sînt întotdeauna plătite de acesta.

§ 6. Calea ferată de predare poate cere predatorului plata anticipata a taxelor cînd este vorba de mărfuri care, după aprecierea sa, sînt supuse stricăciunii rapide sau care, din cauza valorii lor neinsemnate sau a naturii lor, nu-i garantează suficient plata taxelor.

§ 7. Dacă suma taxelor pe care predatorul o ia în sarcina sa nu poate fi stabilită exact în momentul predării mărfurilor la transport, aceste taxe se trec pe un buletin de francare, care trebuie să facă obiectul unei decontări cu predatorul în cel mult 30 de zile după expirarea termenului de executare a contractului de transport. Calea ferată poate pretinde, cu titlu de garanție, depunerea contra chitanța a unei sume reprezentind cu aproximatie taxele. Un decont detaliat al cheltuielilor întocmit după indicațiile din buletinul de francare se remite predatorului în schimbul restituirii chitanței.

§ 8. Statia de predare trebuie să specifice, în scrisoarea de trasura și în duplicat, taxele încasate la predare ca francate, în afară de cazul ca prescripțiile în vigoare la aceasta statie dispun ca aceste taxe nu trebuie să fie înscrise decît în duplicat. În cazul prevăzut la § 7, aceste taxe nu trebuie înscrise nici în scrisoarea de trasura, nici în duplicat.

Articolul 16

Interesul la eliberare

§ 1. Orice expediție poate face obiectul unei declarari a interesului la eliberare. Suma sa trebuie să fie înscrisă în cifre în scrisoarea de trasura și exprimată în moneda tarii de plecare, în alta moneda stabilită prin tarife sau în unitate de cont.

§ 2. Taxa pentru declararea interesului la eliberare se calculează, pentru întregul parcurs în cauza, după tarifele caii ferate de predare.

Articolul 17

Ramburs și deburs

§ 1. Predatorul poate greva marfa cu un ramburs care să nu depășească valoarea sa, odată cu primirea ei la statia de predare. Suma rambursului trebuie să fie exprimată în moneda tarii de plecare; tarifele pot sa prevadă excepții.

§ 2. Calea ferată nu este obligată sa plătească rambursul decît dacă suma acestuia i-a fost plătită de destinatar. Aceasta suma trebuie să fie pusă la dispoziție în termen de 30 de zile de la data cînd a fost plătită; de la data expirării acestui termen se datorează dobinzi de 5% pe an.

§ 3. Dacă marfa a fost eliberata destinatarului, în totalitate sau parțial, fără ca mai înainte să se încaseze rambursul, calea ferată este obligată sa plătească predatorului valoarea pagubei, care nu poate depăși suma rambursului, păstrînd dreptul de regres împotriva destinatarului.

§ 4. Transportul grevat cu ramburs este supus unei taxe care se stabilește prin tarife; aceasta taxa este datorată chiar dacă rambursul este anulat sau redus printr-o modificare a contractului de transport în conformitate cu art. 30 § 1.

§ 5. Debursele nu sînt admise decît potrivit dispozițiilor în vigoare la statia de predare.

§ 6. Suma rambursului și cea a deburselor trebuie să fie înscrise în cifre în scrisoarea de trasura.

Articolul 18

Răspunderea pentru mențiunile făcute în scrisoarea de trasura

Predatorul este răspunzător de exactitatea mențiunilor făcute prin grija sa în scrisoarea de trasura. El suporta toate consecințele care rezultă din faptul ca aceste mențiuni ar fi neregulate, inexacte, incomplete sau înscrise în altă parte decît în locul rezervat fiecăreia din ele. Dacă acest lot este insuficient, printr-o mențiune facuta în acest loc, predatorul va indica unde se găsește în scrisoarea de trasura completarea indicațiilor sale.

Articolul 19

Starea, ambalarea și marcarea mărfii

§ 1. Cînd calea ferată primește la transport o marfa care prezintă semne vadite de avarie, ea poate pretinde ca starea acestei marfi să fie indicată în scrisoarea de trasura.

§ 2. Cînd, prin natura sa, marfa necesita un ambalaj, predatorul trebuie să o ambaleze în asa fel încît ea să fie ferita de pierdere totală sau parțială și de avariere în cursul transportului și sa nu poată pricinui pagube persoanelor, materialului sau altor mărfuri.

Ambalajul trebuie să corespundă, în plus, prescripțiilor în vigoare la statia de predare.

§ 3. Dacă predatorul nu s-a conformat dispozițiilor § 2, calea ferată poate fie sa refuze marfa, fie sa ceara ca predatorul sa recunoască, în scrisoarea de trasura, lipsa ambalajului sau starea defectuoasă a ambalajului, făcînd și o descriere exactă a acestuia.

§ 4. Predatorul este răspunzător de toate urmările lipsei sau stării defectuoase a ambalajului și este obligat, îndeosebi, sa repare paguba suferită din acest fapt de calea ferată. În lipsa mențiunii în scrisoarea de trasura, proba lipsei sau a stării defectuoase a ambalajului cade în sarcina caii ferate.

§ 5. În afară de excepțiile prevăzute în tarife, predatorul unei expeditii de coletărie este obligat sa indice, pe fiecare colet sau pe o eticheta admisă de calea ferată, în mod clar și fără să se poată șterge, în asa fel încît sa nu fie cu putinta nici o confuzie și în perfecta concordanta cu mențiunile cuprinse în scrisoarea de trasura:

a) numele și adresa destinatarului;

b) statia de destinatie.

Indicațiile de la lit. a) și b) trebuie, de asemenea, trecute pe fiecare colet din incarcatura vagoanelor complete care se expediază în trafic cale ferată/mare și care trebuie să fie transbordate.

Inscripțiile și etichetele vechi trebuie să fie șterse sau indepartate de predator.

§ 6. În afară de excepțiile prevăzute în dispozițiile complementare sau în tarife, mărfurile fragile sau susceptibile de a se risipi în vagoane, precum și cele care ar putea murdari sau deteriora celelalte mărfuri, se transporta numai în vagoane complete, în afară de cazul cînd ele sînt ambalate sau legate în asa fel încît sa nu se poată sparge, pierde, murdari sau deteriora alte mărfuri.

Articolul 20

Predarea la transport și încărcarea mărfii

§ 1. Operațiile de predare a mărfii la transport sînt reglementate prin prescripțiile în vigoare la statia de predare.

§ 2. Încărcarea incumba fie caii ferate, fie predatorului, potrivit prescripțiilor în vigoare la statia de predare, numai dacă regulile uniforme nu conțin alte dispoziții sau dacă în scrisoarea de trasura nu se menționează o convenție specială încheiată între predator și calea ferată.

Cînd încărcarea incumba predatorului, acesta trebuie să respecte limita de încărcare. Dacă liniile din parcurs au limite de încărcare diferite, limita cea mai mica este valabilă pentru întregul parcurs. Dispozițiile privind limitele de încărcare care trebuie respectate se publică în aceleași forme ca tarifele. Calea ferată indica predatorului, la cererea acestuia, limita de încărcare care trebuie respectata.

§ 3. Predatorul răspunde de toate consecințele unei încărcări defectuoase efectuate de el și trebuie în special sa repare paguba suferită din acest fapt de calea ferată. Cu toate acestea, pentru plata taxelor ocazionate de refacerea unei incarcaturi defectuoase se aplică art. 15. Proba încărcării defectuoase cade în sarcina caii ferate.

§ 4. Mărfurile trebuie să fie transportate în vagoane acoperite, în vagoane descoperite, în vagoane descoperite acoperite cu prelate sau în vagoane special amenajate, conform tarifelor internaționale, dacă regulile uniforme nu conțin alte dispoziții în aceasta privinta. Dacă nu exista tarife internaționale sau dacă aceste tarife nu conțin dispoziții în aceasta privinta, prescripțiile în vigoare la statia de predare sînt valabile pentru întregul parcurs.

§ 5. Aplicarea sigiliilor pe vagoane se stabilește prin prescripțiile în vigoare la statia de predare.

Predatorul trebuie să înscrie în scrisoarea de trasura numărul și semnele sigiliilor pe care le aplica pe vagoane.

Articolul 21

Verificarea

§ 1. Calea ferată are totdeauna dreptul sa verifice dacă expediția corespunde mențiunilor făcute de predator în scrisoarea de trasura și dacă prescripțiile relative la transportul mărfurilor admise în anumite condiții au fost respectate.

§ 2. Dacă este vorba de verificarea conținutului expeditiei, predatorul sau destinatarul trebuie să fie invitat sa asiste la aceasta verificare, după cum ea are loc în statia de predare sau în statia de destinație. Dacă cel interesat nu se prezintă sau dacă verificarea are loc în parcurs, aceasta trebuie să se facă în prezenta a doi martori străini de calea ferată, dacă dispozițiile legilor și regulamentelor statului unde are loc verificarea nu dispun altfel. Calea ferată nu poate totuși efectua verificarea conținutului în parcurs decît dacă aceasta operație este impusa de necesitățile de exploatare sau de prescripțiile vamale ori ale altor autorități administrative.

§ 3. Rezultatul verificării mențiunilor făcute în scrisoarea de trasura trebuie să fie înscris în aceasta. Dacă verificarea se face în statia de predare, rezultatul trebuie de asemenea înscris în duplicatul scrisorii de trasura, în cazul în care el se găsește în posesia caii ferate.

Dacă expediția nu corespunde cu mențiunile făcute în scrisoarea de trasura sau dacă prescripțiile referitoare la transportul mărfurilor admise în anumite condiții nu au fost respectate, cheltuielile ocazionate de verificare grevează marfa, dacă acestea nu au fost plătite imediat.

Articolul 22

Constatarea greutatii și a numărului de colete

§ 1. Prescripțiile în vigoare în fiecare stat stabilesc condițiile în care calea ferată este obligată să constate greutatea mărfii sau numărul coletelor, precum și țara reală a vagoanelor.

Calea ferată este obligată sa înscrie în scrisoarea de trasura rezultatul acestor constatări.

§ 2. Dacă la o cintarire efectuată de calea ferată după încheierea contractului de transport rezultă o diferența, greutatea stabilită de statia de predare sau, în lipsa, greutatea declarata de predator rămîne determinanta pentru calcularea tarifului de transport:

a) dacă diferența se datorește în mod evident naturii mărfii sau influentelor atmosferice, sau

b) dacă aceasta cintarire este efectuată pe un pod bascul și nu rezultă o diferent mai mare de 20% față de greutatea stabilită de statia de predare sau, în lipsa, față de greutatea declarata de predator.

Articolul 23

Supraincarcarea

§ 1. Cînd supraincarcarea unui vagon este constatată de statia de predare sau de o statie intermediara, supragreutatea poate fi descarcata din vagon, chiar dacă nici o suprataxa nu trebuie încasată. Dacă este cazul, predatorul sau, în cazul modificării contractului de transport în conformitate cu art. 31, destinatarul este invitat fără întîrziere sa dea instrucțiuni cu privire la supragreutate.

§ 2. Fără a se renunța la plata suprataxelor prevăzute la art. 24, supragreutatea se taxeaza, pentru parcursul efectuat, după tariful de transport aplicat încărcăturii principale. În caz de descărcare a supragreutatii, cheltuielile pentru aceasta operație se percep după tarifele caii ferate care a efectuat descărcarea.

Dacă cel îndreptățit dispune ca supragreutatea să fie expediată la statia de destinație a încărcăturii principale, la o alta statie de destinație sau să fie înapoiată la statia de predare, supragreutatea se tratează ca o expediție distinctă.

Articolul 24

Suprataxe

§ 1. Pe lîngă plata unei diferențe de tarif de transport și a unei despăgubiri pentru o eventuala paguba, calea ferată poate să perceapă:

a) o suprataxa egala cu 1 unitate de cont pe kilogram de greutate bruta a coletului întreg:

1. în caz de denumire neuniforma, inexactă sau incompleta a materiilor și obiectelor excluse de la transport potrivit RID;

2. în caz de denumire neregulata, inexactă sau incompleta a materiilor și obiectelor admise la transport în anumite condiții, potrivit RID, sau în caz de nerespectare a acestor condiții;

b) o suprataxa egala cu 5 unități de cont pe 100 kg de greutate care depășește limita de încărcare, cînd vagonul a fost încărcat de predator;

c) o suprataxa egala cu dublul diferenței;

1. dintre tariful de transport care ar fi trebuit încasat de la statia de predare pînă la statia de destinație și acela care a fost calculat, în cazul denumirii neregulate, inexacte sau incomplete a altor mărfuri decît cele care sînt prevăzute la lit. a), sau în general în cazul unei declarari care să poată face ca expediția sa beneficieze de un tarif mai redus decît cel efectiv aplicabil;

2. dintre tariful de transport pentru greutatea declarata și acela pentru greutatea constatată, în cazul declarării unei greutăți inferioare greutatii reale.

Cînd o expediție este compusa din mărfuri taxate după tarife diferite și dacă greutatea fiecăreia din ele se poate determina fără dificultate, suprataxa se calculează după tariful aplicabil fiecăreia dintre mărfuri, dacă din acest mod de calcul rezultă o suprataxa mai redusă.

§ 2. Dacă pentru același vagon se declara o greutate inferioară greutatii reale și exista și supraincarcare, suprataxele referitoare la aceste doua abateri se percep cumulativ.

§ 3. Suprataxele grevează marfa, oricare ar fi locul unde s-au constatat faptele care justifica perceperea lor.

§ 4. Suma suprataxelor și motivul perceperii lor trebuie să fie menționate în scrisoarea de trasura.

§ 5. Nici o suprataxa nu poate fi percepută în caz de:

a) declarare inexactă a greutatii, cînd cintarirea de către calea ferată este obligatorie potrivit prescripțiilor în vigoare la statia de predare;

b) declarare inexactă a greutatii sau în caz de supraincarcare, dacă predatorul a cerut în scrisoarea de trasura ca expediția să fie cîntărită de calea ferată;

c) supraincarcare intervenita în cursul transportului din cauza influentelor atmosferice, dacă se dovedește ca incarcatura vagonului nu depasea limita de încărcare în momentul predării la transport;

d) sporire a greutatii survenite în timpul transportului, fără să aibă loc o supraincarcare, dacă se dovedește ca aceasta sporire de greutate se datorează influentelor atmosferice;

e) declarare inexactă a greutatii fără să aibă loc o supraincarcare, dacă diferența dintre greutatea declarata în scrisoarea de trasura și greutatea constatată nu depășește 3% din greutatea declarata;

f) supraincarcare a unui vagon, cînd calea ferată nici nu a publicat, nici nu a indicat predatorului limita de încărcare astfel încît acesta să aibă posibilitatea sa o respecte.

Articolul 25

Documente pentru formalitățile administrative. Încuietori vamale

§ 1. Predatorul trebuie să anexeze la scrisoarea de trasura documentele necesare pentru îndeplinirea, înainte de eliberarea mărfii, a formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative. Aceste documente trebuie să se refere numai la mărfurile care fac obiectul aceleiași scrisori de trasura, dacă prescripțiile organelor vamale sau ale altor autorități administrative sau tarifele nu dispun altfel. Cu toate acestea, cînd aceste documente nu sînt anexate la scrisoarea de trasura sau dacă ele trebuie să fie prezentate de destinatar, predatorul trebuie să înscrie în scrisoarea de trasura statia, biroul vamal sau al oricărei alte autorități unde documentele respective vor fi puse la dispoziția caii ferate și unde formalitățile trebuie să fie îndeplinite. Dacă predatorul asista el însuși la îndeplinirea formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca aceste documente să fie prezentate cu ocazia îndeplinirii formalităților menționate.

§ 2. Calea ferată nu este obligată sa verifice dacă documentele prezentate sînt suficiente și exacte.

§ 3. Predatorul răspunde față de calea ferată pentru orice paguba care rezultă din lipsa, insuficienta sau inexactitatea acestor dorumente, în afară de cazul cînd calea ferată este în culpa.

Calea ferată răspunde, în caz de culpa, de consecințele pierderii, nefolosirii sau folosirii gresite a documentelor enumerate în scrisoarea de trasura care o însoțesc pe aceasta, sau care i-au fost încredințate; cu toate acestea, eventuala despăgubire nu poate niciodată să fie mai mare decît aceea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

§ 4. Predatorul este obligat să se conformeze prescripțiilor vamale sau ale altor autorități administrative privitoare la ambalaj și la acoperirea cu prelate a mărfurilor. Dacă predatorul nu a ambalat sau nu a acoperit cu prelate mărfurile conform acestor prescripții, calea ferată poate să se îngrijească de aceasta; taxele care rezultă grevează marfa.

§ 5. Calea ferată poate să refuze expeditiile ale căror sigilii aplicate de organele vamale sau de alte autorități administrative sînt deteriorate sau defectuoase.

Articolul 26

Îndeplinirea formalităților administrative

§ 1. În cursul transportului, formalitățile cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative se îndeplinesc de calea ferată. Totuși, calea ferată poate să încredințeze aceasta sarcina unui mandatar.

§ 2. În îndeplinirea acestor formalități, calea ferată răspunde de culpa sa sau a mandatarului sau; cu toate acestea, eventuala despăgubire nu poate niciodată să depășească pe cea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

§ 3. Predatorul, printr-o mențiune facuta în scrisoarea de trasura, sau destinatarul care da o dispoziție în conformitate cu art. 31 poate cere:

a) sa asiste el însuși la aceste formalități sau să fie reprezentat de un mandatar, pentru a da toate lămuririle și a prezenta toate observațiile necesare;

b) sa îndeplinească el însuși aceste formalități sau să fie îndeplinite de un mandatar, în măsura în care legile și regulamentele tarii în care trebuie să fie îndeplinite o permit;

c) sa plătească taxele vamale și alte taxe, cînd asista el însuși sau mandatarul sau la formalități ori le îndeplinește, în măsura în care legile și regulamentele tarii unde se efectuează formalitățile permit aceasta plata.

Nici predatorul, nici destinatarul care are dreptul de dispoziție, nici mandatarul lor nu pot lua în primire marfa.

§ 4. Dacă, pentru îndeplinirea formalităților, predatorul a indicat o statie unde prescripțiile în vigoare nu permit ca aceste formalități să fie îndeplinite, sau dacă el a dispus pentru aceste formalități orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, calea ferată procedează în modul pe care îl socotește cel mai avantajos pentru interesele celui îndreptățit și aduce la cunoștința predatorului măsurile luate.

Dacă predatorul a înscris în scrisoarea de trasura o mențiune de francare care include taxele vamale, calea ferată poate să îndeplinească formalitățile vamale la alegerea sa, fie în cursul transportului, fie la statia de destinație.

§ 5. Sub rezerva excepției prevăzute de § 4 al doilea alineat, destinatarul poate să îndeplinească formalitățile vamale la statia de destinație prevăzută cu un birou vamal, dacă prin scrisoarea de trasura se cere vamuirea la destinație sau dacă, în lipsa acestei cereri, marfa a sosit nevamuita. Destinatarul poate de asemenea îndeplini aceste formalități la statia de destinație fără birou vamal, dacă legile și reglementările statului o admit sau dacă exista o autorizare prealabilă din partea caii ferate și a organelor vamale.

Exercitarea unuia din aceste drepturi implica plata prealabilă a taxelor care grevează marfa.

Totuși, calea ferată poate proceda în conformitate cu § 4 dacă destinatarul nu a retras scrisoarea de trasura în termenul prevăzut de regulamentele în vigoare la statia de destinație.

Articolul 27

Termene de executare a contractului de transport

§ 1. Termenele de executare a contractului de transport sînt stabilite prin înțelegeri încheiate între căile ferate participante la transport sau prin tarifele internaționale aplicabile de la statia de predare pînă la statia de destinație.

Pentru anumite traficuri speciale și în anumite relații, aceste termene pot, de asemenea, să fie stabilite pe baza planurilor de transport aplicabile între căile ferate interesate; în acest caz, ele trebuie să fie reluate în tarife internaționale sau în convenții speciale, care să prevadă eventual derogarile de la § 3 la § 9 de mai jos.

Toate aceste termene nu pot fi superioare celor care rezultă din paragrafele următoare.

§ 2. Dacă nu sînt stabilite termene de executare a contractului de transport astfel cum se prevede la § 1 și sub rezerva dispozițiilor paragrafelor de mai jos, termenele de executare a contractului de transport sînt următoarele:

a) pentru vagoanele complete:

1. cu mare viteza:

- termen de expediere 12 ore;

- termen de transport, pentru fiecare

- fracțiune indivizibilă de 400 km 24 ore;

2. cu mica viteza:

- termen de expediere 24 ore;

- termen de transport, pentru fiecare

- fracțiune indivizibilă de 300 km 24 ore;

b) pentru expeditiile de coletărie:

1. cu mare viteza:

- termen de expediere 12 ore;

- termen de transport, pentru fiecare

- fracțiune indivizibilă de 300 km 24 ore;

2. cu mica viteza:

- termen de expediere 24 ore;

- termen de transport, pentru fiecare

- fracțiune indivizibilă de 200 km 24 ore.

Toate distanțele se referă la distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

§ 3. Termenul de transport se calculează la distanta totală între statia de predare și statia de destinație. Termenul de expediere nu se socotește decît o singură dată, oricare ar fi numărul rețelelor pe care se efectuează transportul.

§ 4. Calea ferată poate stabili termene suplimentare de o durată determinata în următoarele cazuri:

a) expeditii predate la transport sau eliberate în afară statiilor;

b) expeditii care parcurg:

1. o linie sau o rețea care nu este dotată pentru îndrumarea rapida a expeditiilor;

2. o racordare care leagă doua linii ale aceleiași rețele sau ale unor rețele diferite;

3. o linie secundară;

4. linii de ecartament diferit;

5. marea sau căile navigabile interioare;

6. o sosea, dacă nu exista legătură feroviara;

c) expeditii care sînt taxate după tarifele interne speciale sau excepționale cu tarife reduse;

d) împrejurări extraordinare de natura sa determine o dezvoltare anormala a traficului sau dificultăți anormale pentru exploatare.

§ 5. Termenele suplimentare prevăzute la § 4 lit. a) la c) trebuie să figureze în tarifele sau în prescripțiile publicate în forma cuvenită în fiecare stat.

Cele prevăzute la § 4 lit. d) trebuie să fie publicate și nu pot intră în vigoare înainte de publicarea lor.

§ 6. Termenul de executare a contractului de transport începe să curgă de la ora 24,00 a zilei în care marfa a fost primită la transport. Cu toate acestea, pentru expeditiile cu mare viteza, termenul începe să curgă cu 24 de ore mai tirziu dacă ziua care urmează celei în care marfa a fost primită la transport este o duminica sau o zi de sărbătoare legală și dacă statia de predare nu este deschisă pentru expeditii cu mare viteza în aceasta duminica sau zi de sărbătoare.

§ 7. Termenul de executare a contractului de transport se prelungește, cu excepția unei culpe imputabile caii ferate, cu durata stationarii necesară pentru:

a) verificarea conform art. 21 și 22 § 1, din care rezultă diferențe față de mențiunile făcute în scrisoarea de trasura;

b) îndeplinirea formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative;

c) modificarea contractului de transport conform art. 30 sau 31;

d) ingrijirile speciale ce trebuie date mărfii;

e) transbordatrea sau refacerea unei incarcaturi defectuoase efectuate de predator;

f) orice întrerupere a traficului care împiedica în mod temporar începerea sau continuarea transportului.

Cauza și durata acestor prelungiri trebuie să fie menționate în scrisoarea de trasura. Dacă este cazul, ele pot fi dovedite prin alte mijloace.

§ 8. Termenul de executare a contractului de transport se suspenda pentru:

a) mica viteza, duminicile și în zilele de sarbatori legale;

b) mare viteza, duminicile și în anumite zile de sarbatori legale dacă, într-un stat, prescripțiile în vigoare prevăd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern;

c) mare și mica viteza, simbetele cînd, într-un stat, prescripțiile în vigoare prevăd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern.

§ 9. Cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie să ia sfîrșit după ora de închidere a statiei de destinație, expirarea acestui termen se amina pînă la trecerea a doua ore de la ora cînd se redeschide statia.

În afară de aceasta, pentru expeditiile cu mare viteza, cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie să ia sfîrșit într-o duminica sau într-o zi de sărbătoare potrivit § 8 lit. b), expirarea acestui termen se amina pînă la ora corespunzătoare a primei zile lucrătoare care urmează.

§ 10. Termenul de executare a contractului de transport este respectat dacă, înainte de expirarea lui:

a) sosirea mărfii este avizată și aceasta este ținuta la dispoziția destinatarului, în cazul expeditiilor care se eliberează în statie și a căror sosire trebuie avizată;

b) marfa este ținuta la dispoziția destinatarului, în cazul expeditiilor care se eliberează în statie și care nu se avizează;

c) marfa este pusă la dispoziția destinatarului, în cazul expeditiilor care se eliberează în afară statiilor.

Articolul 28

Eliberarea

§ 1. Calea ferată este obligată sa remită scrisoarea de trasura și sa elibereze marfa destinatarului, în statia de destinație, contra semnăturii de primire și contra plății creanțelor caii ferate puse în sarcina destinatarului.

Primirea scrisorii de trasura obliga pe destinatar sa plătească caii ferate suma creanțelor puse în sarcina sa.

§ 2. Sînt asimilate eliberării destinatarului, cînd sînt efectuate conform prescripțiilor în vigoare la statia de destinație:

- predarea mărfii către autoritățile vamale sau fiscale în locurile lor de expediție sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu se găsesc sub paza caii ferate;

- antrepozitarea la calea ferată a mărfii sau depozitarea ei la o casa de expediție ori într-un antrepozit public.

§ 3. Prescripțiile în vigoare la statia de destinație sau convențiile încheiate cu destinatarul stabilesc dreptul sau obligația caii ferate sa predea marfa destinatarului în altă parte decît în statia de destinație, fie pe o linie industriala, fie la domiciliul sau, fie într-un depozit al caii ferate. Dacă aceasta preda sau încredințează marfa pe o linie industriala, la domiciliu sau într-un depozit, eliberarea se considera efectuată în momentul acestei remiteri.

Cu excepția unei înțelegeri contrare între calea ferată și beneficiarul unei linii industriale, operațiile efectuate de calea ferată, în contul și sub îndrumarea acestui beneficiar, nu sînt cuprinse în contractul de transport.

§ 4. După sosirea mărfii în statia de destinație, destinatarul poate cere caii ferate să-i remită scrisoarea de trasura și să-i elibereze marfa.

Dacă este stabilită pierderea mărfii sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului prevăzut la art. 39 § 1, destinatarul poate să-și valorifice în nume propriu, față de calea ferată, drepturile care îi revin din contractul de transport.

§ 5. Cel îndreptățit poate refuza primirea mărfii, chiar după primirea scrisorii de trasura și plata taxelor, atita timp cît nu s-a procedat la verificările pe care le-a cerut pentru a se constata o paguba pe care o invoca.

§ 6. Pe lîngă aceasta, eliberarea mărfii se efectuează potrivit prescripțiilor în vigoare la statia de destinație.

Articolul 29

Rectificarea încasărilor

§ 1. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau încasarea taxelor, ceea ce s-a încasat în plus nu se restituie de calea ferată sau partea rămasă neincasata nu se plătește acesteia decît dacă diferența depășește 4 unități de cont de scrisoare de trasura. Restituirea se efectuează din oficiu.

§ 2. Diferența neincasata se plătește caii ferate de predator dacă scrisoarea de trasura nu este scoasa de la casa. Dacă scrisoarea de trasura a fost primită de destinatar sau cînd contractul de transport a fost modificat în conformitate cu art. 31, predatorul nu este obligat sa plătească diferența neincasata decît în măsura în care aceasta diferența se referă 1a taxele pe care le-a luat în sarcina sa, potrivit mențiunii de francare folosite în scrisoarea de trasura. Restul acestei diferențe este în sarcina destinatarului.

§ 3. Pentru sumele datorate în temeiul prezentului articol curge o dobinda de 5% pe an din ziua punerii în întîrziere pentru plata sau din ziua reclamației prevăzute la art. 53 ori, dacă nu a avut loc nici punere în întîrziere, nici reclamație, din ziua chemării în judecata.

Dacă cel în drept nu prezintă caii ferate documentele justificative necesare pentru tratarea definitivă a reclamației, într-un termen acceptabil care i s-a fixat, dobinzile nu curg de la expirarea termenului fixat și pînă la prezentarea efectivă a documentelor.

Articolul 30

Modificarea de către predator

§ 1. Predatorul poate, prin dispoziții ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind:

a) retragerea mărfii la statia de predare;

b) oprirea mărfii în parcurs;

c) amînarea eliberării mărfii;

d) eliberarea mărfii unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura;

e) eliberarea mărfii la o alta statie decît statia de destinație înscrisă în scrisoarea de trasura;

f) înapoierea mărfii la statia de predare;

g) stabilirea unui ramburs;

h) majorarea, micșorarea sau anularea unui ramburs;

i) preluarea în sarcina sa a taxelor unei expeditii nefrancate sau majorarea celor luate în sarcina sa în conformitate cu art. 15 § 2.

Tarifele caii ferate de predare pot sa prevadă ca dispozițiile de la lit. g) la i) sa nu fie admise.

Dispozițiile complementare sau tarifare internaționale în vigoare între căile ferate participante la transport pot sa admită dispoziții neenumerate mai sus.

În nici un caz, dispozițiile nu trebuie să aibă ca efect divizarea expeditiei.

§ 2. Aceste dispoziții trebuie să fie date statiei de predare printr-o declarație scrisă conform modelului stabilit și publicat de calea ferată.

Aceasta declarație trebuie să fie reprodusa și semnată de predator pe duplicatul scrisorii de trasura, care trebuie prezentat caii ferate odată cu declarația. Statia de predare certifica primirea dispoziției aplicind ștampila cu data pe duplicat, sub declarația predatorului, după care duplicatul se înapoiază predatorului.

Cînd predatorul cere majorarea, micșorarea sau anularea unui ramburs, el trebuie să prezinte titlul care i-a fost eliberat. În caz de majorare sau de diminuare a rambursului, acest titlu, după rectificare, este înapoiat predatorului; în caz de anulare, el nu se restituie.

Orice dispoziție data sub alte forme decît cele prevăzute este nulă.

§ 3. Cînd calea ferată da urmare dispozițiilor predatorului fără sa ceara prezentarea duplicatului și dacă acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea ferată este răspunzătoare față de acesta de paguba care ar rezultă din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despăgubire nu trebuie să depășească niciodată despăgubirea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

§ 4. Dreptul predatorului, chiar dacă este în posesia duplicatului scrisorii de trasura, de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care destinatarul:

a) a retras scrisoarea de trasura;

b) a acceptat marfa;

c) și-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4;

d) este autorizat, în conformitate cu art. 31, sa dea dispoziții, de îndată ce transportul a intrat pe teritoriul vamal al tarii de destinație.

Începînd din acest moment, calea ferată trebuie să se conformeze dispozițiilor și instrucțiunilor destinatarului.

Articolul 31

Modificarea de către destinatar

§ 1. Cînd predatorul nu a luat în sarcina sa taxele aferente transportului în țara de destinație și nici nu a făcut în scrisoarea de trasura mențiunea "Destinatar neautorizat sa dea dispoziții ulterioare" destinatarul poate, prin dispoziții ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind:

a) oprirea mărfii în parcurs;

b) amînarea eliberării mărfii;

c) eliberarea mărfii, în țara de destinație, unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura;

d) eliberarea mărfii, în țara de destinație, la o alta statie decît statia de destinație înscrisă în scrisoarea de trasura, cu excepția unor dispoziții contrare ale tarifelor internaționale;

e) îndeplinirea formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative în conformitate cu art. 26 § 3.

Dispozițiile complementare sau tarifele internaționale în vigoare între căile ferate participante la transport pot sa prevadă dispoziții neenumerate mai sus.

În nici un caz, dispozițiile nu trebuie să aibă ca efect divizarea expeditiei.

Dispozițiile destinatarului nu sînt executorii decît după intrarea expeditiei pe teritoriul vamal al tarii de destinație.

§ 2. Aceste dispoziții trebuie să fie date, la statia de destinație sau la statia de intrare în țara de destinație, printr-o declarație scrisă, conformă modelului stabilit și publicat de calea ferată.

Orice dispoziție data sub alte forme decît cele prevăzute este nulă.

§ 3. Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care acesta:

a) a retras scrisoarea de trasura;

b) a acceptat marfa;

c) și-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4;

d) a indicat în conformitate cu § 1 lit. c) o persoană și aceasta a retras scrisoarea de trasura sau și-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4.

§ 4. Dacă destinatarul a dispus ca marfa să fie eliberata unei alte persoane, aceasta nu este autorizata sa modifice contractul de transport.

Articolul 32

Executarea dispozițiilor ulterioare

§ 1. Calea ferată nu poate refuza executarea dispozițiilor date în conformitate cu art. 30 și 31, nici intirzia executarea, în afară de cazurile cînd:

a) ea nu mai este posibila în momentul în care dispozițiile sosesc la statia care trebuie să le execute;

b) ea este de natura a perturba serviciul regulat al exploatării;

c) ea este contrară, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinație, legilor și regulamentelor unui stat, în special prescripțiilor vamale sau ale altor autorități administrative;

d) valoarea mărfii, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinație, nu acoperă, după aprecierea caii ferate, toate taxele care vor greva marfa la sosirea la noua sa destinație, numai dacă aceste taxe nu se plătesc sau plata lor nu se garantează imediat.

Cel care a dat dispoziții este înștiințat cît mai curînd posibil despre piedicile care se opun la executarea lor.

Cînd calea ferată nu este în măsura sa prevadă aceste impiedicari, cel care a dat dispoziții suporta toate consecințele care rezultă din începerea executării lor.

§ 2. Taxele care se ivesc din executarea unei dispoziții, cu excepția celor care rezultă din culpa caii ferate, trebuie să fie plătite conform art. 15.

§ 3. Sub rezerva § 1, calea ferată este răspunzătoare, în caz de culpa din partea sa, de consecințele neexecutării sau executării inexacte a unei dispoziții. Cu toate acestea, eventuala despăgubire nu trebuie să fie niciodată mai mare decît cea prevăzută în caz de pierdere a mărfii.

Articolul 33

Împiedicarea la transport

§ 1. În caz de împiedicare la transport, calea ferată hotărăște dacă este preferabil sa transporte din oficiu marfa modificind itinerarul sau dacă este indicat, în interesul predatorului, să-i ceara instrucțiuni comunicindu-i informațiile utile de care calea ferată dispune.

În afară de cazul cînd calea ferată este în culpa, ea poate să perceapă tariful de transport aplicabil pe itinerarul parcurs și dispune de termenele corespunzătoare acestui itinerar.

§ 2. Dacă continuarea transportului nu este posibila, calea ferată cere instrucțiuni de la predator. Aceasta cerere nu este obligatorie în cazurile de impiedicari temporare care rezultă din măsurile luate pentru aplicarea art. 3 § 4.

§ 3. Predatorul poate să dea instrucțiuni în scrisoarea de trasura pentru cazul cînd s-ar ivi o împiedicare la transport.

Cînd calea ferată considera ca acestea nu pot fi executate, ea cere noi instrucțiuni.

§ 4. Predatorul înștiințat despre o împiedicare la transport poate să dea instrucțiunile sale fie la statia de predare, fie la statia unde se găsește marfa. Dacă aceste instrucțiuni modifica denumirea destinatarului sau statiei de destinație, ori sînt date statiei unde se găsește marfa, predatorul trebuie să le înscrie pe duplicatul scrisorii de trasura și să prezinte acest duplicat caii ferate.

§ 5. Cînd calea ferată da urmare instrucțiunilor predatorului fără a pretinde prezentarea duplicatului scrisorii de trasura și dacă acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea ferată este răspunzătoare față de acesta pentru paguba care rezultă din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despăgubire nu trebuie să depășească niciodată pe cea prevăzută pentru pierderea mărfii.

§ 6. Dacă predatorul înștiințat de o împiedicare la transport nu da, într-un termen convenabil, instrucțiuni executabile, calea ferată procedează potrivit prescripțiilor privind împiedicarea la eliberare în vigoare la locul unde marfa a fost reținută.

Dacă marfa a fost vinduta, prețul vinzarii, după scăderea taxelor care grevează marfa, trebuie să fie ținut la dispoziția predatorului. Dacă prețul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie să plătească diferența.

§ 7. Cînd împiedicarea la transport încetează înaintea sosirii instrucțiunilor predatorului, marfa este indrumata la destinația sa fără a se aștepta instrucțiunile; predatorul este înștiințat despre aceasta în cel mai scurt timp posibil.

§ 8. Cînd împiedicarea la transport intervine după ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea ferată trebuie să înștiințeze acest destinatar. Dispozițiile de la § 1, § 2, § 6, § 7 și § 9 se aplică prin analogie.

§ 9. În afară de cazul cînd calea ferată este în culpa ea poate, în caz de împiedicare la transport, sa perceapă taxa de stationare.

§ 10. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 33.

Articolul 34

Împiedicarea la eliberare

§ 1. În caz de împiedicare la eliberarea mărfii, statia de destinație trebuie să înștiințeze despre aceasta, fără întîrziere, predatorul, prin intermediul statiei de predare, pentru a-i cere instrucțiuni.

Predatorul trebuie să fie înștiințat direct, fie în scris, fie telegrafic, fie prin telex, atunci cînd el a cerut aceasta prin scrisoarea de trasura; taxele pentru aceasta înștiințare grevează marfa.

§ 2. Cînd împiedicarea la eliberare încetează înainte de sosirea instrucțiunilor predatorului la statia de destinație, marfa se eliberează destinatarului. Predatorul trebuie să fie înștiințat despre aceasta fără întîrziere printr-o scrisoare recomandată; taxele pentru aceasta înștiințare grevează marfa.

§ 3. În cazul cînd destinatarul refuza marfa, predatorul are dreptul sa dea instrucțiuni, chiar dacă nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trasura.

§ 4. Predatorul poate, de asemenea, sa ceara printr-o mențiune în scrisoarea de trasura ca marfa să-i fie înapoiată din oficiu dacă se ivește o împiedicare la eliberare. În afară de acest caz, este necesar consimțămîntul sau expres.

§ 5. Dacă tarifele nu dispun altfel, în aceasta privinta, instrucțiunile predatorului trebuie să fie date prin intermediul statiei de predare.

§ 6. Pentru tot ce nu este prevăzut mai sus, calea ferată care are sarcina de a elibera marfa procedează conform prescripțiilor în vigoare la locul eliberării.

Dacă marfa a fost vinduta, prețul vinzarii, după scăderea taxelor care grevează marfa, trebuie să fie ținut la dispoziția predatorului. Dacă prețul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie să plătească diferența.

§ 7. Dacă împiedicarea la eliberare se ivește după ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea ferată trebuie să înștiințeze acest destinatar.

Dispozițiile de la § 1, § 2 și § 6 sînt aplicabile prin analogie.

§ 8. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 34.

Articolul 35

Răspunderea colectivă a căilor ferate

§ 1. Calea ferată care a primit marfa la transport, cu scrisoarea de trasura, este răspunzătoare de executarea transportului pe întregul parcurs pînă la eliberare.

§ 2. Fiecare cale ferată următoare, prin însuși faptul luării în primire a mărfii cu scrisoarea de trasura, participa la contractul de transport, în conformitate cu stipulațiile din acest document și își asuma obligațiile care rezultă din acesta, sub rezerva dispozițiilor art. 55 § 3 privind calea ferată de destinație.

Articolul 36

Întinderea răspunderii

§ 1. Calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenite din momentul primirii la transport și pînă la eliberare, precum și pentru paguba care rezultă din depășirea termenului de executare a contractului de transport.

§ 2. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere dacă pierderea, avarierea sau depășirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza o culpa a celui îndreptățit, o dispoziție a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al mărfii (deteriorare interioară, pierdere de greutate sau de valoare etc.) sau împrejurări pe care calea ferată nu le putea evita și ale căror urmări nu le putea inlatura.

§ 3. Calea ferată este scutită de aceasta răspundere cînd pierderea sau avarierea se datorează riscurilor speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos:

a) transportul efectuat în vagon descoperit potrivit dispozițiilor aplicabile sau înțelegerilor încheiate între predator și calea ferată și menționate în scrisoarea de trasura;

b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile care prin natura lor sînt expuse la pierderi din greutate sau avarieri, dacă nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate;

c) operații de încărcare efectuate de predator sau de descărcare efectuate de destinatar potrivit dispozițiilor aplicabile sau înțelegerilor încheiate între predator și calea ferată și menționate în scrisoarea de trasura, sau înțelegerilor încheiate între destinatar și calea ferată;

d) încărcare defectuoasă în cazul cînd aceasta încărcare a fost efectuată de predator potrivit dispozițiilor aplicabile sau înțelegerilor între acesta și calea ferată și menționate în scrisoarea de trasura;

e) îndeplinirea de predator, destinatar sau un mandatar al unuia din ei a formalităților cerute de organele vamale sau de alte autorități administrative;

f) natura anumitor mărfuri expuse din cauze inerente însăși acestei naturi la pierderea totală sau parțială ori la avariere, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioară și spontana, uscare, imprastiere;

g) denumire neregulata, inexactă sau incompleta de obiecte excluse de la transport sau admise în anumite condiții sau nerespectarea de predator a măsurilor de precautie prescrise pentru obiectele admise în anumite condiții;

h) transport de animale vii;

i) transport care, potrivit dispozițiilor aplicabile sau înțelegerilor încheiate între predator și calea ferată și menționate în scrisoarea de trasura, trebuie să fie efectuat cu însoțitor, dacă pierderea sau avarierea rezultă dintr-un risc pe care insotirea avea drept scop sa-l evite.

Articolul 37

Sarcina probei

§ 1. Proba ca pierderea, avarierea sau depășirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza una din faptele prevăzute la art. 36 § 2, cade în sarcina caii ferate.

§ 2. Cînd calea ferată, ținînd seama de împrejurările de fapt, stabilește ca pierderea sau avarierea a putut rezultă din unu sau mai multe din riscurile speciale prevăzute la art. 36 § 3, exista prezumția ca paguba rezultă din aceste riscuri. Cel îndreptățit păstrează totuși dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri.

Aceasta prezumție nu este aplicabilă în cazul prevăzut la art. 36 § 3 a) dacă exista o lipsa cantitativă mare sau o pierdere de colet.

Articolul 38

Prezumția în caz de repredare

§ 1. Cînd un transport predat în conformitate cu regulile uniforme a făcut obiectul unei repredari supuse acelorași reguli și cînd o pierdere parțială sau o avariere este constatată după aceasta repredare, exista prezumția ca ea s-a produs în cursul executării ultimului contract de transport, dacă transportul a rămas în paza caii ferate și a fost repredat în aceeași stare în care a sosit la statia de repredare.

§ 2. Aceasta prezumție este de asemenea aplicabilă cînd contractul de transport anterior repredarii nu era supus regulilor uniforme, dacă acestea ar fi fost aplicabile în cazul cînd transportul s-ar fi efectuat direct între prima statie de predare și ultima statie de destinație.

Articolul 39

Prezumția de pierdere a mărfii

§ 1. Cel îndreptățit poate, fără a avea de făcut alte dovezi, sa considere marfa ca pierdută cînd ea nu a fost eliberata destinatarului sau ținuta la dispoziția sa în cele 30 de zile care urmează după împlinirea termenelor de executare a contractului de transport.

§ 2. Cel îndreptățit, primind plata despăgubirii pentru marfa pierdută, poate cere în scris să fie înștiințat fără întîrziere în cazul cînd marfa este regasita în curs de un an de la plata despăgubirii. Despre aceasta cerere calea ferată eliberează o dovadă scrisă.

§ 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptățit poate pretinde ca marfa să-i fie eliberata la una din stațiile din parcurs. În acest caz, el trebuie să plătească taxele aferente transportului de la statia de predare și pînă la aceea unde are loc eliberarea și sa restituie despăgubirea primită, din care se vor scădea taxele care au fost cuprinse în aceasta despăgubire. Cu toate acestea, el păstrează drepturile sale la despăgubire pentru depășirea termenului de executare a contractului de transport prevăzute la art. 43 și 46.

§ 4. În lipsa fie a cererii prevăzute la § 2, fie a instrucțiunilor date în termenul prevăzut la § 3, sau dacă marfa este regasita după mai mult de un an de la plata despăgubirii, calea ferată dispune de aceasta în conformitate cu legile și regulamentele statului de care aparține.

Articolul 40

Despăgubirea în caz de pierdere

§ 1. În caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzînd orice alte daune-interese, o despăgubire calculată după cursul bursei, în lipsa unui astfel de curs după cursul curent al pieței și, în lipsa și a unuia și a altuia, după valoarea uzuală a mărfurilor de aceeași natura și calitate, la locul și data la care marfa a fost primită la transport.

§ 2. Sub rezerva limitării prevăzute la art. 45, despăgubirea nu poate depăși 17 unități de cont pe kilogram brut de marfa lipsa.

§ 3. În afară de aceasta, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite cu ocazia transportului mărfii pierdute.

§ 4. Cînd calculul despăgubirii implica o convertire a sumelor exprimate în unități monetare străine, aceasta se face după cursul din ziua și locul plății despugubirii.

Articolul 41

Răspunderea în caz de pierdere din greutate în timpul transportului

§ 1. La mărfurile care, datorită naturii lor, suferă în mod obișnuit o pierdere din greutate prin simplul fapt al transportului, calea ferată nu răspunde oricare ar fi parcursul efectuat, decît de acea parte din lipsa care depășește toleranțele prevăzute mai jos:

a) 2% din greutate pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umeda, precum și pentru următoarele mărfuri:

- Blanuri

- Cărbuni și cocs

- Chit (mastic) proaspăt

- Ciuperci proaspete

- Coarne și copite

- Coji

- Fructe proaspete, uscate sau oparite

- Grăsimi

- Hamei

- Legume proaspete

- Lemn colorant, sfărîmat sau macinat

- Lemn de reglisa

- Lina

- Oase întregi sau macinate

- Par din coama sau coada (de cal)

- Par de porc

- Pești uscati

- Piei netabacite

- Piei tabacite

- Rădăcini

- Ramasile de piei (netabacite)

- Sare

- Sapunuri și unsori consistente

- Tendoane de animale

- Turba

- Tutun proaspăt în foi

- Tutun tăiat;

b) 1% din greutate pentru toate celelalte mărfuri uscate.

§ 2. Limitarea răspunderii prevăzute la § 1 nu poate fi invocată dacă se face dovada, după împrejurările de fapt, ca pierderea nu rezultă din cauzele care justifica toleranta.

§ 3. În cazul cînd se transporta mai multe colete cu o singura scrisoare de trasura, pierderea din greutate în timpul transportului se calculează pentru fiecare colet, dacă greutatea acestuia la predare s-a indicat separat în scrisoarea de trasura sau poate fi constatată în alt mod.

§ 4. În caz de pierdere totală a mărfii, la calcularea despăgubirii nu se face nici o scădere pentru pierderea din greutate în timpul transportului.

§ 5. Acest articol nu deroga de la cele prevăzute la art. 36 și 37.

Articolul 42

Despăgubirea în caz de avariere

§ 1. În caz de avariere a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, fără orice alte daune-interese, o despăgubire echivalenta cu deprecierea mărfii. Suma să se calculează aplicind la valoarea mărfii, stabilită potrivit art. 40, procentul de depreciere constatat la locul de destinație.

§ 2. Despăgubirea nu poate depăși:

a) dacă toată marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală;

b) dacă numai o parte din marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părții depreciate.

§ 3. Calea ferată trebuie să restituie, în plus, în proporția determinata la § 1, taxele prevăzute la art. 40 § 3.

Articolul 43

Despăgubirea în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport

§ 1. Dacă rezultă o paguba, inclusiv o avariere, din depășirea termenului de executare a contractului de transport, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire care nu poate depăși triplul tarifului de transport.

§ 2. În caz de pierdere totală a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu se poate cumula cu cea de la art. 40.

§ 3. În caz de pierdere parțială a mărfii, despăgubirea prevăzută la § 1 nu poate depăși triplul tarifului de transport pentru partea expeditiei care nu s-a pierdut.

§ 4. În caz de avariere a mărfii care nu rezultă din depășirea termenului de executare a contractului de transport, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea de la art. 42.

§ 5. În nici un caz, cumulul despăgubirii prevăzute la § 1 cu cele de la art. 40 și 42 nu poate să dea loc la plata unei despăgubiri superioare celei care s-ar datora în caz de pierdere totală a mărfii.

§ 6. Calea ferată poate să prevadă, în tarife internaționale sau convenții speciale, alte modalități de despăgubire decît cele prevăzute la § 1 de mai sus cînd, în conformitate cu art. 27 § 1, termenul de executare a contractului de transport se stabilește pe baza planurilor de transport.

Dacă, în acest caz, termenele de executare a contractului de transport prevăzute la art. 27 § 2 sînt depășite, cel îndreptățit poate să ceara fie despăgubirea prevăzută la § 1 de mai sus, fie pe cea fixată prin tariful internațional sau convenția specială care se aplică.

Articolul 44

Despăgubirea în caz de dol sau de culpa grava

Cînd pierderea, avarierea sau depășirea termenului de executare a contractului de transport, precum și neexecutarea sau executarea defectuoasă de calea ferată a operațiilor auxiliare prevăzute de regulile uniforme, au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate, aceasta trebuie să-l despăgubească integral pe cel îndreptățit pentru paguba dovedită.

În caz de culpa grava, despăgubirea este totuși limitată la dublul sumelor maxime prevăzute la art. 25, 26, 30, 32, 33, 40, 42, 43, 45 și 46.

Articolul 45

Limitarea despăgubirii prin anumite tarife

Cînd calea ferată acorda condiții speciale de transport prin tarife speciale sau excepționale care comporta o reducere față de tariful de transport calculat potrivit tarifelor generale, ea poate limita despăgubirea datorată celui îndreptățit în caz de pierdere, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport, în măsura în care o asemenea limitare este prevăzută în tarif.

Cînd aceste condiții speciale de transport se aplică numai pe o parte din parcurs, aceasta limitare nu poate fi invocată decît dacă faptul care a dat naștere la despăgubire s-a produs pe aceasta parte.

Articolul 46

Despăgubirea în caz de declarare a interesului la eliberare

În caz de declarare a interesului la eliberare, în afară de despăgubirile prevăzute la art. 40, 42, 43 și 45, se poate cere o despăgubire pentru paguba suplimentară dovedită pînă la concurenta sumei declarate.

Articolul 47

Dobinzi la despăgubire

§ 1. Cel îndreptățit poate să ceara dobinzi la despăgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamației prevăzute la art. 53 sau, dacă nu s-a făcut reclamație, din ziua chemării în judecata.

§ 2. Dobinzile nu sînt datorate decît dacă despăgubirea depășește 4 unități de cont de fiecare scrisoare de trasura.

§ 3. Dacă cel îndreptățit nu prezintă caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitivă a reclamației, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat și prezentarea efectivă a documentelor.

Articolul 48

Răspunderea în traficul cale ferată-mare

§ 1. În transporturile cale ferată-mare care parcurg liniile indicate la art. 2 § 2 al convenției, fiecare stat poate să adauge toate cauzele de exonerare enunțate mai jos la cele prevăzute la art. 36, cerind să se facă o mențiune corespunzătoare în lista liniilor supuse regulilor uniforme.

Cărăușul nu poate să se prevaleze de dispoziția de mai sus, decît dacă face proba ca pierderea, avarierea sau depășirea termenului de executare a contractului de transport a survenit pe parcursul maritim, din momentul încărcării mărfii la bordul navei și pînă la descărcarea ei de pe nava.

Aceste cauze de exonerare sînt următoarele:

a) acțiunile, neglijența sau omisiunea căpitanului, echipajului, pilotului sau a prepușilor cărăușului în navigația sau administrarea vasului;

b) imposibilitatea navei de a naviga, cu condiția pentru cărăuș să facă dovada ca aceasta stare nu este imputabilă unei lipse de grija normală din partea sa de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, o echipare și o aprovizionare corespunzătoare, sau de a amenaja și pune în buna stare toate părțile vasului unde este încărcată marfa, în asa fel ca ele să fie apte pentru primirea, transportul și păstrarea mărfii;

c) incendiul, cu condiția pentru cărăuș să facă dovada ca el nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin acelea ale căpitanului, echipajului, pilotului ori ale prepușilor săi;

d) pericolele, primejdiile sau accidentele de mare ori alte ape navigabile;

e) salvarea sau încercarea de salvare de vieți ori de bunuri pe mare;

f) încărcarea mărfii pe puntea navei, cu condiția ca ea sa fi fost încărcată pe punte cu consimțămîntul predatorului înscris în scrisoarea de trasura și ca ea sa nu se afle încărcată în vagon.

Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima și nici nu micșorează cu nimic obligațiile generale ale cărăușului și îndeosebi obligația sa de a manifesta o grija normală pentru a pune nava în stare de navigație sau pentru a-i asigura o armare, o echipare și o aprovizionare corespunzătoare, ori pentru a amenaja și pune în buna stare toate părțile vasului unde este încărcată marfa, în asa fel ca ele să fie apte pentru primirea, transportul și păstrarea mărfii.

Cînd cărăușul invoca cauzele de exonerare de mai sus, el rămîne totuși răspunzător dacă cel îndreptățit face dovada ca pierderea, avarierea mărfii sau depășirea termenului de executare a contractului de transport se datorează unei alte culpe a cărăușului, căpitanului, echipajului, pilotului sau a prepușilor săi, decît aceea prevăzută la lit. a).

§ 2. Cînd un același parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menționată la art. 3 și 10 ale convenției, regimul de răspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie să fie același pentru toate aceste întreprinderi.

În afară de aceasta, cînd aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie să facă în prealabil obiectul unei înțelegeri între aceste state.

§ 3. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunică oficiului central. Ele intră în vigoare, cel mai devreme, la expirarea unui termen de 30 de zile începînd de la data scrisorii prin care oficiul central notifica aceste măsuri celorlalte state.

Expeditiilor în curs de transport nu li se aplică măsurile sus-menționate.

Articolul 49

Răspunderea în caz de accident nuclear

Calea ferată este scutită de răspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme, cînd paguba a fost cauzată de un accident nuclear și dacă, în aplicarea legilor și regulamentelor unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploatează o instalatie nucleara sau o altă persoană; care îl substituie este răspunzătoare de aceasta paguba.

Articolul 50

Răspunderea caii ferate pentru agenții săi

Calea ferată răspunde pentru agenții săi și pentru alte persoane pe care le folosește pentru executarea transportului.

Totuși, dacă la cererea unui interesat, acești agenți și alte persoane întocmesc scrisorile de trasura, fac traduceri sau prestează alte servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt considerați ca lucrează în contul persoanei pentru care fac aceste servicii.

Articolul 51

Alte acțiuni

În toate cazurile în care se aplică regulile uniforme, orice acțiune privind răspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitată împotriva caii ferate decît în condițiile și limitele acestor reguli.

Aceeași regula se aplică și pentru orice acțiune exercitată împotriva agenților și altor persoane pentru care calea ferată răspunde potrivit art. 50.

Articolul 52

Constatarea pierderii parțiale sau a avarierii

§ 1. Cînd o pierdere parțială sau o avariere este descoperită sau presupusa de calea ferată sau cînd ea este invocată de cel îndreptățit, calea ferată trebuie să întocmească fără întîrziere și, dacă este posibil, în prezenta celui îndreptățit un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea mărfii, greutatea sa și, pe cît posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia și momentul cînd s-a produs.

O copie a acestui proces-verbal trebuie să fie inminata gratuit celui îndreptățit.

§ 2. Cînd cel îndreptățit nu accepta constatările din procesul-verbal, el poate cere ca starea și greutatea mărfii, precum și cauza și valoarea pagubei, să fie constatate de un expert numit de părți sau pe cale judiciară. Procedura este supusă legilor și regulamentelor statului unde are loc constatarea.

Articolul 53

Reclamații

§ 1. Reclamațiile referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris caii ferate menționate la art. 55.

§ 2. Dreptul de a prezenta o reclamație aparține persoanelor care au dreptul de a acționa calea ferată în temeiul art. 54.

§ 3. Cînd reclamația este facuta de predator, el trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, el trebuie să prezinte autorizația destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediția.

Cînd reclamația este facuta de destinatar el trebuie să prezinte scrisoarea de trasura dacă aceasta i-a fost predată.

§ 4. Scrisoarea de trasura, duplicatul și celelalte documente pe care cel îndreptățit socotește util să le anexeze la reclamație trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate, în forma cuvenită, cînd calea ferată o cere.

La lichidarea reclamației, calea ferată poate pretinde prezentarea scrisorii de trasura în original, a duplicatului sau a cuponului de rambus, pentru a face pe acestea mențiunea despre lichidarea reclamației.

Articolul 54

Persoanele care pot acționa calea ferată

§ 1. Acțiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport nu aparține decît celui care a efectuat plata.

§ 2. Acțiunea judecătorească referitoare la rambursele prevăzute la art. 19 nu aparține decît predatorului.

§ 3. Celelalte acțiuni judecătorești care izvorăsc din contractul de transport aparțin:

a) predatorului, pînă în momentul cînd destinatarul:

1. a retras scrisoarea de trasura;

2. a acceptat marfa, sau

3. și-a valorificat drepturile care-i aparțin în temeiul art. 28 § 4 sau al art. 31;

b) destinatarului, începînd din momentul în care:

1. a retras scrisoarea de trasura;

2. a acceptat marfa;

3. și-a valorificat drepturile care-i aparțin în temeiul art. 28 § 4, sau

4. și-a valorificat drepturile care-i aparțin în temeiul art. 31; cu toate acestea, dreptul de a exercita aceasta acțiune se stinge de îndată ce persoana imputernicita de destinatar potrivit art. 31 § 1 lit. c) a retras scrisoarea de trasura, a acceptat marfa sau a valorificat drepturile care-i aparțin în temeiul art. 28 § 4.

§ 4. Pentru a exercita acțiunile sale, predatorul trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, pentru exercitarea acțiunilor arătate la § 3 lit. a), el trebuie să prezinte autorizația destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediția.

Pentru a exercita acțiunile sale, destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trasura dacă aceasta i-a fost predată.

Articolul 55

Căile ferate care pot fi acționate

§ 1. Acțiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva caii ferate care a încasat această sumă sau împotriva aceleia în folosul căreia ea a fost încasată.

§ 2. Acțiunea judecătorească referitoare la rambursul prevăzut 1a art. 17 nu poate fi exercitată decît împotriva caii ferate de predare.

§ 3. Celelalte acțiuni judecătorești care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate împotriva caii ferate de predare, împotriva caii ferate de destinație sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naștere acțiunii.

Calea ferată de destinație poate fi actionata în judecata, chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura.

§ 4. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opțiune se stinge de îndată ce acțiunea a fost intentată împotriva uneia din aceste cai ferate.

§ 5. Acțiunea judecătorească poate fi exercitată împotriva unei alte cai ferate decît cele menționate la § 1, § 2 și § 3, cînd ea este formulată pe cale de cerere reconvențională sau de excepție în instanța, privitoare la o cerere principala intemeiata pe același contract de transport.

Articolul 56

Competența

Acțiunile judecătorești bazate pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fața judecătorului competent al statului de care depinde calea ferată actionata în judecata, în afară de cazul în care s-a stabilit altfel prin înțelegerile dintre state sau în actele de concesiune.

Cînd o cale ferată exploatează rețele autonome în state diferite, fiecare din aceste rețele este considerată pentru aplicarea acestui articol, ca o cale ferată distinctă.

Articolul 57

Stingerea acțiunii împotriva caii ferate

§ 1. Acceptarea mărfii de către cel îndreptățit stinge orice acțiune izvorita din contractul de transport împotriva caii ferate în caz de pierdere parțială, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport.

§ 2. Cu toate acestea, acțiunea nu se stinge:

a) în caz de pierdere parțială sau de avariere, dacă:

1. pierderea sau avarierea a fost constatată înainte ca cel îndreptățit sa fi primit marfa, în conformitate cu art. 52;

2. constatarea care trebuia să fie facuta, în conformitate cu art. 52, a fost omisa numai din culpa caii ferate;

b) în caz de reclamație pentru pagube neaparente a căror existenta este constatată după primirea mărfii de către cel îndreptățit, dacă acesta:

1. cere constatarea în conformitate cu art. 52 de îndată ce a descoperit paguba și cel mai tirziu în cele 7 zile care urmează acceptării mărfii, și

2. dovedește, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport și eliberarea mărfii;

c) în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport, dacă cel îndreptățit, în termen de 60 de zile și-a valorificat drepturile la una din căile ferate indicate la art. 55 § 3;

d) dacă cel îndreptățit dovedește ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate.

§ 3. Dacă marfa a fost repredata în conformitate cu art. 38 § 1, acțiunile în caz de pierdere parțială sau de avariere izvorite din unul din contractele de transport anterioare se sting ca și cînd ar fi vorba de un singur contract.

Articolul 58

Prescripția acțiunii

§ 1. Acțiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an.

Cu toate acestea, prescripția este de 2 ani în ceea ce privește acțiunea:

a) pentru plata unui ramburs încasat de calea ferată de la destinatar;

b) pentru plata unui rest din prețul unei vinzari efectuate de calea ferată;

c) intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol;

d) intemeiata pe un caz de frauda;

e) intemeiata pe unul din contractele de transport anterioare repredarii, în cazul prevăzut la art. 38 § 1;

§ 2. Prescripția curge pentru acțiunea:

a) în daune pentru pierdere totală: din a treizecea zi care urmează după expirarea termenului de executare a contractului de transport;

b) în daune pentru pierdere parțială, avariere sau depășirea termenului de executare a contractului de transport: din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii;

c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii, altor taxe sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare:

1. dacă s-a făcut plata: din ziua plății;

2. dacă nu s-a făcut plata: din ziua primirii mărfii la transport dacă plata incumba predatorului, sau din ziua în care destinatarul a retras scrisoarea de trasura dacă plata incumba acestuia;

3. dacă este vorba de sume plătite cu un buletin de francare: din ziua în care calea ferată remite predatorului contul taxelor prevăzut la art. 15 § 7; în lipsa acestei remiteri, termenul pentru creanțele caii ferate curge începînd din a treizecea zi după expirarea termenului de executare a contractului de transport;

d) caii ferate privind restituirea unei sume plătite de destinatar în locul predatorului, sau invers, și pe care calea ferată trebuie să o restituie celui îndreptățit: din ziua în care a fost facuta cererea de restituire;

e) referitoare la rambursul prevăzut la art. 17: din a treizecea zi care urmează după expirarea termenului de executare a contractului de transport;

f) privind plata prețului unei vinzari: din ziua vinzarii;

g) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autorități administrative: din ziua cererii acestor autorități;

h) în toate celelalte cazuri: din ziua în care dreptul poate fi exercitat.

Ziua indicată ca punct de începere a prescripției nu este niciodată cuprinsă în termen.

§ 3. În caz de reclamație adresată caii ferate în conformitate cu art. 53, cu documentele justificative necesare, prescripția se suspenda pînă în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamația și restituie documentele. În caz de acceptare parțială a reclamației, prescripția reîncepe să curgă pentru partea de reclamație care rămîne în litigiu. Dovada primirii reclamației sau a răspunsului, precum și aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina părții care invoca acest fapt.

Reclamațiile ulterioare avînd același obiect nu suspenda prescripția.

§ 4. Acțiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvențională sau de excepție.

§ 5. Sub rezerva dispozițiilor de mai sus, suspendarea și întreruperea prescripției sînt reglementate prin dreptul național.

Articolul 59

Lichidarea conturilor între căile ferate

§ 1. Orice cale ferată care a încasat fie la predare, fie la destinație, taxele sau alte creanțe care rezultă din contractul de transport trebuie să plătească căilor ferate interesate partea care le revine.

Modalitățile de plată se stabilesc prin înțelegeri încheiate între căile ferate.

§ 2. Sub rezerva drepturilor sale împotriva predatorului, calea ferată de predare este răspunzătoare de tariful de transport și de celelalte taxe pe care nu le-a încasat atunci cînd predatorul le-a luat în sarcina sa în conformitate cu art. 15.

§ 3. Cînd calea ferată de destinație eliberează marfa fără a incasa taxele sau alte creanțe care rezultă din contractul de transport, ea este răspunzătoare față de căile ferate care au participat la transport și față de ceilalți interesați.

§ 4. În cazul încetării plăților din partea unei cai ferate, constatată de oficiul central la cererea uneia din căile ferate creditoare, consecințele se suporta de toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporțional cu partea lor din tariful de transport.

Dreptul de acțiune în regres împotriva caii ferate a carei stare de încetare de plati a fost constatată rămîne rezervat.

Articolul 60

Regres în caz de pierdere sau de avariere

§ 1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru pierdere totală sau parțială ori pentru avariere, în baza regulilor uniforme, are drept de acțiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport în conformitate cu următoarele dispoziții:

a) calea ferată care a cauzat paguba este singura răspunzătoare;

b) cînd paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare din ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacă distincția nu este posibila, despăgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c);

c) dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, despăgubirea este repartizata între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepția acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

§ 2. În caz de insolvabilitate a uneia din aceste cai ferate, partea care îi revine și nu este plătită de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

Articolul 61

Regres în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport

§ 1. Articolul 60 se aplică și în caz de despăgubire plătită pentru depășirea termenului de executare a contractului de transport.

Dacă aceasta a fost cauzată de mai multe cai ferate, despăgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporțional cu durata intirzierii pe liniile respective.

§ 2. Termenele de executare a contractului de transport stabilite prin art. 27 se împart în felul următor:

a) cînd doua cai ferate au participat la transport:

1. termenul de expediere se împarte în părți egale;

2. termenul de transport se împarte proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor;

b) cînd trei cai ferate sau mai multe au participat la transport:

1. termenul de expediere se împarte în părți egale între calea ferată de predare și calea ferată de destinație;

2. termenul de transport se împarte între toate căile ferate:

- o treime în părți egale;

- restul de două treimi proporțional cu distanțele kilometrice de aplicare a tarifelor.

§ 3. Termenele suplimentare la care o cale ferată are dreptul se atribuie acestei cai ferate.

§ 4. Timpul scurs între predarea mărfii către calea ferată și începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv caii ferate de predare.

§ 5. Împărțirea de mai sus nu se ia în considerare decît în cazul cînd termenul total de executare a contractului de transport nu a fost respectat.

Articolul 62

Procedura acțiunii în regres

§ 1. Valabilitatea plății efectuate de calea ferată care exercită una din acțiunile în regres prevăzute la art. 60 și 61 nu poate fi contestată de calea ferată împotriva căreia se exercită acțiunea în regres, cînd despăgubirea a fost stabilită de o autoritate judecătorească și cînd acestei ultime cai ferate, după ce chemarea în judecata i-a fost notificată în forma cuvenită, i s-a dat posibilitatea sa intervină în proces.

Judecătorul sesizat cu acțiunea principala stabilește termenele acordate pentru înștiințare și pentru intervenție.

§ 2. Calea ferată care își exercită acțiunea în regres trebuie să-și formuleze cererea la una și aceeași instanța împotriva tuturor căilor ferate cu care nu a căzut de acord, sub sancțiunea de a-și pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.

§ 3. Judecătorul trebuie să hotărască prin una și aceeași hotărîre asupra tuturor acțiunilor în regres cu care este sesizat.

§ 4. Căile ferate acționate nu mai pot exercita nici o acțiune în regres ulterioară.

§ 5. Acțiuni în regres nu pot fi introduse în instanța referitoare la cererea de despăgubire exercitată de cel îndreptățit potrivit contractului de transport.

Articolul 63

Competența în materie de acțiuni în regres

§ 1. Jurisdicția sediului caii ferate împotriva căreia se exercită acțiunea în regres este singura competența pentru toate acțiunile în regres.

§ 2. Cînd acțiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea căreia îi va prezenta cererea sa.

Articolul 64

Înțelegeri referitoare la acțiunile în regres

Căile ferate pot deroga prin înțelegeri de la dispozițiile referitoare la acțiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepția celei de la art. 62 § 5.

Articolul 65

Derogări temporare

§ 1. Dacă situația economică și financiară a unui stat este de natura sa provoace dificultăți grave în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor titlului VI, fiecare stat poate deroga de la dispozițiile art. 15, 17 și 30 și sa decidă, pentru anumite traficuri, ca:

a) transporturile care se expediază din acest stat trebuie să fie francate:

1. pînă la frontierele sale, sau

2. cel puțin pînă la frontierele sale;

b) transporturile cu destinație pentru acest stat trebuie să fie francate la expediere:

1. cel puțin pînă la frontierele sale, atita timp cît statul de predare nu impune restrictia arătată la lit. a) pct. 1., sau

2. cel mult pînă la frontierele sale;

c) transporturile care provin din sau sînt destinate pentru acest stat nu pot fi grevate de nici un ramburs și ca debursele nu sînt admise, sau ca rambursele și debursele nu sînt admise decît în anumite limite;

d) predatorul nu poate modifica contractul de transport în ceea ce privește țara de destinație, francarea și rambursul.

§ 2. În aceleași condiții, statele pot autoriza căile ferate sa deroge de la dispozițiile art. 15, 17, 30 și 31 și sa decidă, pentru traficurile lor reciproce, ca:

a) dispozițiile privind plata taxelor să fie în mod special stabilite prin înțelegeri între căile ferate interesate; totuși, aceste reglementări nu pot sa cuprindă modalități care nu sînt prevăzute la art. 15;

b) anumite dispoziții ulterioare sa nu fie admise.

§ 3. Măsurile luate în conformitate cu § 1 și § 2 se comunică oficiului central.

Măsurile enumerate la § 1 intră în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 8 zile socotit de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat aceste măsuri celorlalte state.

Măsurile enumerate la § 2 intră în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 2 zile socotit de la data publicării lor în statele interesate.

§ 4. Expeditiile în curs de transport nu sînt afectate de aceste măsuri.

Articolul 66

Derogări

Dispozițiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate față de acelea pe care anumite state sînt determinate să le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeană a carbunelui și otelului și la Comunitatea economică europeană.